duminică, 2 decembrie 2018, 7:00
”Faptul că Eugen Sandu nu și-a asumat vina și că Parchetul tergiversează de trei ani dosarul afectează recuperarea Anei” Marie Jeanne Stoian, diriginta fetei
de Adriana Oprea și Cătălin Tolontan
Ana îți ține mâna în timp ce Maricica îi dă de mâncare cu seringa.
Îi pompează direct în stomac lichidul care arată ca supa de morcovi și este supă de morcovi.
”Câte 250 de grame, de 7 ori pe zi”, explică mama fetei paralizate pe 2 decembrie 2015.
Cina Anei Tănasă în ajun de Sfântul Andrei constă în patru injecții cu supă de morcovi. Maricica adaugă: ”Mâine la prânz o să-i dau și niște ficăței pasați”. Carne tot sub formă de lichid gros, tras calm, încet, cu seringa, din cana cu smalț și introdus prin sonda fixată pe abdomen.
De trei ani, acestea sunt mesele ei.
Întinsă în pat și zidită în cearceafurile prea grele pentru ea, Ana-a-lui-Manole continuă să privească neobosită în jur.
E o diferență față de fotbalistul Mihai Neșu sau de Christopher Reeve, fostul actor din Superman, care au paralizat din cauza secționării coloanei vertebrale, fără deteriorarea creierului și a lucidității.
Ana Maria Tănasă este imobilizată de trei ani din cauza loviturilor la cap, administrate de destin ”cu o viteză de 73-76 de kilometri la oră”, citat din expertiza comandată de Parchet. Asta-i afectează nu doar corpul, ci și percepția și gândirea.
Când avocata Anei face contestație, ”De ce întârzie cercetarea trei ani când accidentul e atât de grav că victima e aproape în stare vegetativă?!”, același Parchet de pe lângă Judecătoria Iași îi răspunde că suspectul Eugen Sandu a tras de timp ”prin felul în care a înțeles să-și exercite drepturile procesuale”!
Avocata Sandra Grădinaru le scrie că, potrivit legii, ”procurorii și nu suspecții stabilesc ritmul cercetării penale”. Apoi, merge la un magistrat de drepturi și libertăți.
5 ofițeri judiciari s-au succedat în dosar!
Judecătorului Irina Țîrlea îi pică în poală ceașca de cafea când vede explicația procurorilor.
Mai rar într-o decizie judecătorească, Curtea se apucă și calculează de mână cât timp au lucrat procurorii!
”Din 2 ani și 2 luni, cauza a stat în nelucrare 1 an și 3 luni la Parchet” Irina Țîrlea, judecător
Ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din timp procurorii au frecat menta, ca să vorbim ca la peluză, că tot îi plăcea Anei fotbalul, ”dânsa dădea bine în minge”, așa cum își aduce aminte fratele ei de sânge, Robert.
În Încheierea nr. 12 din 22 februarie 2018, vădit scoasă din țâțâni, judecătoarea Irina Țîrlea le scrie în clar procurorilor că se ocupă cu ”administrarea probelor în rate”!
Și-i poftește să trimită dosarul în instanță până pe 15 septembrie 2018.
Vezi să nu!
Azi e 2 decembrie 2018 și dosarul e tot neîncheiat.
În casa familiei Olariu e ca în vechile locuințe țărănești chiar și după ce se bagă gaze. Din economie firească, oamenii încălzesc o odaie, cel mult două și lasă holurile reci, ca pe vremea sobelor cu lemne și cărbuni înecăcioși.
În camera Anei e foarte bine.
Fata brunetă se uită la tine, iar ochii, nu privirea – asta ar fi prea vag, ci ochii în concretețea lor organică conțin o asemenea lumină încât nu-ți vine să crezi că, de trei ani, de când a fost lovită groaznic la cap de o mașină pe trecerea de pietoni, Ana Maria Tănasă e ”în minimă conștiență”.
”Minimă conștiență”, așa îi explică starea Mihaela Axente, doctorița neurolog care o tratează regulat pe Ana, ori de câte ori ambulanța o duce de la Iași la București.
Apropo de cearceafuri. Din când în când, mâna dreaptă a puștoaicei încearcă să ridice acoperământul.
Nu poate! E prea mult pentru Ana și nu te poți abține, e complet nepotrivit, însă nu te poți abține să nu-ți aduci aminte câți nervi îți faci când unele hoteluri aranjează marginile cearceafurilor strâns sub saltea și te zbați ca o mumie ca să îți creezi spațiu. Sisteme diferite de referință.
Neputând să dea cearceafurile de pe ea, Ana se agită. Îi crește pulsul.
Și șoferul care a lovit-o, Eugen Sandu, susține că nu se simte prea bine. Și e adevărat.
”Ce să vă spun altceva decât că am albit în acești ultimi trei ani?”, oftează comisarul Loganului de serviciu care a purtat-o pe capotă pe Ana 33 de metri, înainte de a o lăsa în comă pe asfalt.
Omul a slăbit 10 kile, iar soția îi e în depresie.
Garda de Mediu din Iași își are sediul undeva pe Strada Fântânilor, lângă aeroport, și aici lucrează Eugen Sandu, suspectul netrimis în judecată până azi.
Mașina implicată în accident e de la Garda de Mediu și are numărul MH-20-GNM.
”Ce să vă spun altceva decât că am albit în acești trei ani?”.
