TOLO.RO
TOLO.RO
duminică, 18 iunie 2017, 10:56
Da, e adevărat, sunt altele mai importante, guvernul, țara, trece, nu trece moțiunea, dar acest moment în care se termină școala stârnește sentimentul vacanței.
Câteva recomandări de lectură, ca de fiecare dată, fără altă competență decât pasiunea.
Nu e genul de carte pe care să o iei pe plajă decât dacă încerci să o agăți pe tipa care citește și ea, ostentativ, Dostoievski.
Ea are un exemplar de ”Crimă și pedeapsă”, uns involuntar cu cremă solară cu factor de protecție 15, ”mai mult nu folosesc că am citit că, de fapt, afectează pielea”, iar tu îl citești pe unul dintre marii istorici europeni în viață.
Unii spun despre Niall Ferguson că a ajuns la un nivel al celebrității care îl face să-și recircule ideile.
Că fiecare carte nouă le include pe celelalte.
Dar ”Vestul și restul”, apărută la editura Polirom, e agreabilă și restituie unui european sentimentul încrederii, într-un mod elegant, fără interjecții la adresa altor civilizații.
Și apropo de duminica aceasta din Parlamentul României.
Una dintre ideile principale ale cărții lui Ferguson este aceea că, inovativă științific, cultural și politic, Europa a rămas consecventă vechilor principii democratice.
Fără să fie static, Occidentul a fost credincios regulilor.
Norma a învins, mereu, ca regulă de dezvoltare, capriciul.
Apropo de Dragnea și Grindeanu.
Indiferent pe cine simpatizăm politic sau, mai fidel situației concrete, pe cine detestăm, ”Vestul și restul” ne reamintește că există alegeri, că voința poporului e sacră și că la baza democrației stă egalitatea cetățeanului și a votantului.
Cu cât mai mulți oameni au căpătat dreptul de vot, scrie Niall Ferguson, cu atât salariul mediu net în Europa a crescut.
Și nu numai.
Dezvoltarea unei societăți, de la speranța de viață și până la inovația de elită științifică, e corelată cu ceea ce nouă, în România, ne cam pute: răspândirea și respectarea votului popular și egal.
Nu ne convine ce iese la vot?
Convingeți-i data viitoare pe mai mulți oameni că ideile voastre sunt bune!
Și folosiți cremă cu factor mai mare!
Suntem la literatură, de cea mai bună calitate, și, de data asta, cartea e construită perfect pentru plajă.
”Distanța dintre noi” are formatul acela prelung și coperta cu predominanță verde și roșu, ca un semafor artistic: ”De șezlongul meu nu se apropie decât cine vreau!”.
Dar nu e o carte de fete, oricum niciodată n-am înțeles ce înseamnă categorisirea asta stupidă.
E, pur și simplu, o carte bună!
Apărut la editura Nemira, romanul lui Jhumpa Lahiri spune povestea unei familii de indieni din sudul subcontinentului, sau subcondimentului (cum alintă Rushdie India), care emigrează în America.
Acesta e fundalul, iar povestea îl depășește. Relații, părinți, ideologie și viață, Jhumpa Lahiri le desenează minimalist și explică eșecurile noastre fără să ne fi văzut vreodată la față.
În schimb, noi am cunoscut-o.
O știm pe Lahiri în fiecare scriitor care folosește cuvinte și stări simple pentru a te răscoli la săptămâni după ce ai terminat cartea.
Asta chiar e o carte de fete.
Glumesc!
Makine nu are margine la foaie, el scrie până te umple de toate stările.
”Arhipelagul altei vieți”, scoasă recent la ”Polirom”, descrie istoria unui grup de soldați sovietici care urmăresc un evadat dintr-un lagăr în extremul-orient al Rusiei.
Ca în multe dintre romanele lui Makine, povestea de iubire domină și, de data asta, încheierea nu e tristă.
Atât de fluent e romanul încât ai nevoie și de ziare, pentru că îl termini la jumătatea călătoriei București – Cluj.
Până în noiembrie 2017, când va lansa noul său roman de acțiune, se întorc personajele lui George Smiley!, John le Carre ne oferă povești din viața sa.
Capitolele sunt scurte și le puteți citi în orice cheie doriți.
