TOLO.RO
TOLO.RO
De Mirela Neag, Răzvan Luţac, Cătălin Tolontan
marți, 20 decembrie 2022, 5:36
De Mirela Neag, Răzvan Luţac, Cătălin Tolontan
În valoare totală de 6 milioane de euro, achiziția a fost făcută, chiar în prima zi de stare de urgență, pe 16 martie 2020, de către DSU, departamentul condus de Raed Arafat, dar prin semnătura generalului Dan-Paul Iamandi, șeful IGSU. DNA cercetează contractul, susțin surse din IGSU pentru Libertatea.
După achiziția autospecialelor de 600 de milioane de euro și cea a barocamerelor mobile, o altă achiziție a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență a intrat în atenția Direcției Naționale Anticorupție.
E vorba de un contract încheiat în pandemie, în valoare de 24.600.000 de lei, fără TVA, aproximativ 29.274.000 de lei cu TVA (6 milioane de euro), pentru 84 de camere de izolare cumpărate la începutul pandemiei.
Chiar în ziua în care era emis decretul semnat de președintele Iohannis prin care România intra în starea de urgență, 16 martie 2020.
Atunci, Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC) a încheiat, în numele IGSU, un acord-cadru cu firma Nanosystems MC, controlată de ilfoveanul Codrin Mardare.
Achizitor era denumit, în contractele subsecvente, Departamentul pentru Situații de Urgență, condus de Raed Arafat. A fost reprezentat în contract de șeful IGSU, Dan-Paul Iamandi.
O cameră de izolare costă, cu TVA inclusă, aproape 72.000 de euro. „Toți ne-am uitat șocați la aceste camere de izolare, știind prețul cu care au fost cumpărate. 72.000 de euro pe bucată. Cam cât un apartament cu trei camere!”, a declarat pentru Libertatea o sursă din IGSU.
Specialistul a descris camerele de izolare ca fiind „niște corturi gonflabile, de trei metri pe doi metri. Seamănă cu acele căsuțe gonflabile din locurile de joacă din malluri unde părinții își lasă copiii”.
„Lipsesc doar mingile!”, a completat el, într-un registru al „exasperării față de asemenea achiziții”, după cum a spus.
Angajatul IGSU susține că „prețul real, cu multă indulgență, e de 5.000 de euro pe bucată! Noi am dat 72.000 de euro”.
Licitația apare și în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), însă nu are atașată nicio documentație, fiind invocată „extrema urgență determinată de evenimente care nu puteau fi prevăzute de către autoritatea contractantă și în conformitate cu condițiile stricte prevăzute de directivă”.
Este cel mai mare acord-cadru din SEAP obținut de firma NanoSystems, care vânduse până atunci, prin licitații, doar microscoape și camere curate modulare pentru mai multe instituții.
La o săptămână și jumătate după achiziție, Ziarul Financiar a publicat un articol referitor la contractul dintre statul român și NanoSystems.
Patronul Codrin Mardare menționase că respectivele camere de izolare erau produse în România, Marea Britanie, Germania, Franța și Cehia, fără însă a da amănunte.
„Contractul semnat conţine clauze de confidenţialitate pe care ni le-am asumat şi nu putem oferi astfel de detalii”, spunea el pentru ZF.
Unul dintre contractele subsecvente, datat 17 martie 2020, se află însă pe site-ul IGSU.
Cu toate că situația era urgentă, graba nu s-a regăsit și-n documente, unde NanoSystems s-a angajat să livreze camerele de izolare în 85 de zile.
Între timp, România a ieșit din starea de urgență și a intrat în starea de alertă, la jumătatea lunii mai.
Marfa a fost livrată la depozitul IGSU din Mizil. „Acolo se află și în prezent camerele de izolare. La sosire, le-a fost făcută proba. Adică au fost umflate. A fost singura dată. Nu au fost folosite niciodată”, a mărturisit sursa Libertatea.
Documentul e semnat de generalul de brigadă Dan-Paul Iamandi, de administratorul firmei NanoSystems și de alte patru persoane din IGSU.
Într-un centralizator IGSU de la finalul anului 2020 se arată că toate cele 84 de camere de izolare au ajuns, într-un final, la instituție. În tranșe de câte 8 și, în final, într-o tură de 10.
Firma NanoSystems, cea care a vândut camerele de izolare către IGSU, via ONAC, are doar doi angajați și e înregistrată în satul ilfovean Vârteju.