Trei ani între 2 decembrie 2015, data accidentului în care Sandu a lovit-o pe Ana, și 2 decembrie 2018, ziua de azi.
O doamnă cumsecade, ”colegă a domnului comisar”, șoptește: ”Dacă ați ști cât de mult s-a zbătut, săracul, cât a suferit și câți bani a cheltuit!”.
”Mai mult nu pot să spun câtă vreme e deschis un dosar penal”, adaugă Sandu, oftând din nou.
”200 de milioane a dat deja familiei fetei, dar nu a notat pe nimic!”, exclamă colegii comisarului.
Părinții adoptivi ai Anei recunosc ajutorul. ”Da, a dat bani pentru fată, dar de când și-a schimbat declarația nu mai avem nevoie de nimic! Să umple curtea cu bani și nu avem nevoie!”, izbucnește în lacrimi Maricica, în cealaltă parte a Iașiului, când îi relatăm discuția cu autorul accidentului.
”Și, fie vorba între noi, știați că fata avea probleme la cap dinainte?!”, strecoară aceeași colegă de la Garda de Mediu, plină de bunăvoință. Răspunde la un telefon, se adaugă în birou alt coleg, doamna sincer binevoitoare îl pune și pe el să repete câți bani a dat Eugen Sandu victimei.
Să nu evităm discuția despre bani!
Cu funcțiile creierului reduse de accidentul rutier, Ana Maria Tănasă învață să vadă, să citească, să gândească și să-și miște mușchii. Aproape zilnic aici, în casa din Valea Lupului, vine kinetoterapeutul Silviu Burlacu.
Aproape zilnic, pentru că statul decontează 90-95 de ședințe pe an.
Pentru restul pune bani familia Olariu. ”Și ne-a mai dat și Eugen Sandu, șoferul”, recunosc ei.
Cei doi părinți de suflet se gospodăresc din totalul de 1.600 de lei lunar pe care Ana îi primește de la statul român, care e în continuare ”tatăl și mama ei”, după ce părinții au părăsit-o la casa de copii, iar Maricia și Fănel au luat-o de la trei ani în îngrijire, dar nu au putut-o adopta oficial.
Părinții țin răbojul celor 1.600 pe lună: 900 de lei e alocația de îngrijire, 500 pensia de invaliditate și aproape 200 de lei fac bursa unde s-a înscris Dumnezeu știe cum și alte drepturi.
De ce mai are nevoie să figureze la un liceu ca să ia bani?! Hachițele birocrației orientale.
În plus, Maricica e plătită cu 1.400 de lei ca asistent personal al Anei. ”Ca asistent maternal aș fi luat mai mult, 1.800 de lei pe lună, însă cum să mai avem grijă de încă un copil, că asta e condiția statului, să îngrijești doi copii ca să fii asistent maternal și să iei 1.800 de lei?!”, se întreabă mama.
Chiar dacă îngrijirea Anei presupune un efort mult mai mare decât dacă ai fi asistenta a doi copii sănătoși, statul nu recunoaște diferența. Capriciile Levantului în versiunea care complică vieți.
Situația Anei e descrisă, fără menajamente, de medici.
”Ana Maria poate face lucruri primare. Recunoaşte voci, şi vocea mea o recunoaşte, dar asta e la nivelul unui copil de 2-3 ani”, explică neurologul Mihaela Axente.
Ana nu e singura care are probleme cu înțelegerea și reținerea lucrurilor.
Eugen Sandu și-a schimbat declarația de la locul accidentului și susține azi, prin vocea avocatului Maricel Munteanu, că ”Am fost sub șoc când am spus că am lovit-o pe trecerea de pietoni, de fapt nu traversa pe trecere!”.
Ana traversa neregulamentar, potrivit noii versiuni a șoferului.
”Prima declarație a fost făcută de clientul meu sub efectul tragediei, o tragedie de necontestat, într-adevăr. Polițiștii i-au arătat trecerea de pietoni și de aceea a indicat-o și el. Eugen Sandu vrea să plătească, dar să plătească pentru ce a făcut. Nu a lovit-o pe trecere!”, zice Maricel Munteanu, avocatul comisarului.
”Dacă ar fi lovit-o pe fată pe trecerea de pietoni, de ce primele resturi din mașină sunt la 23 de metri de trecere? Accidentul sigur nu a avut loc pe trecere!” Maricel Munteanu, avocatul lui Eugen Sandu
”Cât despre faptul că victima ar fi reprezentată pro bono de doamna avocat Grădinaru, știți cum se întâmplă în cazuri de despăgubiri…”, mai spune avocatul comisarului, lăsând să se înțeleagă faptul că asistăm, de fapt, la o cursă a banilor.
”Ambii martori de la fața locului, audiați de poliție, susțin că Ana Maria Tănasă era pe trecerea de pietoni. Inculpatul însuși a indicat personal acest loc drept locul de producere a accidentului! Cât despre faptul că reprezentarea e pro bono, există acte în acest sens. O să luăm zero lei!”, contrează Sandra Grădinaru, avocatul Anei Tănasă.
Întinsă în camera caldă, Ana nu știe ce lupte s-au pornit în numele ei, în lumea care se întinde dincolo de geam, peste iazul înghețat și la dreapta față de tabloul cu Michael Jackson.
