Acest „un metru” care a făcut-o pe Simona o mare jucătoare

Gazeta vă propune azi o altfel de caracterizare a Simonei Halep. Un dialog între Luminița Paul, un cronicar specializat în tenis, corespondent al Gazetei la Roland Garros și comentator pentru Eurosport, și Cătălin Tolontan, un jurnalist care vede mai degrabă tenisul cu ochiul curios al publicului larg.

luni, 9 iunie 2014, 10:00

Gazeta vă propune azi o altfel de caracterizare a Simonei Halep. Un dialog între Luminița Paul, un cronicar specializat în tenis, corespondent al Gazetei la Roland Garros și comentator pentru Eurosport, și Cătălin Tolontan, un jurnalist care vede mai degrabă tenisul cu ochiul curios al publicului larg.

Nu e un interviu, ci, mai degrabă, o prezentare neconvențională, cu informații și inside-uri, a fenomenului Simona Halep.

E un dialog București – Paris despre o fată care a ajuns să stîrnească mîndria unei națiuni fiind, în fond, ca oricare dintre noi, atît de puțin cunoscută cu adevărat!

Poate că aceste pagini mai puțin obișnuite o să v-o facă mai familiară pe Simona Halep.

Fata care nu se uită la tenis!

CT:

Luminița, de regulă discuțiile acestea se numesc ”Filozoful și călugărul” sau cam așa ceva. În cazul acesta, tu ocupi ambele posturi. Ești și cunoscător al tenisului, și călugărul zen care urmărește dedicat și atent, de decenii, acest sport.

Brusc, te trezești cu năvala noastră, a celor neinițiați și gălăgioși, care ne dăm cu părerea, care ”ți-o luăm pe Halep”, care o întebăm la conferințe de presă dacă o ajută micșorarea sînilor, după ce tu ai scris despre ea de ani de zile. Am văzut că și Cristian Tudor Popescu s-a enervat pe această temă.

Tu, cu propria perspectivă, poate că o să ne lămurești altfel. Sigur că e deranjantă această invazie de interes agitat, dar, pe de altă parte, chiar tu mi-ai zis că Halep însăși e genul care nu se uită la tenis, care nu-i cunoaște istoria. Cum se poate asta?

LP:

Toată lumea a fost uimită la Roland Garros în momentul în care Simona a declarat că ea nu se uită la tenis. Ne mărturisise asta, mie și colegei Roxana Fleșeru,  într-un interviu mai vechi în Gazetă. Ne-a povestit că, atunci cînd era mică, nu știa jucătoarele, jucătorii și nu urmărea meciurile.

”Nici acum nu mă uit la meciurile adversarelor. Îmi fac jocul meu, pur și simplu” Simona Halep la Roland Garros

Îmi aduc aminte că aproape m-am șocat, așa că am înțeles exact figurile lungi ale ziariștilor și oficialilor de la Paris, cînd au auzit același lucru. Simona are o inocență cuceritoare în a spune lucrurile așa cum sînt.

Să te apuci de tenis ca fetiță fără să îți faci din Navratilova, de pildă, un idol, pare un lucru greu de explicat. Și, totuși, eu cred că inclusiv asta povestește ceva despre forța Simonei și despre felul ei special de a fi în această lume pretențioasă a tenisului. O să încerc să explic.

”Spre deosebire de alți sportivi români, Simona luptă pînă la final!”

CT:

Înainte însă, hai să pornim de la finală! Cred că cititorii pot afla lucruri interesante de la tine, care ai fost acolo. În dimineața meciului ți-am pus întrebarea care stătea pe buzele tuturor: chiar are șanse Simona în fața Șarapovei? Sînt convins că oamenii purtau cu toții această dilemă. E Simona Halep într-adevăr atît de bună?! Mi-ai răspus că nu poți să dai nici un pronostic, dar, spre deosebite de alți mulți sportivi români, Simona luptă pînă la final și oferă tot meciului pe care-l dispută.

Ai adăugat că ai încredere în tipul ei de determinare. În meci, Simona s-a agățat pur și simplu de Maria Șarapova, obligînd-o pe să joace prima ei finală în trei seturi, din 9 cîte disputase rusoaica.

Te-am ascultat comentînd finala la Eurosport și i-ai replicat imediat colegului tău de comentariu Radu Antohi că, din cîte îți amintești, din 2001 nu se mai disputase o finală atît de palpitantă, o finală în trei seturi la Roland Garros.

LP:

Da, de la meciul cîștigată de Jennifer Capriati în fața lui Kim Clijsters 1-6, 6-4, 12-10 n-a mai existat o întîlnire precum cea dintre Șarapova și Halep. Acest interval de 13 ani spune descrie frumos potențialul Simonei, care a impresionat pe toată lumea la cei 22 de ani ai săi.

„Bravo, Maria Şarapova! Respect pentru Simona Halep! Ce finală! I-aţi făcut pe toţi să iubească tenisul feminin” Boris Becker

Au existat cîteva momente cruciale, cred, în finală. Cînd Simona a făcut 4-4 în setul decisiv, luîndu-i un break Mariei Șarapova, am simțit că poate să cîștige. Ca să fiu sinceră, în momentul acela am crezut că o să cîștige.

