TOLO.RO
TOLO.RO
Azi se împlinesc fix 20 de ani de cînd a început Italia ’90. Primul nostru Campionat Mondial liber. Curajul românilor răscolise continentul. „Tricolorii” au fost primiţi cu o căldură infinită în cantonamentul de lîngă Napoli, acolo unde Ioaniţoaia, purtătorul de cuvînt de atunci al „naţionalei”, povestea că suporterii lui Maradona trăgeau cu tunul de bucurie ca să salute golurile idolului lor.
marți, 8 iunie 2010, 1:01
Azi se împlinesc fix 20 de ani de cînd a început Italia ’90. Primul nostru Campionat Mondial liber. Curajul românilor răscolise continentul. „Tricolorii” au fost primiţi cu o căldură infinită în cantonamentul de lîngă Napoli, acolo unde Ioaniţoaia, purtătorul de cuvînt de atunci al „naţionalei”, povestea că suporterii lui Maradona trăgeau cu tunul de bucurie ca să salute golurile idolului lor.
Încă nu apăruseră imaginile cu minerii. Totul avea să se inverseze dramatic. Melodia lui Gianna Nannini şi Edoardo Bennato se auzea prin ferestrele cartierelor pînă în Piaţa Universităţii, unde zeci de mii de oameni stăteau zi şi noapte ascultîndu-l pe Cristi Paţurcă. Eram tineri şi era frumos.
Mondialul şi Revoluţia merseseră mînă în mînă încă înainte de a lua startul oficial. În noiembrie 1989, după ce Hagi, Balint, Andone şi ceilalţi învinseseră Danemarca, pe „Ghencea”, oamenii au plecat în centrul oraşului ca să celebreze calificarea. Miliţienii s-au crispat cînd au văzut steaguri fluturate de puşti, pe bulevardele Capitalei. Peste o lună, aceleaşi drapele cu stema decupată umpluseră ţara. Iar vara, ele se regăseau în tribuna de pe „San Nicola” din Bari.
Atunci am învăţat că un turneu final este o sărbătoare. Că poţi vedea meciurile, minut cu minut. Că există declaraţii live după meciuri. Că ziarele dau poze mari şi-şi dedică pagina 1 sportului. Pînă atunci, auzisem de „Conte Verde” sau negociaserăm frustrările interioare cu ajutorul antenelor de bulgari, de sîrbi sau de ruşi.
Primul nostru Mondial liber. Aşa a început totul.
In editia tiparita de azi gasiti amintirile „tricolorilor”, culese de Justin Gafiuc
il luce • 8 iunie 2010, 9:04
ce vremuri!
andrei • 8 iunie 2010, 10:08
Parca mai tare mi-e ciuda acum ca nu suntem si noi la Mondial… 🙁
archie • 8 iunie 2010, 10:23
Unde sunt zapezile de altadata? Bravo, Gazeta Sporturilor!
dan • 8 iunie 2010, 10:23
da, nu stiam cum sa ma impart , intre TV si Piata Universitatii, „noroc” ca a venit 13 iunie si le-a rezolvat pe toate. Am ratat intalnirea cu istoria pe ambele planuri.
csongi • 8 iunie 2010, 11:18
aaaaahhhh.
superb.
mersi.
Veverita Catalin • 8 iunie 2010, 11:55
Ce moral aveam atunci, ca natie, ce moral avem acum….
stefan • 8 iunie 2010, 12:17
superb ! amintiri din vremuri asa de frumoase. parca totul era simplu. parca totul era mai curat si mai frumos.
iata aici in imagini o mostra vizuala din articolul de mai sus.
oare vom mai trai asa momente vreodata ?
Radone • 8 iunie 2010, 12:33
Mai tineti minte grafica superba? Punctele albe care insoteau numele echipelor si pe cele ale jucatorilor, plus steguletele care fluturau pe ecran. Cum e posibil, frate, sa fluture steguletele alea? Notti magiche! 🙂
explorish • 8 iunie 2010, 13:26
italia ’90 a fost – minunat.
