TOLO.RO
TOLO.RO
luni, 15 august 2016, 9:32
Corespondență din ”Rio Olympic Arena”
Căldura a revenit la Rio în felul în care revine mereu la tropice, sorbindu-ți viața din tine.
Te simți așa cum scria Ion Băieșu în cartea lui despre Mondialul din Mexic ’70, e o caniculă de oamenii și cîinii se țin deopotrivă de garduri.
Noroc că am plecat. Sînt la Atena.
Cald, dar suportabil.
În autobuzul de presă vezi cum urcă, din eroare, o acreditare de sportiv. Ridici ochii.
Este Marius Urzică.
A terminat concursul acum o oră și nu știe nici el ce încurcătură l-a adus în alt bus. Rămîne cu gestul acela dictat de înțelepciunea oboselii că oricum vei ajunge undeva.
Este dezamăgit și calm.
A luat două medalii, una de bronz cu echipa și una de argint la cal cu mînere. E 2004 și ”doar” două medalii în gimnastică e un prilej de reflecție amară.
În urmă cu patru ani, la Sidney, tot Marius cîștiga aur la cal, primul titlu olimpic din istoria gimnasticii masculine românești.
Își sprijină mîna de geam și fruntea de ambele.
Afară, pămîntul roșu al Atticii îți linistește ochii.
4 medalii olimpice a cîștigat Marius Urzică la trei Olimpiade
3 medalii olimpice a cîștigat Marian Drăgulescu ca participant la patru Olimpiade
”Ce vei face în continuare?”.
”Din 29 de ani, aproape 25 mi i-am petrecut în sala de sport. Am văzut steagul nostru de pe podium, am avut mari bucurii și chestii amare. Cred că a venit momentul să spun: Eu ăsta sînt și aici mă închei”.
”Pot să dau chiar așa?”.
”Da, sigur. Nu e nici o rușine. Ăsta sînt și aici mă închei!”.
Afară cîntă Zorba și oameni flutură steagul Greciei. Pentru că sîntem la Rio, da!
Eleftherios Petrounias a cîștigat proba de inele și compatrioții lui dansează muzica lui Theodorakis în ”Rio Olimpic Arena”, purtați în sus de aplauzele a mii de oameni.
Îi vezi pe grecii cum se învîrt precum Anthony Quinn pe plaja din Chania și simți ceva drăguț despre aceste Jocuri, care strîng laolaltă atîta emoție. ”Olimpiada integrează diversitatea umană”, după cum spunea Octavian Morariu. Orice am crede despre CIO și oricîte ascunzișuri sînt gata să iasă la iveală, aici are dreptate.
Oamenii aplaudă cîștigătorul de la inele.
Urmează proba de sărituri. Marian Drăgulescu își aranjează trambulina.
Are 35 de ani și cearcănele unui luptător atemporal. Prima oară plonjează chiar în execuția care-i poartă numele: ”săritura Drăgulescu”. Ia 15,266, aterizarea are un pas mare în spate.
La a doua săritură ia mai mult: 15,633. Aterizează foarte bine și apoi salută publicul cu brațele depărtate, ca un avion în zbor.
Sînt ultimele lui secunde la Olimpiadă și, probabil, din carieră. Planează, oare ce o vedea de acolo, din carlingă, pilotul de 35 de ani? Cum îi apărem noi aici, în sală?
Nota îl plasează pe locul 2, apoi pe 3. E în medalie, dar mai sînt doi gimnaști. Oleg Verniaiev. Face ”săritura Drăgulescu” mai bine ca Drăgulescu. Inventatorul îl privește zîmbind pe tînărul său adeversar. E o metaforă a vieții. Dar a doua săritură îl aruncă pe Verniaiev pe 4!
Încă în medalie!
Urmează ultimul săritor, rusul Abliazin. 15.600 la prima. Mult. Mai e o săritură și Marian Drăgulescu își joacă medalia la ultima execuție a acestui concurs.
