Microbiştii şi-l aduc aminte ca pe un portar scund şi mereu pe arcuri. Pe cît era de prezent atunci, pe atît de modest e azi.
luni, 21 septembrie 2009, 11:03
Microbiştii şi-l aduc aminte ca pe un portar scund şi mereu pe arcuri. Pe cît era de prezent atunci, pe atît de modest e azi.
Mai întîi a fost sosul bolognez. Şi furculiţa care a căzut în farfurie, împrăştiind bucăţelele mici de carne pe faţa de masă în unul dintre cele mai de fiţe restaurante din Bucureşti.
„Te aştept la Casa di David”, îi spusese Mircea Lucescu. Bărbatul a ajuns cu cinci minute înainte. Mircea era la masă cu Răzvan. A intrat, s-a aşezat, au comandat şi şi-au amintit vremurile cînd jucau împreună la Corvinul, el portar, Lucescu, jucător şi antrenor cu navetă între Hunedoara şi echipa naţională.
Marin Ioniţă a apărat 13 ani la Corvinul şi încă 13 la Rapid. Primii 13 ani de antrenorat i-a împărţit tot între aceleaşi echipe. Bine că nu e superstiţios! I-a pregătit pe Lobonţ, Stelea, Dolha, Coman, dar a preferat să rămînă îmbrăcat în materialul rar al tipilor muncitori şi invizibili. „Aproape că vedeam prin el”, îşi aminteşte un fost jucător. Transparenţa a căpătat şi forme concrete. După vreo două campionate de la venirea în Giuleşti, Burdujan a întrebat pe cineva din staff: „Auzi, dar cum îl cheamă pe antrenorul ăsta cu portarii?”.
În 2007, cînd Răzvan a plecat de la Rapid, Ioniţă a vrut să-şi găsească altceva. Şi aşa a ajuns să comande o porţie de spaghete bologneze. „Dacă vrei, te pot lua la Şahtior antrenor cu portarii. Am nevoie de cineva ca tine”, i-a spus Mircea Lucescu. „Dar cît cîştigi aici?”, l-a mai întrebat. „10.000 de euro”, a răspuns Ioniţă. Între timp sosise mîncarea. Lucescu s-a crispat. „Vreau să vii, dar nu pot să-ţi dau decît 10.000 de dolari, nu de euro”, a zis. „De acord. Oricum vreau să plec”, a zis rapidistul. „Mă bucur! Deci restul condiţiilor le discutăm cînd ajungi la Doneţk. Ţinem minte: 10.000 de dolari pe lună!”, a spus Lucescu, moment în care lui Ioniţă i-a căzut tacîmul în sosul roşu. El avea în Grant 10.000 de euro salariu pe an.
Astăzi, Ioniţă este antrenorul cu portarii al cîştigătoarei Cupei UEFA şi a rămas la fel. Cămaşa aceea a curăţat-o îndelung, cu gesturile sigure ale bărbaţilor mereu departe de casă, şi a pus-o deoparte.
Mihai Pintilie • 22 septembrie 2009, 21:06
In sfarsit un articol pozitiv despre oamenii din fotbalul romanesc.
George • 22 septembrie 2009, 21:40
D-le Tolontan feicitari chiar nu mai stiam nimic despre acest talentat portar.Sunt rapidist vechi iar Ionita era unul dintre favoriti mei.Aprecierile mele pentru d-l Lucescu care a ajutat atit cit a putut multi jucatori,vezi cazul Dumitrache. Dumnezeu este sigur de partea celor care fac bine,ajuta atunci cind este nevoie nu sunt egoisti.Voi cei care injurati mai intii adunati informatii.D-le Lucescu Dumnezeu cu dumneavoastra.P.S.D-le Tontan este o placere sa va citesc .
ddestiny • 22 septembrie 2009, 23:08
imi amintesc de ionita, gabor, petcu si toata echipa frumoasa a corvinului;
imi amintesc de „campioana unei mari iubiri”, favorita mea, de steaua, dinamo si sportul studentesc invingand pe internazionale milano;
imi amintesc de „fotbal minut cu minut” si multimea de goluri date in fiecare etapa;
imi amintesc de domozina, secosan, arhire, soare si ceilalti (minutul si scorul);
imi amintesc de fotbalul simplu si frumos adus cu adevarat de talentati jucatori.
toate sunt amintiri din vremuri trecute. au cazut frunze multe ingalbenite de anii noi dar, adevar spun, toti cei ce jucau si ne bucurau la sfarsit de saptamana in anii 70-80, au fost si sunt inca modesti. poate prea modesti.
oblemenco, crisan, aurel radulescu, dobrin, dumitrache si altii s-au stins fara a se bucura de salarii mari in euro sau 4×4 care sfideaza bunnul simt al suporterului. SI AU JUCAT FOTBAL…
marius sibiu • 22 septembrie 2009, 23:18
Salut, sunt offtopic stiu, vreau sa te intreb ce pot face pentru a avea in biblioteca toata integrala Ioan Chirila?
Multumesc mult,
[Moderator: Mulțumim pentru mesaj. Primele trei volume ale Integralei Ioan Chirilă, „Mexico 70”, „Nadia” și „Lucescu” pot fi procurate de pe secțiunea specială a GSP, la adresa http://shop.gsp.ro. Cel de-al patrulea volum, apărut marți, „Ar fi fost prea frumos”, mai poate fi găsit la chioșcurile de ziare și va putea fi achiziționat în curînd și de pe pagina de Internet furnizată mai sus. O seară bună!]
toni • 22 septembrie 2009, 23:23
Multumim. E timpul sa apreciem valorile. Ma refer la oameni-repere din orice domeniu ar activa.
george_escu • 27 septembrie 2009, 11:34
Reconfortant sa mai citesc si astfel de post-uri! Felicitari!