Adrian • 8 iunie 2010, 13:30
Apoi am avut grija sa punem lipitorile (gen clanul Becali, Sandu, Mitica) pe noi, si ne-au supt pina am ajuns aici…
Mare parte din vina o au si Hagi& Co, atunci ar fi ajuns un semn de-al lor si lumea i-ar fi mincat pe piine, dar cum spuneau ei, treaba noastra e doar sa jucam fotbal…intre timp ramele au devenit serpi si si-au inghitit idolii.
Oricum, noi am avut parte de momente minunate si le multumesc din suflet lui Hagi& Co, dar copiii nostri??
Apoi ce blasfemie pe Chivu cu a lui mut sa se compare cu acei oameni minunati…dati-i sa vada golul lui Hagi sau a lui Ilie si poate-i mai vine mintea la cap, desi ma indoiesc
transport marfa • 8 iunie 2010, 13:32
ce vremuri, mi se face pielea de gaina cand imi amintesc…..aveam doar 10 ani….dar parca au trecut 10 min.
DD • 8 iunie 2010, 13:54
Ehhheeee, ce vremuri! Eram copil, aveam 10 ani…..era superb! Sa fie doar nostalgia copilariei ? Sau sa fie si faptul ca aveam o nationala de care eram mandri?! Imi amintesc cu placere de Roger Milla, Toto Schillaci,Roberto Baggio etc…..eeehhheeee, ce vremuri !
DD • 8 iunie 2010, 13:56
PS: Pe ai nostri nu mai e nevoie sa ii spun: Gheorghe Hagi, Gheorghe Poescu,Gica Mihali, Misa Klein (Dumnezeu sa-l odihneasca), Andone, Lacatus……..Protasov care a marcat in poarta noastra in meciul cu URSS…..
valhalla • 8 iunie 2010, 14:06
mai catalin m-a cuprins si pe mine nostalgia dupa acel mondial…dar de fapt nostalgia o avem fata de tineretea si lipsa de griji pe care o aveam atunci…..aveam 11 ani atunci.nu aveam nicio treaba nicio grja…urmaream mondialul la tv…in culori.mare realizare.nu servici nu probleme nu rate la banci nu termene limita…cu exceptia orelor la care incepeau meciurile.
nicolae • 8 iunie 2010, 14:15
cel mai frumos campionat mondial.aveam 8 ani…tata ma chema de la joaca sa-l vad pe hagi jucand…imnul cantat de gianna nannini nu poate fi uitat niciodata!!!
Scifi • 8 iunie 2010, 14:21
Momente unice in memoria generatiei noastre si in istoria Romaniei.
Sentimentul de libertate si uriasele sperante ma faceau sa simt ca visez. Spectacolul Mondialului ma coplesea si aveam impresia ca viata mea va fi o insiruire de astfel de senzatii minunate, ca Europa ne va imbratisa si nu ne va mai da drumul. CAT DE NAIVI AM FOST multi dintre noi.
In timpul asta Brucan si Iliescu creionau soarta Romaniei pe urmatorii zeci de ani, iar fostii securisti puneau bazele averilor monstruoase. PREA PUTINI au realizat ca pasivitatea ne va pierde. Nici acum nu realizam ce sansa uriasa am ratat.
Dar poate ca poporul asta pur si simplu nu merita mai mult.