”Dânsa” a mâncat și acum e mai calmă. Așa îi spun Maricica și Fănică fiicei lor, ca doi moldoveni.
O privești pe ”dânsa” în albumele răsfoite de părinți. O vezi în propriul jurnal. O fată de 15 ani, fascinată de Michael Jackson, dar în același timp încântată că se duce să cânte în corul bisericii.
”Băiețoasă și totodată extrem de caldă și de generoasă cu colegii”, după cum o descrie profesorul de chimie Dan Stamate.
”Copiii nu pot trece peste șocul nedreptății și al absurdului că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni”, spune dascălul.
Și Marie Jeanne Stoian, a doua dirigintă pe care a avut-o Ana la Liceul Economic nr. 3, vorbește despre efectele traumatizante ale accidentului la nivelul comunității din școală.
Stoian e profesoară de religie, fosta dirigintă a clasei a 9-a D, din care făcea parte și Ana.
Astăzi, colegii puștoaicei imbolizate au ajuns într-a 12-a.
Alina Pintiliuc, din Lețcani, una dintre primele fete care s-au împrietenit cu Ana, spune că ”e caldă și sinceră”.
Sinceritatea Anei aproape că a șocat-o și pe Diana Vițcu, cea cu care împărțea ”ultima bancă, rândul de la geam”.
”În general, din teribilism sau pur și simplu ca să ne ascundem, unii dintre noi vrem să fim și altceva decât suntem. Nu era cazul Anei, care spunea mereu ce avea de spus” Diana Vițcu, colega de bancă a Anei din liceu
Când vorbesc despre fosta colegă, fetele alternează prezentul cu trecutul.
”Am elevi care și acum, după trei ani, și nu e o scuză a lor, nu vor să meargă la Ana acasă decât duși cu mașina, pentru că le e teamă să traverseze pe acea trecere de pietoni”, povestește profesoara de religie.
Și continuă.
Fosta dirigintă crede că împovărarea Anei a crescut din cauza neasumării celor responsabili fie de accident, fie de lămurirea justă a lui.
”Faptul că Eugen Sandu nu și-a asumat imediat vina și că procurorii tergiversează de trei ani cazul afectează recuperarea Anei”, spune Marie Jeanne Stoian, dirigă și profă de religie.
O confirmă, de la celălalt capăt al cunoașterii umane, un medic. Înțelegerea prin știință.
”În cazul pacienţilor cu tetrapareză spastică, dacă în primele șase luni, un an îşi recapătă starea de conştienţă, ei încep să înghită singuri, de pildă, sunt şanse să fie din ce în ce mai bine. Prima perioadă e foarte importantă!”, detaliază medicul Mihaela Axente, şef Secţia Clinică Recuperare Neuropsihomotorie a Centrului de Recuperare pentru Copii „Dr. Nicolae Robănescu” din București.
Doctorița o știe bine pe Ana Maria Tănasă. ”Pe 6 ianuarie, vom merge din nou la București la doamna doctor Axente. Ana zâmbește de fiecare dată când salvarea o lasă la ușa clinicii”, dă din cap Fănică.
Neurologul explică de ce e nevoie de un tratament intens de recuperare imediat după accident: ”În traumatismele cranio-cerebrale grave, cum este şi cel suferit de Ana, pacienţii ajung la un nivel de bine, dar, la un moment dat, achiziţiile se plafonează dacă nu sunt atinse într-un termen”.
Dar de unde bani pentru o recuperare rapidă?
Să ocrotești vreme de trei ani, într-o casă țărănească, un caz de tetrapareză spastică e un drum împotriva tuturor vânturilor deșertului, unde oștile se pierd, îngropate cu lăncii și cai cu tot.
Maricica și Fănică, Don Quijote și Sancho Panza, au pornit pe acest drum.
Căci, în ciuda reputației tabloidale de erou dus cu pluta, Don Quijote dorea un singur lucru: o lume cu un pic mai multă decență.
Așa că Maricica și Fănică pun de la ei pentru kinetoterapeut, mai cheamă un logoped, îi mai ajută fiica lor, Irina, revenită după 13 ani de stat în Italia, însă mijloacele îi limitează și, mai ales, îi constrâng taman când recuperarea Anei e critică.
Ei recunosc încă o dată, ”de față cu ziaristul, că noi nu mințim”, că Eugen Sandu le-a dat ceva bani, însă nimic clar, vorbit dinainte, ”ceva pe care să putem miza”.
”La Ana s-a ajuns acum la un nivel mai bun, dar ea nu va mai fi un copil autonom niciodată. Nu cred că va mai putea să meargă vreodată. Din punct de vedere motor, achiziţiile sunt minime” Mihaela Axente, neurolog
Ana de 2 decembrie. Trei ani de la accident și trei seringi cu supă de morcovi la cină.
”Sosise ziua în care trebuia să încep școala. Împreună cu Maricica și Irina am mers la școală. Am trecut pe sub buchetele frumoase de flori ca niște boboci de gâscă”, scrie Ana în jurnalul ei.
Buchete de flori ca niște boboci galbeni de gâscă, așa le vede fata. O metaforă fără ocolișuri.
Adevărul e că Ana e directă, poznașă și nestingherită.
”Când voi ajunge la 18 ani o să fac ce vreau eu”, îi spunea ea, alintându-se, Maricicăi.
Azi e întinsă în pat, în pantaloni de pijama și cu o bluză gri.
