Ce a uitat Aristotel Căncescu? A uitat de domnișoara Miti de Lemeny

joi, 9 octombrie 2014, 10:00

În dosarul pe care DNA i l-a întocmit șefului CJ Brașov apare și investiția de 3 milioane de euro de la Olimpia, o bază sportivă cu o istorie tulburătoare, afacere despre care alte ziare și Gazeta au tot scris

Gabi Szabo aleargă între bazele sportive din ţară. Se trezesc oamenii de la Brăila sau Constanţa dis-de-dimineaţă cu ministrul că le bate neanunţat în poartă.

Pentru Szabo e o deformaţie profesională. “Bine că mai există bazele sportive! Faţă de alte ministere, sportul e un domeniu care cît de cît și-a păstrat patrimoniul”, mărturisește un funcţionar care lucrează în zona controlului și care cunoaște situaţia patrimoniului, centralizată pe ministerele Guvernului României.

De ce stă sportul mai bine?

“Poate și pentru că presa sportivă s-a ocupat mai îndărătnic de situaţia bazelor”, zîmbește omul. E un compliment, dar nu conţine tot adevărul. Legea sportului a protejat în bună măsură bazele.

Sigur că presa sportivă a făcut din preocuparea pentru banul public din sport a doua sa natură. E o luptă începută cu peste 20 de ani în urmă.

Lotul unificat al celor care au furat sportul
13 condamnaţi din două procese sînt azi în închisoare și alte 11 persoane, din al treilea caz, au primit condamnări, dar au drept la recurs. Anchetele au pornit din ziarele de sport și au dus, mai departe, la cercetări ale justiţiei.

Nici vorbă că noi i-am fi vîrît la mititica. Au fost procese lungi, cu munca multor procurori, avocaţi și judecători, dar aceste analize nu se simt de acolo, din celulă. Cînd stai cu faţa la un perete îţi vin în minte fix nemernicii de au scris despre tine. Nuanţele dispar în succesiunea lentă a nopţilor și zilelor din prizonierat.

Dacă adăugăm investigaţiile în derulare, unele ajunse deja la DNA, obţinem un număr impresionant de inamici.

Așa se explică atacurile la adresa ziariștilor. Omenește, cei condamnaţi sînt de înţeles, că nu poţi să le zici “De ce o luaţi personal?”, de vreme ce nimic nu e mai personal decît libertatea. Iar cei despre care scriem acum realizează că pot fi grave consecințele.

Ce a dezvăluit Evenimentul
Cazul baronului brașovean Aristotel Căncescu vorbește despre puterea simbolică a sportul. Nu e caz stîrnit de Gazetă în presa centrală, ci de Evenimentul zilei; nu putem fi suspectaţi de autoelogii.

În 30 martie 2012, Evenimentul zilei publica sub semnătura lui Cătălin Antohe un articol la adresa abuzurilor șefului CJ Brașov, Aristotel Căncescu.

Liberalul investise 3 milioane de euro, bani publici, în clubul de patinaj, devenit între timp privat. “Am făcut-o cu bună-credinţă”, a spus Căncescu, declarînd ziaristului că n-a știut că acesta e un club privat și că investiţiile au mers “în consolidarea unei clădiri istorice care altfel s-ar fi prăbușit”.

Mai departe, lucrurile s-au rostogolit și Căncescu a rămas prins cu piciorul în această afacere.

Ce a dezvăluit Gazeta
În noiembrie 2012, Gazeta intră în posesia unor documente din care rezulta că respectiva bază istorică de sub Tîmpa, pe numele său Olimpia, cu o dimensiune de 6.000 de mp, a fost închiriată cu 1.600 de euro pe lună. După ce Consiliul Judeţean investise o sumă de 3 milioane de euro. Totul pe o filieră liberală.

Am vorbit atunci cu Aristotel Căncescu. Șeful Consiliului Judeţean era vag, părea că, pentru el, povestea rămăsese undeva în spate, ca o particulă neînsemnată de praf din coada unei comete care traversează un cer albastru, de succes.

Oamenii din Brașov nu s-au resemnat însă. Pentru că sportul mobilizează pasiunile. Nu e nevoie de un alt interes al celor care se enervează, e vorba de microbul sportiv.

Și aici ajungem la explicaţia principală pentru care bazele sportive sînt încă în picioare și nu s-au transformat în raioane de ţoale H&M.

De ce e mai ușor să faci investigații în sport
În ciuda tuturor problemelor, pe fiecare stadion și în fiecare sală ruginită din România se antrenează cineva. Oriunde găsești un vechi antrenor încăpăţînat, un șef de club de pe vremea lui Pazvante Chiorul, un om care și-a decupat din ziare prima sa participare la o competiţie regională.

Pretutindeni sînt niște amintiri pe care vîntul le mută de pe gazon în tribune și peste tot vei găsi un om care, de fioros ce e, nu înghite să se lase deposedat de pasiunea lui.

Peste tot există grupe de copii care continuă să alerge, să boxeze, să joace tenis, fotbal sau baschet. Părinţii, antrenorii, medicii și pînă la cel mai neînsemnat angajat al bazei, toţi mîrîie imediat dacă zona este ameninţată.

Acesta este marele avantaj cînd investighezi cazuri din sport.

Lungul drum de la domnișoara Miti de Lemeny la băiatul de casă al lui Căncescu
Colegul meu Gabriel Berceanu a mers la Brașov și, în decembrie 2012, ziarul a publicat în ediţia tipărită un amplu reportaj despre Olimpia, clubul vechii aristocraţii brașovene.

Șașii fondaseră în 1880 Societatea de Patinaj, într-un oraș care avea de 10 ori mai puţini locuitori decît azi. Baza sportivă începe să creeze campionii vremii.

În 1913, “Gazeta din Transilvania” anunţă: “Din Viena ni se scrie că la mitingul de patinaj a obţinut primul premiu domnișoara Miti de Lemeny din Brașov”.

Societatea de Patinaj își făcea treaba. La primul Campionat Naţional de patinaj, ţinut în 1924 la București, proba de vals e cîștigată de cuplul brașovean Leman – Navrea.

Și o întoarcere rece în prezent. “Societatea de Patinaj a fost gestionată de Marian Teleleu, o interfaţă a lui Căncescu”, scria Gazeta. “DNA cercetează de ceva vreme cum s-au cheltuit cele 3 milioane de euro ai CJ”, consemna Gabi Berceanu în GSP pe 5 decembrie 2012.

”Un om bîntuia prin redacțiile noastre”
În miza bănească a procesului care îl așteaptă pe Aristotel Căncescu, poate că aceste 3 milioane de euro de la Societatea de Patinaj nu înseamnă cine știe ce. Dar, simbolic, Societatea își vede, încă o dată, salvată onoarea.

Pe vremea comuniștilor, deși baza le fusese confiscată, oamenii au continuat să-și achite cotizaţia la Societatea de Patinaj. Apoi, s-au bătut 10 ani în instanţele cumplite de la începuturile anilor ’90 ca să nu trădeze moștenirea avocatului Karl Adam, iniţiatorul din 1880 al clubului sportiv.

Presa locală, care a avut un rol vital în dezvăluirile afacerilor lui Căncescu, își amintește cum, în primii ani de la Revoluţie, un om bîntuia prin redacţiile brașovene. Era Florea Gamulea, de la Societatea de Patinaj, care se bătea pentru Baza Olimpia, cărînd după el o sacoșă cu acte vechi. A învins în tribunal.

Atîţia oameni, atîta tradiţie, atîta pasiune. Atîta a uitat Aristotel Căncescu.