Pompe Funebre • 8 iunie 2010, 14:24
Ce vremuri. Eram pe atunci un copil și nu pot să uit nici acum ce m/am bucurat când am avut acel meci extraordinar împotriva reprezentativei Rusiei. Ce copil fericit m/a făcut în acea zi naționala de fotbal a României.
flaviu • 8 iunie 2010, 14:40
Era atunci o foame de fotbal adevarat de nedescris…dupa 20 de ani de seceta, in sfarsit puteam vedea un Mondial cu Romania in prim plan. Se goleau strazile inainte de inceperea oricarui meci. Pacat ca n-am reusit sa tinem steagul sus, cu actualele caricaturi de fotalisti(actuali si viitori – jucatori de la egal la egal cu cei din Capul Verde) mi-e teama ca vom mai astepta cel putin inca pe atat.
pt DD • 8 iunie 2010, 14:48
gica mihali nu cred ca era in lot la mondialul din 90′ (poate confunzi cu cel din 94′)
alex • 8 iunie 2010, 15:36
cred ca a fost cel mai reusit mondial din toate timpurile! ce credeti?
gabineg • 8 iunie 2010, 15:55
Tot in timpul mondialului am vazut primele reclame profesioniste la TV, despre Adidas Torsion!
di • 8 iunie 2010, 15:55
Nu sunt de acord. Tot ce a ramas din campionatul asta a fost imnul, in rest ma trec fiori cand imi aduc aminte fumul de la Politie din 13 iunie si cum TVR folosea campionatul pe post de scuza pentru a nu transmite ce se intampla. Eu asta imi aduc aminte de atunci. A fost un moment tensionat in istoria Romaniei.
Cyril Makanaky • 8 iunie 2010, 16:45
pt DD: Romania – URSS 2-0 (Lacatus x 2)
Bogdan • 8 iunie 2010, 16:49
Multumim, Catalin, ca ne-ai amintit de Mondialul cu care ne-am „renascut” in fotbal, pe acordurile superbei melodii, urmarind, sub cerul unei veri italiene, un gol..si inca unul..si inca unul…
primul mondial liber? • 8 iunie 2010, 17:02
primele mondiale libere au fost in 30 si in 34, nicidecum in 90. poate primul liber dupa caderea comunismului…
gatineau • 8 iunie 2010, 17:03
a fost poate cel mai urat campionat mondial,cel putin din cate imi amintesc eu,multe meciuri decise la penalty-uri-ambele semifinale si finala-de unul nedrept,fara mari surprize,cu exceptia camerunului.Adica usa 94 si franta 98 au fost mai reusite si mai memorabile cred eu.Imi aduc aminte ce dezamagit am fost dupa semifinala italia-argentina,nici nu credeam ca italia nu va castiga acel mondial,la ce echipa aveau,cu baggio si squilacci,si pe teren propriu.Dar de Gloryland nu aveti nimic de spus?
dasam • 8 iunie 2010, 17:21
un mondial oarecum in penumbra,nu sepoate compara cu World Cup 94,acolo a fost fenomenal,stadioanele acelea uriase,pline si colorate,multe surprize,portile acelea inconfundabile,parca totul a fost regizat,gesturile celebre,a lui Bebeto,Maradona in fata camerei sau cu asistenta aceea de mana,ratarea lui Robby Baggio,autogolul lui Escobar,meciurile cu Argentina si Columbia,golul lui Hagi,Raducioiu la pamant,Baresi in lacrimi,Pagliuca sarutand bara,acestea sunt deja Trade Mark.
emg • 8 iunie 2010, 17:30
mondialul copilariei mele. inca mi se face pielea de gaina cand imi aduc aminte de vremurile de atunci
bog • 8 iunie 2010, 18:26
superb mondial … mai stiti mascota „Ciao” ?
s-a scris o cartulie dupa mondial de vreo 100 de pagini cred ca am citit-o de 100 de pri nu exagerez.
de atunci iubesc camerunul.