Și pierdem! Pentru că Abliazin are o săritură dificilă, care-l duce direct pe locul 2.
Drăgulescu alunecă pe 4 și noi, împreună cu el.
Alergăm spre zona mixtă ca să vedem ce declară. Afară e îngrozitor de cald.
Pe cerul fără nor fiecare avion lasă o dîră albă, semn că încă un mare campion ne spune ”Ăsta sînt și aici mă termin!”.
Cînd ajungem, buluciți, pe hol, Marian apare surîzînd: ”Hai, lăsați întrebările astea! Nu sînt trist. Sînt bucuros că m-am calificat, că am ajuns aici, că amfost la notă egal cu locul 3, chiar dacă am pierdut medalia”.
Pixurile aleargă pe hîrtie.
”Și, nu, nu mă retrag! La anul sînt europenele și, dacă sînt sănătos, privesc spre Tokyo!”.
Odette • 16 august 2016, 19:01
Am reusit sa ridic blogul asta. Vai, nu va intereseaza, insa cititi toti ascunsi dupa perdele. Tambalagiii murdaresc blogul si se dau in stamba. Sa-i maturam. Aici scriu oameni cititi si educati. Sunt foarte multumita ca blogul a prins viata, ca e viu. Cand am venit aici, parca erati toti la priveghi. Catalin e din ce in ce mai inspirat si mai talentat. Si daca, prin absurd, ati pleca toti, as ramane doar eu cu Catalin. El mi-ar scrie mie, iar eu lui. Cat de romantic!!!
Florea • 16 august 2016, 19:05
Daca vreți mai multe medalii la olimpiadele viitoare, hai sa ne mobilizam sa convingem CIO sa accepte ca sporturi olimpice matematica, informatica, fizica ... Putem sa obținem un numar mult mai mare de medalii. Petrake si-a propus 6 medalii si a obținut 4 cu un număr de aproape 100 de participanți. Echipa olimpica de matematica de exemplu, condusă de Dl. Prof. Radu Gologan se întoarce an de an cu 6 medalii cu un număr de ... 6 participanți.
gigelos • 16 august 2016, 19:15
@ODT - ce ai domnule cu doamna Odette , tu stii de cand o astept ? Si apropos , ce crezi ca e de vorbit despre Marocanul , nu ti-a placut madam ce fasneata a devenit , din ce justitiar era
Odette • 16 august 2016, 20:10
Atunci cand cineva aici ma acuza fara argumente ca murdaresc blogul, va cer dreptul la replica si astept sa publicati comentariul meu de la ora 19:01 fiindca asa e corect! Multumesc!
Odette • 16 august 2016, 20:37
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Odette • 16 august 2016, 20:54
Bai, gigelos, tu vrei mistocareala cu mine? Eu am invatat atat de bine limba romana incat, stiu sa scriu si elevat, si academic, si argou, si mistocareala groasa de va bag sub masa! Si, de obicei, va scriu pe limba voastra. Dinte pentru dinte! Corect, nu? Ca nu s-au intalnit hotii cu proasta! Asadar, vorbiti frumos! Altfel, de dragul acestui blog, tocmai ca sa nu-l murdaresc, ca ce v-ar mai auzi urechile alea, va voi ignora. ***i.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Odette • 16 august 2016, 21:11
Plictisitor deja! Uite ca n-am chef sa ma enervez pentru o cenzura care n-are nimic de-a face cu realitatea! Am o zi atat de buna astazi si o stare atat de buna incat, nu voi lasa pe nimeni sa mi-o disturbe.
gigelos • 16 august 2016, 21:16
@odette - cand te-am invitat la autobaza ai inflorit . Ti-am zis ca esti fasneata , te-ai suparat . Suflet candriu .... Nu te mai astept
Odette • 16 august 2016, 21:41
Zau, daca inteleg de ce esti atat de suparat pe mine! NU INTELEG! Mai mult ca sigur nu ma inteleg nici pe mine si ma intreb de ce mai stau aici. Nu mai inteleg nimic, nu mai stiu nimic.