Cartea e recent publicată la editura RAO.
Dacă vreți să epatați, descrieți-o ca pe o carte cu întâmplări și portrete inedite ale lui Yasser Arafat, Stanley Kubrik, Bernard Pivot, Margaret Thatcher, prim-ministrul URSS și generalul KGB Evgheni Primakov și alți oameni pe care un scriitor de uriaș succes i-a întâlnit de peste o jumătate de secol în care a avut acces în spatele cortinei.
Dar dacă v-ați lămurit că nu e nicio șansă la tipa cu Dostoievski, din care iese deja fum, citiți doar de plăcere ”Tunelul cu porumbei”!
Sunt pagini lejer de parcurs, cu descrieri savuroase ale lumii fragile a serviciilor secrete, politicii și regilor care cred că stăpânesc lumea.
John le Carre este maestrul care ne arată că, de fapt, doar capacitatea de convingere a spionilor ne face să le credităm serviciile cu atâta putere!
În sfârșit un roman de aventuri!
De regulă, thrillerele lui Lee Child se petrec în mici orașe americane, unde eroul său, Jack Reacher, se tunde cu doi dolari.
Acum se tunde cu cinci, la Hamburg, în căutarea unor teroriști.
Asta mi se pare o eroare de documentare. Te puteai tunde acum 15 ani în Germania doar cu 5 dolari?
Editura Trei a pus mâna pe Lee Child și acesta este cel mai recent roman al său.
Dacă n-ați citit Lee Child până acum, cumpărați-i și următoarea carte, care se anunță o revenire la decorul clasic al acțiunii sale.
”Școala de noapte” e altfel, mai ritmată și înșurubată în temerile globale. Începeți-o la umbră, că altfel e posibil să uitați de cremă!
Nu contează dacă susțineți familia tradițională sau ardeți bețișoare când ascultați muzică reiki.
”Pisica lui Dalai Lama” e un deliciu.
Un deliciu nu despre budism, ci despre felul în care putem privi greutățile, pierderile și pe fata care îl citește pe prosop pe Feodor Dostoievski.
Tradus la editura Atman, David Michie e o figură care s-a născut în Africa, a trăit la Londra și acum scrie la Perth, în Australia, unde să nu mai vorbim cum arată plajele.
O pisică maidaneză din New Delhi ajunge la curtea lui Dalai Lama de la Dharamsala.
Face ce facem toți când dăm de bine: se îngrașă și devine fițoasă.
Până se apucă să învețe recunoștința.
Din aceeași lume vine și ”Confesiunile unei călugărițe budiste”, de pe lista noutăților de la Humanitas.
Ani Chöying Drolma e mai sobră, contemporană, dar lectura e reconfortantă și-ți deschide orizontul.
Cele două cărți se completează.
Cu doar două romane scrise până acum, ambele traduse la noi, Tan Twan Eng e un scriitor malaiezian original.
Stilul ”Grădinii cețurilor”, apărută acum câțiva ani la Polirom, dar o găsiți încă în librării și pe net, e animată de romantismul etern și complicat al Asiei.
Nu e carte de război.
Deși rănile sufletești de acolo vin.
Acțiunea se petrece în ținutul ceaiului din Malaiezia.
Eroul masculin se prezintă drept maestru japonez al grădinilor imperiale.
Iar povestea e exact literatura de care au nevoie fata sau băiatul care s-au galvanizat pe nisip în așteptarea unei cărți bune, în timp ce citesc o carte de programare C++, învelită în coperți de Dostoievski.
haudinamo • 18 iunie 2017, 12:08
Pai da, cum sa nu. Exact asta facem in vacanta, citim carti lmao
Nicolae • 18 iunie 2017, 12:11
Multumim de recomandari. Apreciez foarte mult ca scrii si despre cartile citite in decursul anului, pana acum am incercat sa citesc cam tot ce puneai in ierarhia de la sfarsitul anului, deci le citeam cam la un an de la aparitie si chiar am vrut sa te rog sa pui intr-o rubrica pe blog si ce citesti in decursul anului. Pana acum nu am fost dezamagit de nici o carte recomandata. Multumesc!