Există, între pozele din jurnal, una de la o cununie civilă, când Maricica și Ana, elegante, așteaptă cu câte un buchet de trandafiri în mâna dreaptă.
Zâmbesc și sunt atât de mândre, de demne și de dichisite că te bușesc lacrimile în camera caldă din Valea Lupului.
La 18 ani, părinții i-au organizat un majorat, cu ”dânsa” întinsă în pat. ”O să fac ce vreau eu”. Nu mare lucru. Să ne gândim.
Să fumeze un joint.
Să aibă o vacanță undeva unde marea e albastră.
Să bea o bere împreună cu prietenul său, ”ai zis că nu vrei, de ce iei de la mine?!!!”.
Să simtă nerăbdarea buzelor altcuiva.
Să poarte un fes ridicol de roșu, cu bob mare.
Să se plictisească, mai ales să se plictisească.
Și, cum de-am uitat?, să gătească clătite, ”preferatele ei”.
”Dacă șoferul și-ar fi asumat sufletește accidentul, atunci Ana ar fi primit o sumă de bani imediat și condițiile recuperării erau altele”, insistă diriginta Stoian.
”Asigurarea ar fi plătit și ea”, susțin și avocații Anei, ”banii ar fi intrat în contul statului, care e întreținătorul copilului, și ar fi avut condiții mai bune de recuperare”.
E aici, în teoria care pornește de la asumarea sufletească, o interpretare lucidă și neașteptată din partea unei profesoare de religie, o descriere a rolului despăgubirilor în procesele din culpă.
În general, în România familiile victimelor sunt privite drept ”vânători de bani”.
În Occident, cazurile de despăgubiri îndreptate fie împotriva marilor companii, fie împotriva persoanelor, au ca scop creșterea șanselor la viață și la recuperare a celor afectați. Plus semnalul esențial pentru societate că intențiile sau erorile care prejudiciază vieți se suportă aspru.
”Clientul meu e un om dărâmat. Și el, și familia sa”, declară Maricel Munteanu, avocatul lui Eugen Sandu, când îl întrebi despre viitor.
”Tergiversarea cazului nu are nicio legătură cu noi, dimpotrivă, vrem să se rezolve cât mai repede, dar pe probe materiale și pe adevăr”, zice apărătorul șoferului.
”Ana înţelege mai mult decât poate să exprime. Probabil că realizează cumva starea în care se află. Şi nouă ne zâmbeşte şi avem impresia că o face aplicat. Avem o comunicare intermitentă cu ea”, zice, de la București, doctorița Axente. Ele două se vor regăsi pe 6 ianuarie.
Până atunci, în casa din Valea Lupului, pulsul Anei crește din nou.
E forma ei de comunicare sau doar efectul secrețiilor adunate în piept și pe care nu le poate elimina singură?
Nu ai de unde să știi, relația cu Ana e un test al intuiției crude și firave, pe care cei doi soți Olariu, fata Irina și nepoțica Delia o trec în fiecare zi.
Pulsul sporește.
Maricica vine cu aparatul special pentru secreții. E un aspirator de mucusuri. ”Dacă nu, o să chemăm SMURD”. O spun ca și cum ar trage perdeaua de la stradă când aud cum latră câinii pe uliță. ”În curând vor începe copiii să colinde”.
Bătăile inimii Anei scad de la 130 spre 110. ”Se vor duce spre 100, e bine”, se relaxează Don Quijote și Sancho Panza.
”La pacienții cu tetrapareză spastică, pulsul creşte ca reacţie”, zice doctorița Axente. ”Când aud lucruri neplăcute sau au emoții, pulsul lor creşte rapid. Şi la valori mari”.
Profa de religie își amintește un episod.
Pe când e în Spitalul Sf. Maria, o lună și jumătate stă intubată în comă, pe fată o vizitează colegii.
E timpul când Ana revine încet, încet, dinspre moarte spre viață, ia și o infecție tradițional-românească nosocomială cu Klebsiella, dar organismul rezistă cu antibiotice, ca să fie povestea completă.
O elevă din Turcia, cu tatăl musulman și mama româncă, care învață temporar la Iași, îi ia mâna Anei.
”Turcoaica” îi spune: ”Te iubim, Ana!”. Într-un cor spontan și deloc patetic, ceilalți puștani repetă: ”Te iubim!”.
”Pe obrazul ei a apărut o lacrimă, mi-au povestit elevii. Nu i-am crezut. Am întrebat și o asistentă mi-a confirmat. Fusese acolo. Au venit imediat medicii, era unul dintre primele semne ale Anei, de la accident”, povestește diriga Marie Jeanne Stoian.
Ana de 2 decembrie.
Maricica se gândește tot mai serios că e imposibil să nu găsească ea o cale de a transfera o clătită în seringă. Dulceața merge sigur.
Citește și:
chromophobia • 2 decembrie 2018, 7:16
Asta e mafia din Romania.Hai sa facem comparatie:fata asta a fost terminata pe viata,nevinovata,rezultatul fiind ca vinovatul este un boss al statului,nicio zi de puscarie,nici macar sentinta n-a primit,nici judecat macar.Alt caz:o prietena de-a mea a fost omorata tot pe trecerea de pietoni acum 2 ani in Tancabesti de catre un alt boss de prin politie din PH,e bine-mersi acasa el,s-a uitat cazul,ea e in pamant acum,copilul a ramas orfan,nici parintii ei nu mai traiesc de durere.Sa o dam si in extreme:cei care au aruncat cu cateva PET-uri la proteste au primit 6-7 ani cu executare!Legile sunt doar pt cei prosti!
maistor kokir • 2 decembrie 2018, 7:27
Tolontane, tineai neaparat sa ne strici duminica, voiai neaparat sa ne necajesti si pe noi?
