Puncte, nu vorbe!

Nu, nu calificarea se rătăceşte dacă plecăm învinşi de la Paris, ci altceva. Sensul. Ceeee? Hai, vericule, lasă-ne cu d’astea! Sensul?

miercuri, 6 octombrie 2010, 2:08

Nu, nu calificarea se rătăceşte dacă plecăm învinşi de la Paris, ci altceva. Sensul. Ceeee? Hai, vericule, lasă-ne cu d’astea! Sensul?

Da, sensul. Adică bogăţia subînţeleasă a fiecărui start şi creditul psihologic pe care-l are un antrenor din partea publicului, Federaţiei, lumii fotbalului şi, nu în ultimul rînd, dinspre jucători.

Matematic, rămîn şanse, dar totul se transformă din joc în calcul, un calcul tot mai aproape de stele şi mai departe de oameni.

Acum un deceniu ne enerva doar ideea că apelăm la socoteli în preliminarii. Cînd stăteam la mîna adversarilor ne simţeam neputincioşi şi dezonoraţi. De acord, aveam altă generaţie şi rezultatele indirecte le prindeam doar cu vederea periferică a statisticienilor pasionaţi de caiete completate cu pixuri colorate. Nu avem cum să ne întoarcem la supremaţie, dar nici nu putem pretinde la nesfîrşit că normalul e acesta, în care, la două luni după debutul calificărilor, noi să ne pierdem direcţia.

Sîntem ca la whist. Începem în forţă şi, apoi, declarăm că jucăm la zero. În fond, asta-i discuţia: la începutul preliminariilor zicem că nu inovăm în lot pentru că vrem rezultate, dar, după ce şansele se diminuează, ni se dau imediat polii peste cap şi vorbim despre „construirea unei echipe de perspectivă”. Perspectivă fără direcţie nu există. În fotbal, drumul pînă la orizont e semnalat de şirul de puncte. Altfel, totul e vorbărie.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Petkovic  •  6 octombrie 2010, 3:31

Frumos scris si la obiect.

Totusi, trebuie sa va reamintesc ca toata presa, inclusiv dumneavoastra, l-ati sustinut pe Lucescu jr sa devina selectioner. L-ati tinut efectiv in brate. Pe de alta parte, l-ati criticat pe necioplitul Piturca. Evident, nu v-a convenit niciodata relatia pe care o avea cu presa. Pe de alta parte era Razvan: rafinat, educat, volubil, vorbea frumos. V-a cucerit prea usor as putea spune. 🙂

Acum tragem ponoasele. Concluzia e una singura: Lucescu jr e prea crud si prea orgolios pentru a reusi pe banca nationalei.

Cit despre Paris, avem o sansa doar daca prinde iarasi Franta o zi foarte proasta. Altfel, ne bat francezii de ne merg fulgii!

motanul incaltat  •  6 octombrie 2010, 7:05

Super comparatia ca jucam la 0 ca la whist.Am jucat ani in sir jocul asta si n-am vazut sau auzit pe nimeni care ar fi terminat pe bune la 0.Din pacate nici nationala n-o sa faca niciodata asta.Dar incearca din ce in ce mai des sa joace la 0.De ce oare? Si pina cind?

ionut  •  6 octombrie 2010, 11:25

Jucam cu ce avem, daca aveam altii mai buni jucam cu ei nu? Pana una alta daca jucam joi cu rezervele frantei tot luam bataie. Sau hai nu cu rezervele, chiar cu jucatorii neconvocati in lotul lor pentru acest meci, tot luam bataie. De ce?
Pentru ca ei au centre de copii si juniori. Avem si noi insa daca parintii platesc copii trebuie sa joace, iar unde au cluburile mai gaseste antrenorul prin buzunar vreo 5 mii de euro sa joace un tinerel o luna titular, ca doar daca trage de el in timp ajunge fotbalist. Plus ca pe la 20 de ani incepe cu discoteci, gagici si droguri, si alah sarac meserias care a tinut in spate o echipa de juniori cu pile, a fugit pentru ei si sa-l scoata pe antrenor isi baga picioarele in el de fotbal si merge la capsuni sau in parcuri de distractie…in Spania, State…..
In sfarsit , la noi nu se poate, noi il avem pe nasu, pe mitica, clanul becali in prim plan. Astia ca Popescu, Hagi Petrescu, Dumitru, si-au gasit altceva sau pe altundeva ceva mai bun de facut sau in cazul lui Hagi sa munceasca acolo jos la formare….
E sistemul e tara, suntem condusi de oameni mici…si la propriu si la figurat

Florin  •  6 octombrie 2010, 11:26

Tolo, scrii echilibrat, si mie imi place Razvan ca om, dar cu Albania si Belarus s-a vazut ceva ce n-as fi crezut: LIPSA UNUI PROIECT.

Cand joci cu Lobont titular si mijlocasi centrali defensivi, ce spune proiectul tau?

Pai spune asa:

1) Vreau sa trec si de meciul asta cu bine (nu conteaza sa-i formez pe Lung jr. sau Pantilimon sau Tatarusanu si n-am incredere in ei oricum);
2) Nu risc sa joc ofensiv nici macar acasa cu Albania, fiindca asa ceva nu e relevant in proiectul meu.