vasco • 8 iunie 2010, 19:02
bine a zis cineva mai sus,a venit 13 iunie si a inceput declinul,am ratat sansa de a ne sui pe calul istoriei si sa ne facem singuri o viata demna.Si in fotbal au existat profitori ai acelor vremuri,incepuse sarabanda „impresarilor” care dadeau tircoale nationalei si perturbau atmosfera din lot pina cind Emerich Jenei a fost nevoit sa paraseasca cantonamentul,sa vina in tara si sa spuna ca ceeace se intimpla acolo nu era normal,s-a si vazut,ne-a eliminat o echipa mult mai slaba,Irlanda.Atunci a inceput ascensiunea fratilor samsari,marii profitori si corupatori ai fotbalului romanesc.Rezultatele se vad,ei au castele,conturi grase,etc,iar noi ne uitam la Tv si ne alegem o echipa favorita.
criu • 8 iunie 2010, 19:53
intradevar…mi se face pielea de gaina aveam si eu tot 10 ani…sa spun cateva nume de FOTBALISTI!? NU E CAZU …multumim din inima tuturor! e imposibil sa s mai nasca o astfel de ekipa. pacat ca nu au avut un antrenor mai parsiv sa i invete si ce sa faca in viata!!!
Romeo • 8 iunie 2010, 22:39
Hagi,Schifo,Michel,Lacatus,Milla,Ravelli,Zenga,Gascogne,Maradona,Donadoni,Baresi,Schilaci,echipa Germaniei,etc…ce jucatori, ce fotbal!…o echipa a Romaniei exceptionala…stau acum si rememorez si parca a fost ieri..ca si USA’94…si imi revin din reverie si ma apuca scarba…si ma gandesc cat creier le lipseste celor din ziua de azi care fac declaratii aiurite la adresa acelei echipe…sugestie: puneti-le la panaramele astea de azi casetele cu meciurile Romaniei din acele timpuri…poate-si mai revin(cu declaratiile)
Imperator • 8 iunie 2010, 23:03
Of, Tolo ce mi-ai facut mie… am inceput sa plang ascultand notti magiche…
Nu conteaza daca Campionatul Mondial a fost frumos sau nu, daca penalty-urile au decis finala si multe alte meciuri (inclusiv calificarea noastra in sferturi)… este si va ramane cel mai frumos Campionat Mondial… pentru ca este CM-ul din anul magic 1990, din primul an al libertatii noastre…
Da, sunt de acord, este criza, este rau… dar daca vreti sa va aduceti aminte de ce era inainte de 1989, duceti-va in Coreea de Nord… Am fost acum 2 ani dupa olimpiada de la Beijing si este o calatorie in timp… Multumesc, Tolo… ma bucur ca am votat sa iei premiul de excelenta IAA acum 2 ani 🙂
Mersi Tolo:
http://imperatortravel.blogspot.com/2010/06/acum-20-ani.html
Despre Coreea de Nord (pentru nostalgici):
http://imperatortravel.blogspot.com/search/label/Coreea%20de%20Nord
Catalin • 8 iunie 2010, 23:11
Eram la tara udeva in Ialomita imi aduc si acum aminte cum ne strangeam la un televizor alb – negru in curte si facem faclii cu motorina. Era frumos, „natural”, fara fite si LED Tv-uri. Ce-a mai trecut vremea si imi pare rau ca ne-am schimbat. Shakira are de invatat de la Gianna Nannini, imnul ala este cel mai frumos si acum mi se face pielea ca de „gaina” cand il ascult, are ceva special. Ole Espana !
articolele care raman (92) – Tolontan/ Un Estate Italiana « poet. poet publicat in volum • 9 iunie 2010, 19:47
[…] acest articol, scris de Catalin Tolontan, a fost publicat in “Gazeta sporturilor” din 08.06.2010 […]
marinica • 27 iunie 2010, 22:41
Emotionant…. cum poti rascoli amintirile mai Cataline…parca a fost ieri totul….noptile calde de vara…eram la tara si ne strangeam 15 – 20 persoane scoteam televizorul alb-negru in curtea casei si urmaream meciurile apoi imparteam bucuriile si mai ales dezamagirile.
Cat priveste imnul CM , cu siguranta mi se pare cel mai reusit, este parerea mea.