Cătălin Tolontan • 2 decembrie 2018, 7:30
@maistor kokir: buna ziua, da, aveti dreptate, e un articol greu de dus. Varianta ar fi sa nu stiti. Va simteati mai bine fara sa stiti? Si mai e ceva. Oricat de greu ne e noua de dus, ganditi-va un pic la cum ii e fetei, cum le e parintilor si colegilor, care vad cade trei ani nu se face nimic.
Chis Alexandru • 2 decembrie 2018, 8:14
Un moment hefericit din viata unui potent om politic iesean a fost realmente pangarit de schimbarea declaratiei inculpatului, un individ care - desi a contribuit cu anumite sume de bani pentru ingrijirea victiei - a dovedit ca nu are caracter, el fiind incapabil sa treaca barbateste peste necazurile inerente ce au urmat acestui accident. Ce mecanism intern l-a facut sa-si schimbe declaratia initiala? Teama de condamnare? Schimbarea declaratiei echivaleaza cu totala decadere din calitatea de om. Spune ca a incaruntit? Firesc ar fi fost sa incarunteasca pe loc dupa ce a vazut ce nenorocire a abatut prin clipa sa de inconstienta asupra unei tinere care practic a fost condamnata la o viata de "leguma vegetativa". Dar el, lipsit total de cel mai simplu gest uman, acela de a recunoaste, spasit, ceea ce a facut si a suporta consecintele, incearca un fel de "cosmetizare avocateasca", sperand ca va suporta o condamnare mai mica. Nu se gandeste la acea justitie imanenta ca va avea grija si regleze, in felul sau, lucrurile.
ionut • 2 decembrie 2018, 9:09
Eu cred ca daca treneaza atat de mult este pt faptul ca lucrurile nu sunt deloc clare. Acuma...nu puteti arata cu degetul "ai spus asa! gata! Ai spus asa, esti condamnat!" ca la gradinita, in conditiile in care primele semne ale impactului sunt la 23 de metri (!) de trecere. Sau cum...Inclusiv cei ce au venit imediat la fata locului, cu masuratorile, erau oamenii lui nenea de la Prot. Cons? Ca nu inteleg.
Marius • 2 decembrie 2018, 9:13
..da , si mie mi s-a parut subiectul inadecvat pentru ziua de 1 decembrie..probabil ca toti incercam, constient sau inconstient , sa ne folosim de pozitia in societate pe care o avem la un moment dat pentru a ne fi putin mai bine , noua si celor apropiati noua... iar in situatii de mare si nedorita exceptie , ca aceasta , nu suntem in stare sa ne asumam adevarul... ar trebui ca restul societatii sa ne oblige sa vedem adevarul in fata . e greu... nu e de dorit pentru nimeni o astfel de situatie... altfel , ma tot gindesc la situatie de la Dinamo. A . Rednic dovedeste ca e un antrenor bun , cistiga meciuri, intra in play - off , financiar cistiga citeva salarii . in perspectiva de a cumpara clubul , pretul acestui club creste , cind sunt rezultate bune... B . Rednic are ghinion, si , la limita , Dinamo retrogradeaza . e dat afara , pierde citeve salarii , dar pretul clubului scade mult , il poate cumpara foarte ieftin...
Mir • 2 decembrie 2018, 9:28
Domnule Tolontan, va rog faceti publice numele procurorilor din dosar, sa.i stie o tara intreaga. Cu poze sa.i recunoasca vecinii , sa.i arate lumea cu degetul. Cred ca asta.i solutia in Romania, avand in vedere ca reactionam doar de "gura lumii"
Andrei F • 2 decembrie 2018, 9:51
Atacam independenta magistratilor cu un miting pentru astfel de cazuri?Ministrul Justitiei este chiar de la Iasi si se poate ca sa stie si de acest caz.Daca era al 21 punct in actul de revocare pentru ca,,sa stai cu fundul pe dosare,,este cunoscut,ar fi deranjat?Desigur,Ministrul nu poate vorbi de cazuri concrete,ar ataca magistratii,pe Majestatile Lor...
fane • 2 decembrie 2018, 10:08
la puscarie ba cu hotzii *** astia, bagat la puscarie si cei care au masluit probele asazisii politisti plus asazisii procurori ......
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Alex • 2 decembrie 2018, 10:19
Salutare. Incredibila aceasta poveste de viata. Felicitari familiei copilei pentru modul in care duce acest razboi si felicitari si voua pt modul de plin de emotie in care ati reusit sa scrieti acest articol - daca statul nu face nimic poate reusiti voi sa deschideti un cont pt a ajuta financiar acesti oameni minunati -
Gabi Ghejan • 2 decembrie 2018, 12:41
Cutremurator,revoltator... .
stefan al doilea • 2 decembrie 2018, 12:56
intreaga mea compasiune pentru fata! tot respectul pentru cei care ii sunt alaturi! acum se vede de ce este necesara raspunderea magistratilor si a procurorilor! nu vad de ce nu li se da numele procurorilor in cauza! daca un doctor face o operatie, numele lui trebuie sa fie anonim? il felicit pe domnul Tolontan pentru acest articol! Ziua Romaniei in seamna ziua romanilor, nu doar tancuri, soldati, politicieni, televiziuni, istorici, analisti...