Momentul cumplit de la 4-4 în setul decisiv

La începutul game-ului de serviciu al Simonei, o minge trimisă de Maria Şarapova foarte lung, pe linia din spate a terenului, e atinsă de româncă, dar nu suficient pentru a o retrimite în terenul advers. Arbitrul de linie a strigat „out”, însă cel de scaun, francezul Kader Nouni, a coborît şi a cercetat urma, hotărînd că mingea a fost bună. De altfel, hawk-eye-ul folosit pe grafica tv a confirmat decizia lui.

Apoi însă, Nouni i-a comunicat lui Halep că punctul îi va reveni Mariei Şarapova. „Am crezut că se va rejuca pentru că atinsesem mingea”, a explicat Simona după meci, „dar regula e alta. Dacă nu o trimit dincolo de fileu, nu se poate repeta. Cred că a fost un moment foarte important. M-am enervat şi apoi n-am putut să-mi gestionez emoţiile. Nu m-am mai concentrat la fel de bine pe punctele următoare. Mi-a tăiat elanul, n-am mai avut energia necesară pentru ce a urmat”.

Şarapova a făcut atunci break-ul la zero, apoi s-a impus cu 6-4. „Asta e viaţa. Am greşit, trebuie să învăţ din asta. De acum încolo, în momentele importante voi şti ce să fac. Trebuie să privesc înainte, să muncesc mai mult şi să ajung să joc mai multe finale”.

”Ce e atît de important într-un metru?”

CT:

În cronica finalei ai scris că, în timp ce Șarapova își sărbătoarea victoria amestecîndu-se cu zgura, lui Halep  îi musteau lacrimile ”ca două grăunţe de orez lichid care se prind de gene”.

Voi, în tenis, aveți un tip de regret deloc disperat. Probabil că asta vine din senzația că tenisul e un sport de mare anduranță, de destin care nu se împlinește și nu se ratează într-o minge, într-un ghem sau într-o finală, fie ea și de Roland Garros. Tu crezi în continuare în capacitatea Simonei de a evolua?

LP:

Acum doi ani, nimeni nu i-ar fi dat Simonei șansa de a ajunge în primele 10 din lume. Pentru că juca un tenis mai degrabă defensiv.

Ea s-a născut ca o jucătoare ofensivă. Ceva din ea e puternic în a ataca. Și, la un moment dat al carierei, a primit sfatul de a învăța să se apere. I s-a spus ”Dacă vei întîlni adversare care să-ți returneze tot, ce vei face?”. Tactic, e obligatoriu să posezi toate loviturile în bagajul tău.

Simona a învățat să se apere. Dar, motivul e omenesc, și-a perfecționat atît de mult scutul încît s-a transformat ea însăși într-un scut.

Apoi a venit un alt moment. Simona l-a identificat, a fost turneul de la Roma, în 2013. Ceva s-a întîmplat. Simona a reînceput să fie ea. Să-și asculte instinctul de atac, de jucătoare care nu așteaptă să preia celălalt inițiativa. Pentru asta însă a înaintat un metru. Metrul acela decisiv din afara terenului spre tușa de fund care înseamnă atît de mult.

Evident că sînt o sumedenie de factori în progresul unui tenisman, dar dacă ar fi să mă opresc la unul, cred că acest metru mai aproape de tușă a fost reîntoarcerea Simonei la ea însăși, la stilul ei înnăscut. De fapt, metrul de pe teren a fost parcurs și în interiorul ei. A fost ca o regăsire a naturalului, a ceea ce face instinctiv mai bine, a ceea ce a creat-o diferit.

Ce contează un metru vă puteți întreba? Contează enorm. Pentru că, de acolo, minge sare altfel, de acolo vezi altfel, ai un alt control al terenului, lovești în alte unghiuri, de acolo îți poți impune altfel voința.

”Doina Stănescu ar fi adorat-o pe Simona!”

CT:

Încă sînt sub impresia ideii că nu-și urmărește adversarele jucînd. Nu e un dezavantaj?

LP:

Simona are un simț fantastic al cunoașterii celuilalt, al ghicirii jucătorului prin experiență directă. Cînd intră la încălzire, din cîteva schimburi de mingi își simte adversarul. Am văzut acest lucru doar la Roger Federer.

Roland Garros a fost o confirmare pentru ce înseamnă Halep în ochii planetei tenisului. Nu pot spune că era nebăgată în seamă, dar s-au gîndit, poate, că e genul de jucătoare care ajunge pe locul 6 și apoi dispare pentru totdeauna. Chiar și pe parcursul turneului de la Paris nu a fost răsfățată de media. Au lăsat-o să o observe, să le cîștige încrederea. Dacă ar fi pierdut finala cu 6-2, 6-2, nu ar fi urmat ceea ce a urmat. Ce?

