O recomandare de weekend: când poliția își face treaba, dar politicienii n-o lasă

vineri, 24 septembrie 2021, 10:44

De Cătălin Tolontan

Noul lungmetraj franțuzesc de pe Netflix, Bac Nord (Stronghold), ar merita văzut ori de câte ori ne îndoim că mai există și polițiști curajoși, onești și neînduplecați.

Prezentat anul acesta la Cannes, Stronghold spune povestea unei brigăzi de poliție din Marsilia. Peisajul e franțuzesc, dar decorul este construit din decăderea urbană a întregii lumi. Acțiunea e atât de realist redată, încât se aude cum cetățenii dau cu pungile de popcorn în ecran, oameni exasperați că statele par a ceda în fața bandelor, mafiei, clanurilor interlope.

Mai ales cetățenii metropolelor resimt că străzile le-au fost capturate de grupuri care nici măcar nu se mai ascund. Noii stăpâni ai orașelor se afișează fie cu mașinile de fițe, fie cu banii din traficul de droguri, fie cu violențele, atunci când cineva îi înfruntă.

Poliția aproape că nu mai intră în cartierele lor. Forțele de ordine, generic vorbind, nu mai zgârie nici pojghița bubei, pentru că mereu se poate invoca ceva contra lor, a celor în uniforme, într-o lume în care legea e în paranteze.

Câțiva polițiști francezi ies din sarcinile meschine impuse de birocrația lui „tot ce ne trebuie e o amendă pe zi, e suficient”.

Nu voi insista, pelicula regizată de Cédric Jimenez merită o soartă mai bună. Vor apărea, fără îndoială, cronici ale oamenilor care se pricep la cinema.

Există însă un moment absolut șocant. După o acțiune reușită, fără detalii, polițiștii se strâng în propriul sediu.

Uluiți că au învins, temporar, dar au învins, oamenii legii se bucură ca niște outsideri, ca niște spărgători din vechile filme de la Hollywood, care au dat lovitura vieții. E ceva la care nu s-au așteptat, să-și poată face treaba, în sfârșit, necenzurați de șefi care, la rândul lor, sunt căpăciți de politicieni.

Secvențele bucuriei polițiștilor sunt colosale tocmai prin inversarea rolurilor, prin felul în care arată cine a ajuns să fie favoritul Puterii. Nu ei.

În sediul lor temut, zeci de femei și de bărbați care poartă semnele statului pe piept sau pe umeri, slujbași integri și inteligenți, țopăie ca o echipă de liga secundă care a câștigat Cupa, deși nimeni nu i-a dat nicio șansă.

Teoretic, ei sunt cei care dețin autoritatea, au în spate toată forța cetățenilor, pe care îi protejează. Practic, prin complicitatea la nivel înalt, la care și unii dintre polițiști au aderat, puterea nu mai de de mult acolo și tot ce își pot propune ei e să învingă lehamitea și frustrarea și să câștige bătălia, nu războiul. Îngrozitor!

Foto: Netflix