Cătălin Tolontan • 2 decembrie 2018, 12:57
@stefan al doilea: merite egale are colega mea de la Libertatea, Adriana Oprea, si la documentare si la scris.
ionut • 2 decembrie 2018, 12:58
Felicitari Tolo! Dar aici cred ca este o inadvertenta cu anul "În Încheierea nr. 12 din 22 februarie 2012". Bucurie tuturor!
Cătălin Tolontan • 2 decembrie 2018, 12:59
@ionut: aveti dreptate, scuze, am rectificat, este 2018. Multumim!
Luca • 2 decembrie 2018, 13:16
Corupția ucide ... Poate vorbesc tâmpenii , influențat de excepționalul articol scris de Tolontan. Dar cred ca este un întreg lant de nepăsare si neglijente , pornind de la angajarea pe baza de carnet de partid in toate structurile statului a unor oameni nepăsători , neprofesioniști . Probabil cauza este împărțită între mai mulți factori . Faptul ca poliția este lipsită de reacție si invizibila , faptul ca nu se montează limitatoare de viteza in dreptul trecerilor de pietoni , faptul ca suntem singura tara din UE in care nu exista radare fixe si in care nu se amendează obturarea vizibilității cu pandative religioase prin lipirea lor de parbriz , pana la posibila implicare a procurorilor prin neimplicare ... De cate ori vad brăduți , cruciulițe care pendulează pe mijlocul parbrizului ma gandesc cu groaza ca acestea pot masca ușor un pieton in mișcare , iar poliția nu face nimic ...
Cristian • 2 decembrie 2018, 14:53
Buna ziua. Domnule Tolontan intr-adevar un caz emotionant. Din pacate asa merg lucrurile in tara asta. In prag de Sarbatori as dori sa fim mai buni si sa ajutam cum putem acest copil nevinovat! Va rog domnule Tolontan sa-mi trimiteti pe mail un cont bancar sau chiar aici la comentarii ca sa ajutam acest copil cum putem! Cei care putem. Sa le dea Dumnezeu sanatate familiei si acestui “inger” de copil!
Qcd • 2 decembrie 2018, 15:17
Salutari Tolo din cetosul Glasgow. Cazul este absolut revoltator, se intampla totusi in tara in care liderii mutileaza legile in interes strict personal, exemplu demn de urmat de catre "demnitarii" locali. Apropos: cat timp se va tolera prezenta statiilor radio ? E un sistem parallel (unul care chiar exista), care da liber multora sa mearga cu cat vor ei in localitati. Mereu cand vin in tara ma ingrozesc cei care vajaie pe langa mine prin localitati, toti cu antene ridicole de 2m. Pe cand radare fixe si de viteza medie ?
Bogdan • 2 decembrie 2018, 15:57
Ajutați-o cei care puteti, ajutați-o cei care aveți o fărâmă de voința, putere, bani sau relații... Ajutați-o, va rog din suflet!!!
mordved • 2 decembrie 2018, 17:24
Si ce intelegem de aici? Ca puternicii si celebrii scapa mai mereu? Ca sa revenim la domeniul pe care ar trebui sa-l practicati, Patrick Kluivert, in 1995, conducand periculos, a omorat soferul masinii pe care a lovit-o, accidentand-o grav si pe sotia acestuia. A fost condamnat pentru omor din culpa: vreo 200 de ore+ in slujba comunitatii. Acesta a fost un accident nenorocit, fata e irecuperabila, si daca ar fi platita ca Neymar nu ar avea o sansa in plus, iar acel nenorocita face tot ce poate, CA ORICARE DINTRE NOI, ca sa isi salveze pielea. Un articol de gust indoielnic.