MENTALITATE DE ECHIPA LA RETROGRADARE (ca la Brasov, ca la Rapid erau prea multi internationali care mai aveau si orgoliu). Parerea mea este ca luam locul 3 la lupta cu Albania.

INCA CEVA: in proiectul ala depus la FRF scrie ceva si de profilul mental preferat la jucatorii de nationala? Cuminte si muncitor cumva?
Dar orgolios si dominant deranjeaza cumva?

In concluzie, te rog Razvan sa retii un lucru: fotbal fara viteza si fara oua nu ne trebuie la Nationala!!!!!!!!!!!!!!!!!

Baimareanul  •  6 octombrie 2010, 12:29

Actuala nationala e imaginea noastra. E cladita pe putina valoare si multe intrigi si scandaluri: consum de droguri, batai in cluburi, divorturi si femei usoare, adica exact subiectele care fac rating in tara. Din pacate, cu asa fundatie la nationala, suntem invinsi deja, indiferent de rezultate.

alb-rosu_in_VN  •  6 octombrie 2010, 14:34

Pentru prima data, lotul convocat de Lucescu pare sa nu mai suscite prea multe comentarii si controverse. Mai era loc de un Tanase, de un Sanmartean, poate Torje. Au revenit in schimb Sapunaru, Radu Stefan, Zicu, pe care presa si suporterii i-au cerut demult. Dar daca Lucescu va incepe la Paris iarasi cu Florescu si Cocis, atunci n-am facut nimic. Inseamna ca Lucescu a vrut sa-si asigure linistea pana la meciul cu Franta si nimic mai mult.

Gruiţă  •  6 octombrie 2010, 15:38

Au trecut timpurile când românii erau împinşi prin băncile gimnaziului să considere francofonia drept o prelungire a latinităţii. Nici chiar latini nu prea se mai consideră că am fi. Doar pe culoarele academiei se mai susţine acest fapt. Prin aule se discută din ce în ce mai rar despre Romulus şi Remus.
Nici nu pot spune că ne-am depărtat intenţionat sau din nepăsare de francofonie. Mai mult accentele de mumă a pădurii venite dinspre Cizmă şi Hexagon ne-a făcut să măsurăm distanţa de la Bucureşti la Paris în ani lumină.
Vrând-nevrând va trebui să dăm piept cu naţionala cocoşului galic. Răzvan a încropit din materia primă grosolană din Liga I şi din cea semifinisată şi finisată din ligile EuroAsiei un lot de 23 de fotbalişti. Probabil că îşi mai rezervă un nume până la 24, limita maximă admisă de UEFA.
Dacă despre Tamaş, Raţ, Zicu, Chivu, Stancu, Niculae şi Marica nu sunt foarte multe controverse, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte ghete şi tricouri al căror cantanoment tocmai a început. Printre numele grele care apar din ce în ce mai des atât la „da categoric” cât şi la „nu, expirat” se află cu precădere Lobonţ şi Rădoi. În privinţa portarului părerea mea este că după atâta cărat plase cu mingi prin Roma secolului al XXI-lea, ar fi timpul ca Pisica să toarcă mai departe pe cuptoriu. Despre „arab” nu pot spune foarte multe pentru că nu l-am văzut jucând, iar în presa românească nu putem avea încredere atunci când este vorba despre românism în comparaţie cu restul lumii. Exemplul cel mai clar este comentariul TV şi reacţia din presa de a doua zi referitoare la arbitrajul jocului Steaua – Napoli.
Pantilimon, Săpunaru, Constantin, Maftei, Radu, Neşu şi Roman nu au foarte mulţi contestatari, aşa că au toate premisele de a dovedi pe Stade de France, dacă vor călca pe gazon, că-şi merită locul în echipă. Cooptări îndoielnice ar fi prezenţa jucătorilor Tătăruşanu, Cociş, Lazăr şi Bilaşco.
Neaveniţi ar fi Apostol şi Deac, iar afurisenia din mintea lui Răzvan se numeşte Florescu.

Bazileon  •  6 octombrie 2010, 15:52

Ia mai slabiti-ne, dle Tolonta! Nu aveti, autoritatea de-al critica pe RL dupa ce l-ati sustinut neconditionat atata vreme desconsiderandu-ne total pe noi, rabiatii!
Iar la nationala nu e vorba de selectie; numai un nepriceput crede ca nu avem jucatori; in primul rand e vorba despre ce joaca echipa – ori, macar, ce propune antrenorul (si nu pot fotbalistii, din cauza precaritatii lor, sa puna in practica).
Ori RL nu propune nimic fiindca nu e capabil de asa ceva – si asta se stia cu mult inainte de numirea sa. Presa, la curent cu faptul, a preferat sa-l aduleze si sa ne ceara rabdare si sa-i acordam incredere!
Acest om, dupa ce a spulberat ultima (infima) speranta la Paris, a inceput sa se umfle in pene: „Un egal cat o victorie!”
Probabil ca acum va obtine o infrangere cat un egal!

Tudor  •  6 octombrie 2010, 17:43

@Ionut- subscriu 110%
@motanul incaltat-mie mi-a iesit odata…:D

Comentează