Cine finanțează investigația jurnalistică Hexi Pharma? Cronica meciului Franța – România, 2-1, o finanțează

vineri, 10 iunie 2016, 11:56

Mai e o oră și jumătate pînă la începerea Campionatului European. Ce așteptăm de la meci?

Neelitist și microbist ca întotdeauna, Radu Cosașu ne reprezintă pe toți: ”Vom juca exact ce știm și ce putem de o viață, de vreo 40 de ani și ceva cu luminile și umbrele lor, de la Guadalajara și Nea Angelo încoace: apărare cât mai fermă și contraatacuri cât de cât valabile”.

Cît de cît.

Răzvan Luțac e în tribună pe ”Stade de France”.

Acum două săptămîni, tînărul reporter de 23 de ani investiga biocidele prin spitale.

Abia întors dintr-o deplasare la un subiect undeva în Transilvania, Răzvan a împachetat pe fugă și a plecat spre Euro 2016.

A urmat ruta București – Arad – oprire pentru un dialog cu o sursă medicală – Viena – Regentsburg – Metz – Paris – Chantilly, unde este cantonată echipa naționalei și Anghel Iordănescu a pus crocodili în șanțurile cu apă ale vechiului castel medieval.

El e în tribună pentru că viața merge înainte și pentru că sportul a ținut în spate această investigație.

Avem resurse suficiente, vom continua ani de acum înainte

”Vremea e bună, stadionul se umple”, spune Luțac.

Sînt informațiile seci ale oricărui reporter bun, atunci cînd ai impresia că te agăți de ceva inutil, dar, de fapt, îți construiești esențialul de mai tîrziu.

Lîngă Răzvan, în tribună, stă Ovidiu Ioanițoaia, cel care, înainte să plece, ne-a ținut încă o lecție despre Baudelaire, poetul înmormîntat în cimitirul Montparnasse.

Bine că întîziase pe drum că iar ajungeam cu discuția la deficitul nostru de franceză clasică și de latină!

Știți cine a ținut în spate investigația Hexi Pharma? Cine a finanțat-o? Microbiștii.

De ce spunem asta? Tirajul Gazetei Sporturilor a crescut cu zero exemplare.

Publicitatea nu a sporit nici ea. Pentru că marile companii nu se înghesuie să se atașeze unor siteuri, bloguri sau investigații incomode.

Da, audiența pe blog a crescut enorm, în unele zile de zeci ori față de traficul mediu. Vibrația publicului este extraordinară, vă mulțumim! Însă asta nu aduce publicitate, pentru că gsp.ro are deja o audiență foarte bună. 

Nu ne plîngem, nu judecăm, nu cerem nimic, acesta e adevărul.

Avem resurse suficiente să continuăm ancheta, oricît va dura ea, ani în șir.

Există colegii care scriu sport, permițîndu-ne astfel să scriem investigații.

Există acești 20.000 de oameni, care umplu partea românească a tribunei pariziene.

Există microbiștii din țară, care așteaptă cu geamurile deschise în cartiere sau care s-au strîns la terasele unde glasurile se susțin unul pe celălalt în cacofonia speranței.

Experiențe pe oameni

Regulamentul European al Biocidelor prevede că testarea eficienței pentru dezinfectanți se face întîi pe nevertebrate, apoi pe vertebrate și niciodată pe oameni.

Pentru europeni e crud și așa. Ca să salveze peștii și cobaii, ei sar o etapă.

Dar la noi s-a mers direct la testele pe oameni!

Cam asta vor să impună, fără să-și dea seama, oficialii Ministerului Sănătății care se agață în continuare de teoria ”au fost diluate, dar poate că sînt eficiente”.

Oameni buni! Fraților. Trompete dragi, cum ar spune peluza de pe ”Stade de France”. Este jenant pentru directorii de imagine ai unui corp profesional să nu-și dea seama ce spun.

Cînd susțineți că poți modifica ce scrie pe etichetă ca să vezi dacă are un efect asupra a milioane de oameni, voi definiți un experiment social.

Companiile farmaceutice fac asta.

Dar o fac transparent.

Companiile farmaceutice testează diferite combinații de substanțe pînă cînd, din greșeală în greșeală, văd care este formula eficace. Este drumul firesc al cunoașterii. Dar, după ce ai ajuns la formulă și o treci pe etichetă, nu mai faci experiențe pe semenii tăi!

Și, mai ales, ca secretar de stat în Ministerul Sănătății și ca șef al Inspecției Sanitare zise și Inspecția Zombi, că nu controlează pe nimeni de 10 ani, nu poți pleda pentru teste pe oameni!

Digi 24 a descoperit legăturile acestor oficiali cu marile companii pharma. Ca să știm cine vorbește! De plătit știm cine plătesc.

Plătesc oamenii obișnuiți. Microbiștii.

Ratarea de copil a lui Stancu

Hai că începe meciul!

Franța ne respectă un pic cam mult. Și, în minutul 3, e gata să o bage pe mînecă. Stanciu bate perfect un corner tăiat de pe stînga.

În careu perechile de jucători sar ca la tușă la rugby. Mingea ajunge uluitor la Stancu, singur în doi metri cu portarul. ”Motanul” are toată poarta în față, dar alege singura soluție care nu-i transformă șutul în gol: o execuție moale, direct în Lloris! In-cre-di-bil!

Viorel Moldovan ar fi rupt capul portarului dacă nimerea între el și plasă.

E exact genul de fază pentru care turbează antrenorii de la copii și juniori. ”Trageee, măi copile, nu-l ierta că-i al tău!”.

Genul de fază care se întîmplă frecvent la antrenament și, dacă nu rupi plasa de la 10 ani, atunci o să ai toată viața în sînge reflexul de a finaliza superficial!