Odette • 16 august 2016, 21:58
@ gigelos, cand ai zis de autobaza, sigur ca am ras fiindca am simtul umorului extraordinar de dezvoltat, chiar dezarmant pentru unii. Ai avut o replica potrivita pentru momentul ala. Dar sa ma chemi zilnic la autobaza de acum incolo, daca asta ti-ai propus, mai bine uita! Nu-si mai are locul si nici hazul. Radem, glumim pana la cer si inapoi, insa cu masura. Cu toate astea, fasneata NU SUNT. Daca nu cumva tu ai o alta definitie, dar dupa aia pe care o stiu eu, chiar nu sunt si nu-mi convine sa aud asta.
Odette • 16 august 2016, 22:37
Credeam ca stiu atat de multe lucruri despre mine, ca le stiu pe toate despre mine, insa vad acum ca, de fapt, nu e deloc asa, iar asta ma... ma... nici nu stiu ce cuvinte sa aleg din multele cuvinte care ma dor. Reusesti sa ma intristezi. Sa ma intristezi intr-un mod aparte.
cobra • 16 august 2016, 22:47
Mentaliatea, bat-o vina. Cum poți tu, fost campion mondial și olimpic, să declari că așteptai să greșească x, y sau z ca să poți obține o medalie olimpică? Asta este mentalitate de campion CU ȘTATE VECHI ÎN SPORT? Nu mai vorbesc de comentatorii de la TVR care sunt niște ***ți profesionali de vreme ce puneau accent pe acest aspect. Oameni buni și cu scaunul la cap: mentalitatea de campion este cea care te face să gândești, să faci și să obții locul 1. Punct. Era odată prezentată la un canal de documentare (ca să nu fac reclamă) conferința de presă a unui chirurg american de la care se aștepta să fie primul care face o operație de cord. Cristian Barnard tocmai făcuse o astfel de operație. Un reporter întreabă: - Ce părere aveți de reușita domnului Cristian Barnard? - Dvs știți cine a fost cel de-al doilea aviator care a traversat Oceanul Atlantic? - Nu. - Nici eu!!! Concluzia. Contează doar cel care este primul. Restul sunt umplutură. În România trebuie, ÎNAINTE DE TOATE, schimbată MENTALITATEA. Nadia ar putea fi un exemplu. Deși a fost furată pe față la JO de la Moscova ea a luptat, a luptat, a luptat și a acumulat titluri peste titluri. Nu s-a văitat, nu a așteptat ca adversarii să greșească. Asta este adevărata mentalitate de învingător. M-aș lua și de momentul cu purtătorul drapelului României, *** pe Drăgulescu și Ponor. Cu altă ocazie.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gigelos • 16 august 2016, 22:52
Esti cam nervoasa , nu ti-ar strica un buldo-excavatorist ,n-ai nici un haz
Odette • 16 august 2016, 23:50
Uite c-am aflat despre mine ca-mi trebuie un excavatorist. Altul credea ca-mi trebuie niste inotatori. Eu cred ca-mi trebuie Faust si o sa plec la Salzburg. Tu chiar ca ai haz.
Odette • 17 august 2016, 0:16
cobra: Chiar ca mentalitatea ii omoara. Te uiti la ei, femei si barbati deopotriva, generatie de 40 de ani sau 40+ , darmite astia de 20 si vezi cata neincredere in sine au. Pai, cum sa fii campion? Lor trebuie sa le spuna cineva ,,you are the best!" Si chiar daca le spui, se uita la tine cu neincredere de parca i-ai injurat. Stai linistit ca nici englezii nu auzisera de Christian Barnard. Cand le-am spus la o conferinta, le-a pierit cheful sa se mai laude. Erau si medici pe acolo, chiar chirurgi, insa tema conferintei era alta. Au venit sa ma asalteze cu intrebari pe urma.