Motivare importantă a Înaltei Curți: dacă lucrați la stat, aveți un temei să dați documente secrete presei, în interes public!

vineri, 17 noiembrie 2017, 6:24

Înalta Curte a făcut publică motivarea în procesul în care au fost condamnați:

• Sorin Alexandrescu, șef Antena Group – 4 ani și jumătate cu executare pentru șantaj.
• Camelia Voiculescu, acționar Antena Group – 1 ani și 6 luni cu suspendare pentru complicitate la șantaj.
• Șerban Pop, șef al Fiscului – 2 ani cu suspendare pentru divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice.
• Antena Group SA – amendă penală 200.000 de lei pentru șantaj.

În motivare există un pasaj extrem de important pentru cei care lucrează la stat, pentru ziariști, dar, mai ales, pentru public. Căci publicul este destinatarul final al informațiilor pe care ziariștii le obțin.

Uneori, aceste informații sunt nedestinate publicului sau chiar secrete.

Ele sunt furnizate de oameni din interiorul autorității publice din diverse motive.

Nu toate sunt rațiuni generoase, care țin de responsabilitate sau de dorința de a face ca lucruri cruciale să ajungă la cunoștința publicului.

Documentele sunt pasate ziariștilor pentru că, deseori, cei care le oferă sunt sătui de abuzuri, iar uneori doar pentru că sunt invidioși pe șefii lor.

Dar, indiferent de mobilul celui care le furnizează, jurisprudența europeană găsește că este util pentru cetățeni ca informațiile să ajungă la presă și, mai departe, ele să fie cunoscute de către societate.

În cazul specific al procesului instrumentat de DNA, fostul șef al ANAF, Șerban Pop, s-a apărat susținând că actele pe care i le-a înmânat șefului Antenei 1, Sorin Alexandrescu, erau de interes public, chiar dacă erau secrete.

Judecătorii S.L. Macavei, M. Cobzariu și A.Gh. Ilie l-au condamnat însă la doi ani de închisoare, cu suspendare.

În verdict, ei au cântărit care a fost motivul pentru care Pop a dat documentele.

Curtea nu a mers nici pe varianta DNA, care a cerut o pedeapsă mai aspră, cu executare; judecătorii au reținut că nu s-au întrunit elementele ca Pop să fi oferit documentele pentru a obține un avantaj pentru el sau pentru altul. Concluzia a fost că le-a oferit din prietenia care-l lega de Alexandrescu.

Instanța a remarcat că nici Alexandrescu și nici Antenele nu i-au făcut vreun serviciu lui Pop.

De altfel, Curtea a contrazis DNA și în cazul lui Dan Voiculescu, pe care l-a absolvit, judecătorii rezumând că ”probele administrate nu au răsturnat prezumţia de nevinovăție” și că discuțiile sale înregistrate aveau ca fundament grija pentru propria fiică, ”care își informa tatăl despre toate aspectele vieții sale private sau profesionale”. Curtea conchide: ”Pe baza unor prezumţii, deducţii, nu se poate pronunţa o hotărâre de condamnare”.

Dar aceiași magistrați nu au reținut apărarea lui Șerban Pop, care a spus că gestul său era în interesul publicului și că a dat actele pentru că ar fi urmat o investigație jurnalistică.

Aici, judecătorii au fost de acord cu DNA.

Procurorii au pledat că e complet falsă pledoaria de nevinovăție a șefului Fiscului, care a invocat legea accesului de informațiile de interes public.

Cum a gândit Curtea?

Magistrații i-au condamnat pe Sorin Alexandrescu și pe Camelia Voiculescu explicând de mai multe ori pe parcursul motivării că de fapt nu a existat o investigație, ci doar amenințarea cu o investigație. ”Probele administrate în cauză au confirmat pe deplin acuzaţiile aduse inculpatului Alexandrescu”, confirmă Curtea șantajul.

Așadar, Pop nu a dat actele în numele binelui public, spun judecătorii.

“Curtea a reţinut că inculpatul nu a urmărit prin transmiterea documentelor menţionate apărarea vreunui interes public sau a dreptului cetăţenilor la informare” Motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Ce rezultă din motivație?

Dacă Pop ar fi oferit documentele în interes public, pentru că ele ar fi fost blocate la nivelul ANAF, de pildă, atunci poate că el ar fi scăpat fără nicio pedeapsă! Evident că judecătorii nu oferă sentințe alternative, ”ce ar fi fost dacă”, dar așa se înțelege, de vreme ce, oricum, Pop a luat o sentință cu suspendare.

Ca ziariști, vrem să fim sinceri.

Această motivare a ÎCCJ nu înseamnă că orice om, martor al unui aranjament, al unui abuz sau al unei posibile încălcări a legii, poate să dea documente secrete presei fără niciun risc în justiție.

Există un risc. Întotdeauna există. Un risc profesional, de carieră, un risc personal, un risc legal.

De aceea, regula ca reporter e aceea să-ți protejezi sursele.

Însă această motivare a Înaltei Curți de Casație și Justiție face un lucru fără precedent în justiția noastră. Judecătorii Macavei, Cobzariu și Ilie oferă o circumstanță atenuantă, un impuls moral și o eventuală apărare în justiție pentru oamenii care riscă, oferind ziariștilor în care au încredere documente sau informații ce vizează dreptul publicului de a fi informat!

Sentința din procesul ”Antena-RCS” nu garantează o protecție absolută celor care semnalează defecțiuni democratice în ministere, în primării, în poliție sau în justiție, dar transmite o clarificare esențială în interiorul sferei publice.

Uneori, interesul societății nu se suprapune cu cel al statului și justiția e chemată să arbitreze situațiile dificile.

Judecătorii țin cont de rațiunea existenței unei autorități publice, dar o subsumează prezervării dreptului cetățeanului. Iar dreptul la informare nu doar că se numără printre cele fundamentale – el stă la baza celorlalte drepturi, căci dacă nu-ți cunoști drepturile, cum le poți exercita?

Motivarea dă o gură de aer celor mulți și temători.

Oamenii știu, văd, dar nu li se pare normal să spună. Iată, v-o indică chiar Înalta Curte de Casație și Justiție: aveți un temei să vorbiți!

Curaj nu pot să ofere judecătorii, asta e decizia fiecăruia.