Ce oportunitate uriașă!

O repriză peste așteptări

Francezii își pierd și bruma de luciditate.

Arată ca o echipă stresată, nici măcar veteranul Evra nu pornește calm fazele.

Gazdele construiesc greu și mizează pe lansarea decisivă către vîrfuri. E gata să le iasă în minutul 18. Lui Griezmann îi revine norocos o minge și ”capul” lui de aproape nimerește stîlpul din stînga lui Tătărușanu!

20.000 de români au încurajat echipa la Paris

Jucăm bine, ținem mingea departe, dar aste e și riscant, pentru că-i obligă pe Chiricheș și pe Grigore să se sincronizeze perfect.

Ne ajută eroarea brigăzii, care fluieră un ofsaid aiurea, dar arbitrul Victor Kassai compensează apoi, neacordîndu-ne o lovitură liberă pe 17 metri, la un fault clar asupra lui Andone.

Avea dreptate Crăciunescu, atunci cînd îl arăta cu degetul pe Kassai, drept ”unul dintre miturile false ale arbitrajului european”.  

Franța se înfurie

Ținem jocul echilibrat pînă la pauză.

Am prins Franța într-o zi slabă și o stoarcem de toate puterile prin mișcarea noastră continuă în teren. Jucăm mai avansat decît ne-am temut, ”asta ne-am propus, să compactăm”, avea să explice secundul Moldovan după meci. 

Intrăm cu 0-0 la cabine.

Reluarea ne e favorabilă.  Stanciu pivotează larg și pasează în adîncime, Stancu se plasează excelent, rămîne liber, dar voleul său pretențios trece mult pe lîngă poartă.

Franța se revoltă. În minutul 51, Payet trage, însă Tătărușanu rămîne calm pe picioare și prinde.

Iordănescu e ca un porumbel pe sîrma de la marginea terenului, nu stă o clipă locului. Simte că vin momente crîncene!

1-0 și 1-1!

Iarba se curbează spre poarta noastră.

Francezii ratează ocazie după ocazie.

În minutul 57, ai noștri ratează, în serie, intervenția. Raț își lasă adversarul să centreze, Grigore îl scapă pe Giroud, iar Tătărușanu sare în contratimp și francezul înscrie cu capul în poarta goală! E 1-0!

O vinovăție în scară crescătoare. Păcat.

Tătărușanu avea să reclame ”fault și eroare de arbitru” la finalul meciului. Hmm.

Dacă Tătă ieșea la timp nu mai avea ocazia să-l jeneze nimeni.

Sînt minutele francezilor. Iordănescu îl schimbă pe gladiatorul Andone, formidabil ca luptă, greu de remarcat ca vîrf. Intră Alibec. Pierdem din capacitatea de a-i ține pe francezi în jumătatea lor.

”Nu știu ce a vrut să obțină nea Puiu cu această schimbare. Eu aș mai fi așteptat”, spune Contra în studioul Dolce. Lîngă el, Dan Udrea o dă pe aia dreaptă: ”Alibec are o problemă de angajare în meci”.

De sus ne vine un dar de la zeii fotbalului. La o fază care nu anunța nimic, Stanciu pătrunde și Evra pune un picior aiurea, blocîndu-l.

Ce face?! Kassai ezită și e nevoie să-i șoptească arbitrul de pe linia porții. E penalty! Indiscutabil penalty!

Stancu își asumă execuția și o face calm, sec, sigur pe el. Minutul 65 și 1-1! Sîntem din nou în cărți.

Secundă cu secundă

E rîndul Franței să se clatine.

La noi, iese Stanciu și intră Chipciu.

Facem un pas înapoi. Retragerea instinctivă a echipei mulțumite de rezultat.

Evra își împinge coechipierii în atac. Franța nu are răbdare. Franța e o echipă îndrăgostită de viteză. și, prin aceasta, vulnerabilă.

Adi Popa ia ”galben”. A alergat imens, s-a bătut în fiecare duel.

Mai sînt 10 minute. La egal mai avem nevoie de o victorie și trecem de grupe. Nu că ar fi ușor de obținut.

Dar nu e timpul calculelor.

Intrăm în ultimele cinci minute. Gazdele sînt sufocate de devotamentul ”tricolorilor”.

Clipele trec greu. Torje ține mingea.

Evra e faultat lîngă careul nostru, dar Kassai are o înțelegere aparte a fotbalului. Mai e puțin! Ai noștri se strîng în jurul ultimelor secunde.

Dar șansa ne întoarce spatele!

Payet prinde un șut pe care nimeni nu i-l poate imputa lui Tătărușanu! 2-1! E minutul 89, fir-ar să fie!

Românii din tribună închid ochii pe jumătate, ca un steag în bernă.

Ce mai e de zis?

Am venit, am jucat, am pierdut

Mergem înainte și cu investigațiile și cu fotbalul.

Elita care se plînge. Și se gîndește: ”Merită să lupt?”.

Maeștrii escapismului cărora le miroase tot.

Establishmetul care nu mai suportă ”neamul ăsta prost al românilor”.

Șttttt. Măcar în seara asta faceți un pic de liniște plină de speranță împreună cu noi, în tribune, la bere, în fața televizoarelor care consemnează înfrîngerea ”tricolorilor”!

România avea toate șansele să piardă și așa s-a întîmplat.

Dar am luptat pînă în ultima secundă. Și ce imagine ne-a oferit!

Cînd e la modă să te întrebi dacă merită să lupți, bătrînul Raț centrează pe finalul disperat de meci cu arcada spartă,  cu regretul că el n-a prins o seara bună, cu fața plină de sînge, tablou de neuitat în această epocă aseptică și diluată.