fotbal • 18 iunie 2017, 12:35
csf ncsf...cand fata baga dostoievski musai baiatul etaleaza un ulise. am zis ulise?! ma scuzi. mercic pt recomandari. fac si eu una, sub factor 50 nici nu stam de vb
daniel • 18 iunie 2017, 13:00
sigur ca da, doar Taie-l Lama si Buddha. Carti ortodoxe nu recomandati? Incercati cu "Jurnal duhovnicesc" (se gaseste si gratis, .pdf) si veti ramane perplex: intr-adevar Dumnezeu este langa noi, chiar la varful aratatorului cu care dam pagina si in varful buzelor noastre, dar si in adancul nostru, si culmea, nu stiam asta. Dupa aceea, continuarea este simpla. Cartile citite vor fi recomandate de un alt site. Unul ce promoveasca mistica ortodoxa, si nu neantul buddhist!
Mihai • 18 iunie 2017, 13:23
Alte doua propuneri (desi nu stiu daca au fost traduse) : -A Fan's Note de Frederick Exley - The Alchemy of Desire de Tarun J Tejpal
Valentin • 18 iunie 2017, 15:15
Plânsul lui Nietzsche Ms Tolo
Valentin • 18 iunie 2017, 15:26
Si Memoriile unui Antisemit si Intre Paduri si Ape. Si Lumea de Ieri. Pana va loveste nostalgia dupa Austro-Ungaria. Pe plaja!
Mihai Badea • 18 iunie 2017, 15:29
Am văzut documentarul realizat de Niall Ferguson, structurat similar cu cartea, și nu mi s-a părut că este deosebit de optimist. Știința, tehnologia, etica muncii etc. au făcut diferența în trecut. Astăzi, țări non-europene au tehnologie de ultimă oră, iar la capitolul etica muncii Europa nu mai are un avantaj.
Tavi • 18 iunie 2017, 17:57
Si dupa parerea mea, optiunile sunt discutabile, mai ales ca pun in evidenta neantul buddhist, in fata valorilor ortodoxe autentice. O carte cititita, dar care poate fi recitita oricand si o recomand este "Cine suntem?" - Dan Puric. Dar cum am zis, este o chestiune de gusturi. Aceasta lista este utila, poate, celor, care nu stiu inca ce sa citeasca...Este o optiune.
Nicolae • 18 iunie 2017, 18:13
Recomandarile nu sunt pt coalitia pt familie, sunt pt oameni normali. Ceilalti au o gramada de siteuri extremiste ultraortodoxe de unde isi pot lua recomandarile de indoctrinare si spalare pe creier.
Stefan • 18 iunie 2017, 18:55
Sunt convins Nicolae ca in schimb tu esti un om echilibrat, normal, si sursele tale de informatie sunt un izvor de pace, intelegere si echilibru. Astia din coalita pentru familie sunt un fel de skinheads de moda veche pasamite. Cat despre carti, am observat ca sunt conservator in afara de cartile tehnice, incluzand si cele de istorie in categorie. Sunt un fan al autorilor consacrati ( cu 3 metri de pamant deasupra ), pe care poti sa ii evaluezi dupa o cariera, nu dupa doua trei carti devorate ( sau nu ) de mai mult sau mai putin o nisa. Avand in vedere ca nu avem timp sa citim un milion de carti intr-o viata de om, trebuie sa fim mai atenti cu ce bagam sub nas. De exemplu, Galveston mi s-a parut o risipa de bani si timp, pe cand Lawrence in Arabia a fost excelenta. Poate primim si niste recomandari de carti din alte perioade?
Valentin • 18 iunie 2017, 19:39
Eu cred ca, odata ajunsi in Paradis, vom avea o eternitate pentru lecturi ce ne confirma ideile noastre fixe despre ortodoxie. Pana atunci hai sa folosim lectura ca pe un prilej de a descoperi ce altceva mai exista pe Pamant.
Valentin • 18 iunie 2017, 19:49
Spre exemplu, poate descoperim un sistem de credinta care favorizeaza existenta unor spitale decente. Ca unul care si-a pierdut tatal intr-un spital romanesc parasit de curatenie si de etica muncii, mi-ar placea sa fac parte dintr-o comunitate preocupata ceva mai putin de viata de apoi si mai mult de cea actuala.