În datele financiare pe anul 2021 a declarat un profit de 2.976 de euro. Circa 0,15% din profitul declarat pe 2020, 1,9 milioane de euro.
Și cifra de afaceri – 5,5 milioane de euro în 2020 – a scăzut la 500.000 de euro în 2021.
În 2022, de exemplu, NanoSystems a mai vândut doar accesorii foto pentru microscoape, monitoare cu ecran tactil, încălțăminte de protecție și reparații în SEAP.
NanoSystems:
Formulele matematice implicate în designul acelui produs nu au nicio legătură cu căsuțele gonflabile.
Libertatea l-a contactat pe Codrin Mardare, care a menționat că „formulele matematice” din spatele produsului îl diferențiază față de alte produse.
– Domnule Mardare, ce este atât de special la aceste camere de izolare vândute cu 72.000 de euro bucata?
– Nu o să pot să vă răspund la întrebarea asta, pentru că nu eu am solicitat achiziția lor. Cine a solicitat achiziția o poate face. Ni s-au cerut anumite specificații pe care noi le-am îndeplinit.
– Și ce specificații erau?
– Găsiți pe internet.
– Dar prețul, 72.000 de euro, vi se pare în regulă pentru o astfel de cameră?
– În primul rând, prețul pe care îl specificați e probabil cu tot cu TVA. Oricum ar fi, prețul este dictat de munca depusă, riscurile asumate, cerere și ofertă și tot așa. Găsiți teoria în cărțile de economie. Ce altceva să vă mai spun?
– Ceva mai concret. Strict pe produs.
– Gândiți-vă că am avut competiție și am și reușit să câștigăm. Dacă prețurile erau exagerate, mi-e greu să cred că am fi câștigat.
– OK. Sincer, acele camere de izolare arată din exterior ca niște castele gonflabile din mall. Vreau să ne explicați ce au special, ce le diferențiază, ce le ridică prețul. Au un sistem de ventilație, au…
– Din punctul meu de vedere, cunoscând produsul, o să vă spun doar atât: formulele matematice implicate în designul acelui produs nu au nicio legătură cu castelele gonflabile. Eu mă simt jignit de această comparație.
– Ați mai vândut asemenea produse?
– Identice, nu. Pentru că nu am avut cerere. Însă am vândut produse asemănătoare. Da, am vândut. Pe la spitale…
– Pe la ce spitale ați vândut?
– Nu știu dacă am posibilitatea să vă spun acum unde au fost contractele, dacă sunt confidențiale sau nu, căutați dumneavoastră pe internet.
– Pot exista contracte confidențiale cu spitalele publice?
– Domnule, eu sunt IMM și nu am decât să mă supun contractului. Dacă scrie acolo că este public, îl găsiți pe internet. E public. N-am de gând să văd acum unde am vândut.
Când Direcția Națională Anticorupție a ridicat documente de la IGSU legate de altă achiziție, privitoare la cele 4 barocamere mobile, în urmă cu o lună, procurorii au solicitat și dosarul celor 84 de camere de izolare.
Libertatea a cerut luni, 12 decembrie, mai multe informații de la IGSU. De câte ori au fost folosite camerele de izolare? Unde sunt depozitate? De ce au costat 72.000 de euro bucata.
În răspunsul său, din 19 decembrie, IGSU recunoaște că procurorii au solicitat actele achiziției: „Instituția noastră a pus la dispoziția structurii, cu atribuții în verificarea procedurilor de achiziție, documentele solicitate”.
În privința utilizării, IGSU nu a spus dacă au fost folosite, ci spune doar că „ele sunt pregătite”.
„Aceste camere au fost achiziționate în scopul izolării persoanelor infectate cu agenți patogeni înalt contagioși de persoanele neinfectate, atât în contextul pandemiei de COVID-19, cât și în cazul apariției altor boli înalt contagioase care amenință comunitățile. Alături de alte echipamente, acestea au intrat în stocurile strategice de răspuns la dezastre ale României și sunt pregătite să susțină solicitările de sprijin pentru care sunt concepute”.
„Cele 84 de camere de izolare cu presiune negativă au fost distribuite după cum urmează: 80 dintre acestea au fost alocate inspectoratelor județene pentru situații de urgență (câte două pentru fiecare județ), iar patru se regăsesc la Depozitul de Rezerve Proprii Mizil”, a mai răspuns IGSU.