Ygyu • 2 decembrie 2018, 18:47
@ Marius, 9:13 Da, bă, ți-a stricat ție ziua "Mărețului Centenar", cu REALITATEA STATULUI ROMÎN... Că pentru cei dintr-ăștia ca tine, flămînzi de festivisme ieftine și mincinoase, repeta la fiecare 3 minute papagalul de la TVR care conducea reportajul că el vede la Alba-Iulia "romîni fericiți" și "decît fețe zîmbitoare"... A uitat să ne spună că așa a fost ordinul de la Statul Paralel de Bucale, că să proclame 1 decembrie 2018 zi de fericire generalizată. Probabil după motto-ul filmului sîrbesc "Am întîlnit ****** fericiți" (sunt obligat să fiu corect politic, iar legea îmi impune să scriu "Rromi" în locul ADEVĂRULUI): https://ro.wikipedia.org/wiki/Am_%C3%AEnt%C3%A2lnit_%C8%9Bigani_ferici%C8%9Bi Că pe străzi nu vedeai populația ardelenească "fericită" ce o descriau ei DIN GURĂ! Singurii ardeleni prezenți la festivitate, și și ăia doar localnici și fără nici un fel de indicii de "fericire", ci doar CURIOȘI, au fost cei cîteva zeci cocoțați prin balcoanele prietenilor lor din imensul bloc turn ceaușist de vis-a-vis de urîțenia de catedrală ortodoxă ce a ridicat-o Brătianu în 1922 și de urîțenia de odalisk comemorativ ridicat azi, sluțind monumentul de importanță europeană ce este Cetatea Alba Karolina. În rest, în mulțimea gălăgioasă ce era evident ADUSĂ CU AUTOCARELE DE LA DISTANȚE MARI, mobilizată patriotic de Statul Paralel de Bucale, de instituțiile de forță, de partide, vedeai pancarte (exact ca la mitingurile lui Ceaușescu, cu aplaudaci!) cu "Turcinești-Gorj", "Ceahlău", alte locații ce nu aveau nici o legătură cu Transilvania, și costume populare de la Iași, Chișinău și din Dolj. Tolo ți-a descris în aceste două articole ce se află în realitate în spatele milițienilor ÎMBRĂCAȚI LA SERVICIU ȘI LA DEFILĂRI DIN BANII CETĂȚENILOR: un sistem ce se **** pe victimele umane ce apar la tot pasul fiindcă SISTEMUL NU-ȘI FACE TREABA! Fiindcă iresponsabili (unii, deveniți PRIN ȘPAGĂ "komisari" prin diverse instituții ale statului, cu salarii uriașe plătite din banii cetățenilor, pentru care salarii nu fac nimic) aleargă cu automobilele prin orașe (prin TOATE orașele!) cu viteze de 70-100 de km/oră și nimeni nu le aplică legea, deși orașele sunt împînzite cu camere de filmat! Fiindcă sunt PRIETENI CU MILIȚIENII! Fiindcă procurori plătiți regește din aceiași bani ai cetățenilor dormitează prin birourile încălzite tot pe banii cetățenilor, după ce și-au luat diplomele de "magistrați" și ei, majoritatea, CONTRA ȘPĂGI! Dar e bine că pe tine te preocupă situația de la echipa Miliției staliniste și randamentul și salariile lui Rednic, acolo...
equalizer • 3 decembrie 2018, 0:21
societatea romanesca a luat-o razna rau de tot, nu mai da nimeni doi bani pe cei agresati, nedreptatiti sau nenorociti pe nedrept. Am avea nevoie de o solutie de genul celei din filmul Equalizer...
Ionescu • 3 decembrie 2018, 1:24
@Ygyu. Vezi ca-ti miroase rau acordul in gen..."romanule" :)
Sam • 3 decembrie 2018, 9:50
O situație grea...o mare suferință. Dincolo de nesimțire și inconștiență, este relația vitregă a șoferului român cu trecerea de pieton.Fie că staționează pe ea, fie că blochează vizibilitatea celorlalți șoferi și pietoni, lipsa disciplinei în trafic este o realitate. Poate că acel fond pentru victimele accidentelor de circulație ar trebui să fie într-adevăr pentru victime și nu doar o loterie. Accesarea rapidă a sumelor de bani necesare recuperării ar mai ușura povara și suferința.
jiji • 3 decembrie 2018, 10:53
stati linistiti, nu va mai enervati degeaba vine dragnea cu amnistia si rezolva cazul.
Adu • 3 decembrie 2018, 11:01
”Clientul meu e un om dărâmat. Și el, și familia sa” Dar fiindca nu sta paralizat in pat, poate sa dea cu masina si peste alctineva! :O
Ygyu • 3 decembrie 2018, 13:20
@ Ionescu, 1:24 ***, extracarpaticule! :)))
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Justitia se face ca lucreaza • 3 decembrie 2018, 14:41
Lasati ca daca nu se prescrie sigur scapa cu amnistia. Si o sa traiasca bine si el si clanul lui angajati la stat. Traiasca infractorii, securistii si criminalii, iar ingerii sa crape ca oricum nu ii protejeaza nimeni. In Romania nu traiesti, in Romania supravietuiesti.
Doru • 3 decembrie 2018, 14:54
"Maricica se gândește tot mai serios că e imposibil să nu găsească ea o cale de a transfera o clătită în seringă. Dulceața merge sigur." Finalul asta mi-a pus "capac". Cu greu pot citi asemenea lucruri, mai ales de cand sunt tata. Incredibil in ce tara traim :(.
Jean • 3 decembrie 2018, 15:20
suntem nepasatori ... "noua nu ni se poate intampla" ... ne imbulzim in trafic in fiecare dimineata, asteptam pensia si salariu de mizerie :(( It's over ... nu se mai poate face nimic
Cătălin Tolontan • 3 decembrie 2018, 15:21
@Jean: daca parintii de suflet ai Anei ar fi spus ca nu se mai poate face nimic, ea acum probabil ca n-ar mai exista. Ce inseamna nimic? Ana traieste.