Cãtãlin Tontolan • 18 iunie 2017, 20:28
Da' "***-o, Ramona!" nu e bunã?
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
ovidiu_3003 • 18 iunie 2017, 20:38
...e bine cand mai citesti cate ceva ...ti se deschide ...orizontul ...
Danut Munteanu • 18 iunie 2017, 21:46
Recomandările legate de nu știu ce literatura motivațională cu motive religioase este de-a dreptul penibila. Mai mult - as spune ca alimentează perfect ateismul. Și o spun cu jena, fiind creștin practicant.
Marcos • 18 iunie 2017, 21:51
Ce bun e votul popular şi egal... Sîntem pe 6 noiembrie 1932, în Germania, sub regimul de la Weimar. Rezultate (printre altele): Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei - 33,1%; Kommunistische Partei Deutschlands - 16,9%. Cumulat, cele două formaţiuni au întrunit 17,7 milioane de voturi. Rata de participare la vot: 80,5% (că tot veni vorba de absenteism). Restul e tăcere.
Danut Munteanu • 18 iunie 2017, 22:47
Îmi prezint scuzele pline de penitente pt enorma , incredibila grosolănie gramaticală produsă in comentariul de acum aproximativ o ora. E un dezacord absolut dizgratios între " Recomandările " pe de o parte și " este penibila ". Nu am nicio justificare pt comunicarea deficitara. Va rog frumos sa ma iertati.
Cătălin Tolontan • 18 iunie 2017, 22:50
@Danut Munteanu: stati linistit, toti gresim. Cum ar spune credinta a carei absenta mi-o reprosati, Iisus nu-i iubeste in special pe cei perfecti, el e mai degraba atent cu erorile, caderile si slabiciunile noastre omenesti.
gilos • 19 iunie 2017, 8:45
"Open", de Andre Agassi, cea mai buna autobiografie, se citeste pe nerasuflate. "Cavalerul celor sapte regate", George RR Martin, pentru pasionati fantasy( dar nu numai) , este genul pe care nu o lasi din mana pana nu o termini.
bilu • 19 iunie 2017, 12:01
Foarte interesant cum se adeveresc prezicerile duhovnicilor ortodocsi, acelea ca va veni vremea cand oamenii vor fi atrasi de cultura orientala. Iata-l pe Catalin Tolontan atras de asa ceva, intr-un asemenea mod in care , fara sa-si dea seama, poate, a uitat ca esenta Europei este crestinismul.
Valentin • 19 iunie 2017, 14:33
e clar, somerii Elenei Udrea au fost angajati de BOR
Ioana • 19 iunie 2017, 15:22
:)bilu and stuff: uite o recomandare potrivita pentru voi:"acatistul pentru luminarea mintii".Se citește 40 de zile.
Rahan • 19 iunie 2017, 15:33
Cititi frate spiritual nu carti de 2 lei cum sa reusesc in 3 pasi.Recomand carti usoare ce preschimba aluatul sufletului tau cum ar fi pr.arhim.Teofil Paraian,daca vrei mai greu ai un Tutea sau Noica or Cioran.Avem genii literare precum Eminescu care precum un DaVinci mereu intereseaza.Nimeni pe glob nu e mai elevat ca Mircea Eliade ce a scris Istoria Religiilor si a cutreierat toata Asia in cautarea spiritualitatii adevarate,ce indruma spre ortodoxie si Iisus ca singur tel spiritual real si neefemer.Carti usoare de vacanta recomand imaginatia lui Verne dar si Dumas cat si Hugo toate lucra in tine de la imaginatie, la caracter si bunatate.Cititi memorialistica sa accesati istoria demna a acestui neam si entitatea demnitatii lui.Cititi sa conteze daca nu cititi ziare e mai importanta informatia reala decat cititul nonsens.Am citit sute de carti cea mai tare e insa Noul Testament.Acolo am gasit minuni intrebari raspunsuri drumul drept esenta universului ,adevarul ,calea si viata ce si cum.E interesanta incepeti acum va dau ce e mai bun.
