Stenogramele cu SOV si libertatea presei

luni, 18 octombrie 2010, 2:44

UPDATE2: Stenogramele publicate azi de catre Hotnews arata ca, in discutia cu SOV, Stelian Tanase s-ar fi oferit sa-l antreneze pe Mircea Geoana inaintea confruntarii TV cu Traian Basescu. Voi ramine un admirator al curajului si literaturii, ambele autentice, ale lui Stelian Tanase din vremuri mai grele decit cele de acum, dar nu sint absolut deloc de acord cu ceea ce a facut el. Nu mi se pare ca asta are vreo legatura cu jurnalismul. De fapt, nu e vorba de opinia mea. Pur si simplu, daca te oferi sa antrenezi un politician nu esti jurnalist!

UPDATE1: Sociologul Alfred Bulai spune pentru adevarul.ro ca nu vede nici o problema in cererile lui Vantu, pe ideea ca e patron si poate cere, fiind treaba jurnalistului daca se adecveaza. Trist! Alfred Bulai a avut o pozitie importanta in guvernul Tariceanu, ocupindu-se chiar de informatiile publice. Acum, Bulai vine si cautioneaza comportamentul lui SOV si tradarea principiilor jurnalistice de catre cei care ii acceptau cererile. Total gresita este ideea ca un patron sa intervina editorial. Intotdeauna, din asta ceva iese prost!

Am simtit ca vor iesi. Nu am avut informatii, dar am simtit cu totii ca vor veni. Au aparut acum putin timp pe Mediafax. Dupa cum, vor urma si altele, nu doar cu SOV. La cald, observatii despre ceea ce a aparut pina acum, pe doua planuri:

1. Puterea avea nevoie de stenogramele extinse cu SOV, acum cind nemultumirea sociala creste si cind, potrivit declaratiile sefului statului, protestele se vor extinde. Pentru toti cei care au incredere in ideea de justitie, modelul de imprastiere sincronizata a datelor dintr-un dosar penal, pe posta de contrapondere la problemele Puterii, este descurajant. Iar, pentru organele statului, practica este dezonoranta.
CA SA FIE CLAR: Una e sa raspunzi mediatic, ca Parchet, la incercarile lui SOV de a te ataca mediatic si alta e sa-ti folosesti munitia intr-un moment in care actul de justitie nu mai era atacat doar ca sa ajuti Guvernul aflat la strimtoare. Sigur ca, SOV fiind trimis in judecata in cazul Popa-Indonezia, dosarul e public, dupa cum remarca si Victor Ciutacu, dar aceste discutii n-au legatura cu cazul.

2. Ce fel de relevanta penala au discutiile dintre SOV si Stelian Tanase, in care cel de-al doilea il intreaba, logic, pe patronul postului daca poate participa la o emisiune a unei alte televiziuni?! Probabil ca Tanase avea un contract de exclusivitate cu RTV si avea nevoie de un acord pentru a merge la TVR! Un dialog normal, absolut normal. Stocarea lui si includerea in cauza sint abuzuri ale procurorilor, care ajung sa bage in dosar cit mai multe nume, dialoguri  si fapte fara nici o legatura cu obiectul cercetarilor! Stilul acesta de a amesteca lucruri grave cu maruntisuri personale, irelevante, este nepermis.