Alex • 3 decembrie 2018, 18:34
Imi pare NESPUS de rau pentru victima insa in astfel de cazuri eu unul as fi pentru eutanasiere. Fireste, incepand cu mine, Decat sa am o asa viata, mai bine lipsa. Daca dupa 3 ani nu se constata nici o ameliorare, in cazul lipsei constientei sau in cazul in care creierul e afectat, singurul lucru care o tine in viata este dragostea egoista a parintilor. Lasati-o sa plece, asta NU E VIATA! Cat despre cel care a lovit-o pe trecerea de pietoni sau nu, nu ii iau apararea in nici un caz insa va spun urmatoarea poveste reala. Noaptea la ora 3 pe un drum de sat, ceata densa, polei pe jos. Eu pasager si sotia la volan, ambii cu ochii cat cepele. Rulam cu 20-30 km/h cand, pe banda din dreapta un om intins perpendicular pe axul drumului, lungit. Sotia franeaza imediat dar masina aluneca cu tot cu ABS-ul. Ne oprim dupa cativa metri. Sun 112 si raportez o posibila victima a unui accident cu fuga soferului. Imediat vine politia si cand sa se duca la victima, ce sa vezi ERA BEAT! Dormea in mijlocul drumului. Problema este: NOROCUL nostru chior era ca omul era pe banda cealalta. Daca era pe a noastra, cu toata viteza de melc si reactia rapida, il prindeam SIGUR sub masina. Cum dovedeam viteza si faptul ca nu am dat noi peste el care traversa?!? Martori nu existau. Asadar orice proces trebuie sa se bazeze pe probe si din start o declaratie a unui sofer ar trebui pusa sub semnul intrebarii ca parte implicata in accident. Faptele clare sunt: viteza in exces si accident cu consecinte deosebit de grave. Pentru restul este nevoie de martori sau de declaratia victimei. In plus, in functie de locul in care a fost proiectata victima se poate stabili daca era pe trecere sau nu. Se poate face asta simulat sau cu un manechin. Faptul ca era la 1-2 m de trecere inseamna ca era pe trecere iar soferul era OBLIGAT sa incetineasca la TRECERE, deci si daca nu era EXACT pe trecere nu il exonereaza de nici o fapta. Restul sunt povesti.
de pe ‘ici ‘sa • 3 decembrie 2018, 21:23
imi place finalul din Sicario.
Ygyu • 3 decembrie 2018, 23:38
@ Corectitudinea Politică De ce "***" este "limbaj vulgar sau jignitor" și ai șters? Am făcut exact greșala gramaticală cu ce eram acuzat mai sus: "acordul in gen"...
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Marius • 4 decembrie 2018, 0:02
..ygyu -- 23.38 . mi s-a intimplat si mie sa ma " modereze " , si sa nu inteleg in ce logica... e un program , nu e un om care modereaza . cauta cuvinte , nu se uita la contaxt , si modereaza... exemplu , in nici o logica numele unui film ce contine cuvintul -- rom -- , pe romaneste , nu ar trebui sa fie moderat... e numele unui film . apropo . iti multumesc de recomandare . am sa incerc sa vad filmul in discutie , -- am vazut si *** fericiti -- . o seara buna...
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
ciprian • 4 decembrie 2018, 10:50
Ți se frânge sufletul citind acest articol și gândindu-te la pățania acestei fete... Cum este posibil ca un individ vinovat de nenorocirea acestei tinere să nu fi fost încă tras la răspundere?! simplu, cine are influență și un anumit statut, este mai presus de lege, de răspundere în fața ei și asumarea faptelor sale. Toate aceste relatări, toate aceste întâmplări, toate aceste nedreptăți ar trebui să ne revolte și să ne trezească la realitate și să luăm atitudinea necesară pentru a schimba societatea, pentru a o normaliza și pentru a trăi într-o normalitate pe care ne-o dorim, însă, pentru care, nu facem mare lucru, așteptându-i pe alții să ne-o dea. Trebuie să pricepem faptul că, ceea ce ne dorim, trebuie să obținem și nu să așteptăm să ni se dea. Oare ce trebuie să ni se întâmple? ce catastrofă majoră trebuie să ne lovească, pentru a reuși într-un final să ne trezim și să luptăm pentru un deziderat comun, NORMALITATE, un deziderat atât de simplu, în aparență, dar totuși, greu de atins și de obținut, nu-i așa?! Cine-i redă acestei fete sănătatea? cine îi redă viața avută anterior? Cine-i redă normalitatea, de care ea este atât de departe în momentul de față? cum suntem noi ca societate de ea. Nimeni din păcate...
Petre • 4 decembrie 2018, 11:26
Ca să-i trebuiască peste 30 de metri pentru a opri mașia, este cât se poate de clar că avea o viteză foarte mare, dovadă că nici măcar nu s-a gândit să frâneze înainte de trecerea de pietoni. Ăsta este clar ***. Cum e posibil ca acești, așa ziși, procurori să tergiverseze atâta atâta timp această problemă ? Domnilor procurori, sunteți oameni? Profesioniști ? Sa u doar copii legalizate?Despre șofer ce să zic ?! Săracu' ....A slăbit 10 Kg. Serios? Nu am nimic cu familia ta. Suferă și ei din cauza ta. Pentru fata pe care ai nenorocit-o pe viață ar fi trebuit ca tu,în primul rând, să ai totală grijă de ea, de nevoile ei, de tratamentul ei. De viața ei. Te întrebam mai sus dacă ești om. NU. Nu ești, pentru simplul fapt că în loc de inimă( știi ce este aia?) ai doar un mecanism plin de rugină. Rugină care s-ar traduce prin indiferență, răutate, îngâmfare, prea plin de sine. Într-un cuvânt, NEOM.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Costică • 9 decembrie 2018, 1:43
Joint? Pe bune?
Nicu • 13 decembrie 2018, 19:15
Buna. As dori un numar de telefon al parintilor Anei. Nu vreau sa deranjez.