Cristinam • 19 iunie 2017, 18:15
Terrence Real - "I don't want to talk about it. Overcoming the secret legacy of male depression" este extraordinara, pt. cine apreciaza putina psihologie; de consumat mai la umbra, necesita putina concentrare. Autorul e un Freud (accesibil) al vremurilor noastre. Mi'a schimbat perceptia si intelegerea barbatilor din viata mea- sot si doi baieti:).
Cătălin Tolontan • 19 iunie 2017, 18:57
@Valentin: frumos comentariu. Pe de alta parte, Patriarhia a dat un comunicat cu multa empatie cand au aparut problemele din sanatate. http://stirileprotv.ro/stiri/social/biserica-ortodoxa-romana-a-lansat-un-apel-pericole-majore-pentru-sanatatea-pacientilor-din-spitale.html Adevarul e insa ca aveti dreptate, nu putem lasa lucrurile asa in spitale. E timpul ca viata umana sa aiba o greutate si la noi!
Ervin • 19 iunie 2017, 21:23
Multumim frumos man
Alina, alina • 28 iunie 2017, 19:55
Nu inteleg de ce unii fac comentarii cu tenta religioasa cand e vorba de carti. De parca un român trebuie sa citeasca numai carti ortodoxe, cartile despre alta religie ii zdruncina credinta, atat de fragila e. Recomand si eu o carte: Cinci Colțuri de Mario Vargas Llosa publicata de Humanitas. Politica, erotic, presa de scandal- o imagine a societatii peruane in vremuri tulburi, care, zic eu, se aseamna cu cea a societatii romane actuale.
Alina, alina • 29 iunie 2017, 15:06
"Da' "***-o, Ramona!" nu e bunã? Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului." Regulile site-ului dau dreptul sa se modifice titlul unei carti? De cand aveti cenzura de genul acesta, Tolo? Culmea ironiei si a absurdului, va autocenzurati public!
Ion Andrei • 2 septembrie 2017, 1:06
Multumim pentru recomandari! Pentru cei care implica religia in fiecare discutie, vreau sa le dau un singur sfat. Nu e nevoie de nicio religie pentru a-l gasi divinitatea, si in niciun caz nu ajungi mai aproape de aceasta daca mananci paste cu cartofi prajiti cu paste trei luni pe an. Imi place sa le citez tuturor celor care considera ca religia lor este cea adevarata dintr-ul cunoscut scriitor din vest (imi cer scuze pentru dimensiunea acestuia): "În povestea lui Adam si a Evei se vorbeste de un sarpe care trãia în Arborele Cunoasterii. Acesta era un înger cãzut care le transmitea celor care doreau sã îl asculte mesaje distorsionate. Biblia îl numeste Printul Minciunilor. Sarpele le-a spus oamenilor încã inocenti: „Vreti sã fiti la fel ca Dumnezeu?“ Întrebarea pãrea simplã, dar ascundea o capcanã. Dacã oamenii i-ar fi rãspuns: „Nu, multumesc. Noi suntem deja una cu Dumnezeu“, ei ar fi continuat sã trãiascã în Paradis. Din pãcate, ei i-au rãspuns: „Da, dorim sã fim la fel ca Dumnezeu.“ Ei nu au sesizat minciuna. Au mâncat din fructele copacului, au înghitit minciuna, si astfel au murit. Lucrul care i-a determinat sã mãnânce din fructe fãrã a sesiza minciuna a fost îndoiala. Înainte sã cunoascã îndoiala, ei nu detineau niciun fel de cunoastere. Oamenii trãiau în mod direct adevãrul din fata lor. Dupã ce au acceptat minciuna, ei nu au mai crezut cã sunt una cu Dumnezeu. Începând din acel moment, ei au început sã îl caute pe Dumnezeu. Au ajuns astfel la concluzia cã trebuie sã construiascã un templu, o casã în care sã îl adore pe Dumnezeu, cã trebuie sã sacrifice totul pentru a ajunge la El, cã trebuie sã sufere si sã îi consacre aceastã suferintã lui Dumnezeu. În scurt timp, ei si-au construit un templu mãret, în care s-au adunat mii de oameni care nu mai credeau cã erau una cu Dumnezeu. Primul lucru pe care l-au fãcut a fost sã îi dea lui Dumnezeu un nume, si astfel s-a nãscut religia. "