3. Alte dialoguri sint, cu adevarat, inspaimintatoare pentru profesia de jurnalist, asa cum este ea inteleasa de SOV.  El se pune inaintea publicului, fals dupa toata practica de peste 200 de ani din presa! El sustine ca oricine „e agresat in functie de interesele mele” si numeste asta „interes economic”. Fals! Interes economic in presa, fie ca e ziar televiziune, radio sau net e sa asiguri libertate editoriala si sa faci bani.
CUM INVERSEAZA VANTU TOTUL: Ca patron, daca nu-ti convine definitia clasica a presei nu-i obligi tu pe jurnalisti sa plece, ca sa pretinzi ca reinventezi presa, ci pleci tu din presa si faci afaceri in alta industrie. In conservele de ton, in detergenti, in agricultura, oriunde, dar si acolo respectind regula domeniului.
ALTA ABSURDITATE: Libertatea in presa nu consta, dupa cum spune SOV, in libertatea de a pleca daca nu-ti convine, asta e libertatea fortei de munca! Simplificind, libertatea in presa presupune ca redactia sa elaboreze stiri din proprie vointa, iar opiniile sa fie libere, totul derulindu-se intr-un sistem profesionist, cu ierarhii, cu reguli, cu disciplina, cu rigori, dar fara interventii din afara, inclusiv fara imixtiunea actionarilor.

4. Marele pericol al unor astfel de discutii e ca tinerii  practicanti ai profesiei sau publicul sa creada ca, de fapt, „da, dom’ne, e normal sa dicteze, nu e afacerea lui?”. Este, dar este o afacere aparte, de aceea iei licenta pe TV sau pe radio. Ca la gogoserie unde obtii aprobari ca sa nu bagi otrava in mincare. Daca intervii in libertatea editoriala, livrezi o marfa toxica publicului.

Presa e o afacere in care slujesti cetatenii, ai un contract nescris cu el si, chiar daca stiu cit de patetic suna, acest lucru e sacru,  nu ai loc, cum crede Vantu, „de gluma cu independenta editoriala, ca sa-mi fac eu smenurile”. Se refera la jurnalisti. Dupa cum observati, SOV, si nu e singurul, crede ca atunci cind un jurnalist sau o redactie invoca „independenta editoriala” o face ca sa-si puna in loc propriile interese. Un alt lucru fals.

5. Lipsesc din stenograme unele replici ale lui Sergiu Toader si Doru Buscu. Din raspunsurile lui SOV se deduce ca angajatilor nu le-a convenit ce spunea patronul in anumite momente si ca au avut rezerve. Daca e asa si procurorii au periat stenogramele ca sa arate cit de mult controla SOV trustul, ocultind momentele in care a fost contrat, iarasi e grav. Nu-i apar pe Toader si pe Buscu, doar mi s-au parut suspecte unele absente ale replicilor lor in consecutia normala a dialogului.

6. Pe total insa, stenogramele sint foarte clare, ca si primele, cele referitoare la intretinerea lui Popa in Indonezia, despre a carui intretinere financiara e limpede ca a vorbit. Cel putin a vorbit, restul trebuie dovedit.
Indiferent cine ar fi fost in locul lui SOV as spune acelasi lucru: cind gindesti asa despre presa, cind ai pretentia sa distrugi oameni sau sa cautionezi guverne, sa-l ataci sau sa-l protejezi pe Basescu, mai bine te apuci de altceva pentru ca nu esti un veritabil patron de presa. „Esti mogul”, vorba lui Buscu, i-o spune direct. Niciodata presa buna nu a functionat asa si e pagubitor in final pentru toata lumea ca angajatii i-au permis lui SOV sa-i trateze astfel. Una e sa spui unui patron aflat la nervi „hai ca vedem!”, urmind sa zici ca el si sa faci ca tine, si alta e sa accepti teoretizarea interesului si perspectivei feudale a proprietarului despre felul in care ar trebui sa functioneze presa.

Chiar si daca e un fanfaron care ameninta, dar nu face, chiar daca acest control strict e unul iluzoriu, si oricine are experienta unei companii media stie ca e imposibil s-o subordonezi pina la detalii, mereu unii iti vor rezista, redactii sau realizatori, vedete sau jurnalisti, oricum e rau pentru RTV ca l-a lasat sa comande sau sa creada ca o face. Si e clar ca a si comandat, intr-o masura care nici macar nu mai conteaza din perspectiva imaginii postului.In privinta credibilitatii presei, e mai grav ca patronul sa se laude ca a controlat editorialul decit sa parcurga enervantul drum de a controla efectiv.