Kalai, omul-secundă

joi, 11 iunie 2009, 8:12

Dezonodămîntul campionatului a fost hotărît de o intervenţie aproape miraculoasă a unui jucător neştiut

De 6 luni de zile nu jucase nici un minut pentru Poli Iaşi. Tot returul vasăzică. A intrat în Giuleşti şi va rămîne în istorie drept fotbalistul care a decis ca Rapid să nu meargă în Europa şi, în locul său, să se califice Steaua.

E cam complicat formulat şi injust de raţional. De fapt, totul a ţinut o secundă. Secunda din minutul 90+2. Steaua termină meciul de la Urziceni. Jucătorii stau pe marginea terenului unul în celălalt, ca puii în ploaia de şampanie a Unirii. Ogăraru şi colegii săi nu-l văd pe Dan Petrescu cu tricoul de campion, ci aud şi-i imaginează fazele din Giuleşti.
Acolo fusese 2-0 pentru Iaşi, dar Rapid revine uluitor la 2-2. Giuleştenii au nevoie de un singur gol ca să se califice ei, nu Steaua. Atacă mereu. Portarul Pleşca se întinde la fiecare şut. Tribunele au buzele uscate de căldură şi de emoţie. Se intră în prelungiri. Trece primul minut. Şi încă unul. „Cît mai e?”, întreabă Nicoliţă, la Urziceni. Nimeni nu-i răspunde. Mingea ajunge la Djalovici, singur cu Pleşca, vîrful Rapidului îl lobează cu capul şi, dintr-o dată, toată acţiunea se mută în creierul necunoscutului Iosif Kalai.

Ieşeanul de 28 de ani aleargă spre balon şi spre poarta goală. „Nu am timp să calculez nimic”, retrăieşte el. Dopamina se scurge în zona misterioasă a lobilor săi şi Kalai bagă o alunecare. „O agăţ cu vîrful ghetei, o văd că se duce în sus, dar nu-mi dau seama dacă spre plasă”. Mingea e deturnată, loveşte bara. De acolo, un alt ieşean o degajează. Rapidiştii, din teren, din tribune şi de la televizor intră în transă, în timp ce steliştii sar în sus, cuprinşi de febra unei renaşteri subite.

În iarbă, Kalai se ridică cu greu. Şi-a făcut treaba şi iese spre vestiare.