Într-o treime din alegerile din Europa, locul 2 a răsturnat clasamentul și în 10% a reușit o mare surpriză

miercuri, 12 noiembrie 2014, 12:04

Imediat și despre dezbatere. Știrea zilei am găsit-o pe siteul open politics, creație a unui think tank fără preferințe politice.

Ei au studiat 25 de ani și 18 țări europene care organizează alegeri prezidențiale directe în două tururi, ca în România. Din 1990 și pînă azi, 70 de scrutinuri prezidențiale au avut loc în aceste țări . În 18 cazuri s-a cîștigat din primul tur, o dată și în România, în 1990 prin Ion Iliescu, iar în 52 de situații s-a ajuns în turul 2.

Din cele 52 de cazuri, în 18 candidatul de pe locul 2 a reușit să întoarcă rezultatul. Cu alte cuvinte, aproape într-o treime din situații a devenit președinte cel care după primul tur era outsider. Ceea ce urmează e și mai interesant.

Dintre cele 18 situații de întoarcere de rezultat, 5 au fost reușite în condițiile unui handicap de voturi plasat în jurul a 10%, situație de la care pornește ”returul” de duminică, 16 noiembrie 2014, dintre Victor Ponta și Klaus Iohannis. Vedeți aici care au fost țările și condițiile în care  s-a răsturnat clasamentul în turul 2.

Calculul e nepartizan și descrie că reușita a existat în aproximativ 10% din alegerile europene, surpriza fiind favorizată de situațiile în care următorii clasați după primii doi strînseseră multe voturi. În 1999 în Macedonia s-a reușit revenirea de la 12 procente, iar în Slovacia în 2004 de la 10 procente.

Pe scurt, dacă Iohannis întoarce spectaculos, el se va încadra într-un caz din zece. Candidatului ACL i se cere performanța de a fi între primii 10% dintre candidații europeni la funcția de șef de stat.

În dezbaterea de marți de la Realitatea, omul de dreapta n-a marcat aceste puncte. O scrie și Gândul, unul dintre cei mai vehemenți susținători media al candidatului Iohannis, prin articolele lui Negruțiu și Livadaru.

Într-o analiză lucidă,  Cristi Pantazi reamarcă pe Hotnews ”improvizația lui Iohannis” care ”a fost dublată de superficialitatea la abordarea temelor economice”. Pantazi atinge și ideea ”nepregătirii pe temele mari”, ceea ce e  un adevăr amar. Dacă Ponta a venit mai bine pregătit pe cifre, asta e, antrenamentul de premier se simte, deși e cumva ciudat că un profesor de fizică precum Iohannis nu are obișnuința și nici plăcerea de a lucra cu informații și cu date.

Dar cum de l-a iertat Iohannis pe Ponta la materia democrației, acolo unde campania PSD e repetentă, asta e greu de înțeles. Vorba Lilianei Ruse pe România TV, alegătorii lui Iohannis știu că votează o idee, nu neapărat un om, însă e nevoie s-o formuleze cineva. Dacă citești interviul lui Iohannis din Kamikaze înțelegi ce se petrece.

”Printre primele lucruri pe care le voi pune pe tapet vor fi votul electronic, votul prin corespondență. Urgent! Avem mulți specialiști IT chiar în diaspora. E o rușine că le spunem că nu am găsit soluții tehnice de IT pentru ca ei să voteze”, spune Iohannis. Una e să-l votezi pe un om și alta e să fii de acord cu toate opiniile lui.

Votul electronic (pe internet) e altceva decît votul prin corespondență. Votul pe internet se practică doar în Estonia, o țară cu o populație egală cu cea a cartierelor Berceni, Titan și Pantelimon. Au încercat pe secții-pilot Olanda și Anglia și rezultatele sînt descurajante. Într-o țară ca România, îndrăgostită de teoria conspirației, să votezi pe net ar echivala cu a muta credibilitatea rezultatului alegerilor în Zona Crepusculară. Noi ne îndoim de ele și cînd votăm după un sistem străbun și strigăm ”fraudă” ori de cîte ori auzim cuvîntul ”soft”. Așadar, nu e o problemă de IT, e o problemă de decizie democratică.

Votul prin corespondență e, într-adevăr, singura soluție realistă. Și e datoria tuturor să o împingem pe agenda publică și să ne-o asumăm pînă cînd politicienii vor ceda. Și să credităm ce iese la alegeri, nu să stăm să țipăm că directorul Poștei, care în cazul votului prin corespondență va deveni un fel de șef al SRI, are o verișoară klingoniană.

PNL a depus mai demult o inițiativă legislativă în legătură cu votul prin corespondență, de ce Iohannis nu l-a atacat pe Ponta cu asta? Poate pentru că se identifică prea puțin cu PNL.

Cam toate vocile cer și alte dezbateri. Dacă Iohannis s-ar retrage acum, și-ar recunoaște cumva neputința. Nu poți ajunge în primii 10% din toată Europa dacă nu duci lupta pînă la final. Dacă vrei să stai la masă cu Putin nu te temi de Gâdea.

În acest timp, PSD continuă să proiecteze pe cerul național imaginea lui Victor Ponta la fel de agresiv, de dezinvolt și de puternic precum era candidatul Traian Băsescu. Cînd coborîm la firul ierbii, întîlnim nu doar implicarea popilor în campanie, la care se răstește în fiecare seară, pe bună dreptate, Radu Banciu. E mai mult de atît.

Afurisirea lui Iohannis prin biserică nu e decît una din declinările vechiului model al ”Străinului” de la care pasămite ni se trag toate relele. La noi, o spune eminentul istoric economic David S. Landes, identitatea se sprijină pe intransigența religiei sau ideologiei. ”Asta conduce ușor la ură și la iraționalitate. Nu e deloc benefic pentru afaceri sau progres”, observă profesorul de la Harvard.

Peste tot în lume, progresul a venit cu educație, nu cu soțiile preoților amenințate cu concedierea, cu instituții reprezentative înlocuindu-le pe cele despotice, cu egalitatea preferată ierarhiilor de forță.

A zîmbit de multe ori Victor Ponta, condescendent și superior.

Și, în timp ce el zîmbește, noi uităm că ”nu resursele sau banii au făcut diferența, nici abuzurile intrușilor. Ci ceea ce se afla în interior – cultura, valorile, inițiativa. În absența străinilor, cei din Balcani se războiesc între ei și dau vina pentru sărăcia lor pe exploatarea de către economiile mai bogate din Europa Occidentală. Așa se simt mai bine”.

Mai sînt cîteva zile. Nu e clar dacă Dumnezeu ne va iubi condiționat, în funcție de cum vom vota.

”Această iubire nu e condiționată de cumințenia noastră, după cum nu e afectată de obrăzniciile noastre. Este o necondiționată putere de iubire” – Mitropolitul Antonie de Suroj.