La conferința de presă a fost sala plină de mari semnături ale presei internaționale! O sală full pentru învinsă! Au fost toți ”meseriașii” s-o asculte pe Halep, toți, de la Peter Bodo, simbolul lui Tennis Magazine, și pînă la Sport Illustrated, de la L’Equipe și pînă la New York Times.

CT:

Sincer, uitîndu-mă în jur cît volum de masă a căpătat finala în România, ceea ce e absolut normal, eram un pic îndoit în privința lucrurilor speciale și atît de dedicate rafinamentului tenisului pe care le-a publicat ziarul la care lucrăm amîndoi.

Dar am primit un mail de la o colegă de la un ziar generalist, care a spus doar atît: ”Faină abordarea voastră în gsp! Am citit cu plăcere”. Mă gîndesc ce ar spune Doina Stănescu, ziarista atît de exigentă, despre Simona Halep.

LP:

Doina Stănescu ar fi adorat-o pe Simona!

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Acest “un metru” care a făcut-o pe Simona o mare jucătoare | Strategik.ro  •  9 iunie 2014, 10:20

[…] Read more here: Tolo […]

mircea  •  9 iunie 2014, 10:50

new age
simona halep e un tip nou de jucator roman. abia acum are loc in .ro pionieratul intelegerii in sport de tipul: parcursul meu conteaza, mainly.
tehnica translatata din psihologie in sport, simplu.

simona steag national
oamenii astia care devin mai performanti o fac in nume si control propriu al propriului psihic. ea a invatat in timp real in timpul finalei. am observat cum si in ce fel este ea un om puternic psihologic, asa zis-ul profil de campion. cand te joci cu ceea ce inseamna latura ta care da pe din afara(excesul), cand provoci in directia noutatii, cand iti asumi un mic rol, doar pt privilegiul de a vedea pt o secunda dintr-un alt unghi, atunci esti un om care poate trece mai usor peste fatalismul autosugestiei si al memoriei(esecul). mi-a placut sa vad ca simona, „o fata cinstita si curajoasa” incerca sa invete si ea din jocul tragerii de timp, era foarte simpatica in vreo 2-3 gesturi mici pe care le-a incercat. cu siguranta ideea nu e sa devii alt om(lucru imposibil oricum) ci ideea e ca e util sa vezi si cu alti ochi, decat ochii care iti coplesesc mintea si te ingenuncheaza dupa o decizie a arbitrului cu care nu esti de acord. arbitrul este cumva un concept social, este regula jocului, pe care nu o poti schimba. pe care o iei data. altfel, toate schimbarile sunt in interior. m-am bucurat de meciul romancei noastre si m-am emotionat, pt ca m-am substituit ei, m-am simtit pe rand mai putin glam, mai putin performant, luat peste picior, runner-up, etc. asta nu ma face sa ma exaltez sau sa ma incant la isterii nationale vomitive de tip „gadea la paris”

faptul ca ceea ce numim „empatie” este de fapt retrairea in timp real a propriilor evaluari, din spatele televizorului, e un lucru pozitiv, in mana celor care inteleg de unde vine si unde se duce emotia. este un efort in mare parte privat, prea putin fluidizat sau influentat de un trend local, de o infrastructura sportiva.

asa cum fiecare punct, in tenis, trebuie sa descarce emotie, sau eventual, sa nu contina, asa simona imi pare un om care stie bine asta mai bine ca toti sportivii locali pe care ii stiu.
am observat repetitia aproape mecanica, pe parcursul turneului, in interviuri, a dorintei simonei de a „se bucura de meci”, lucru care, dupa parerea mea, era, evident, fara putinta.

experienta(alternativa) este cea care naste naturalete, omoara si inhiba banuieli si „oftici”. simona vrea doar experienta. sigur, si un slice bun ar fi util.

stefanita  •  9 iunie 2014, 11:30

2 chestiuni: intr-adevar, sportivii copii-tineri de astazi nu urmaresc ce se intampla in sportul lor. asta o stiu de la antrenorii de tenis dar si din alte sporturi. o fi bine, o fi rau, nu stiu, dar cert este ca daca fac sport de performanta, atunci nu prea mai au timp sa vizioneze la tv (internet, baze de date, dupa caz) nici macar din sportul pe care il practica.
Treaba cu transformarea din jucatoare deensiva in ofensiva: o problema de antrenor capabil. Si este un alt adevar actual al sportului romanesc in general (de la fotbal la sah) – sa intuiasca ce stil se potriveste cel mai bine sportivului. In perioada Ilie Nastase, toti copiii il imitau si erau invatati sa ii copieze stilul, dar Ilie era unic… Trebuie antrenori tineri, isteti si la curent cu ce se intampla in sportul mare.

mircea  •  9 iunie 2014, 11:43

@stefanita
chestiunea „stilului” sau a vocatiei este mult mai vizibila in educatia vestica, un lucru care poate migra si se poate schimba, pe o perioada mai lunga de timp.
un avantaj(progres rapid) al erei actuale este informatia, optiunea, forta exemplelor anterioare. un dezavantaj este ca informatia in exces creaza dubiu, si deci o identificare mult mai dificila, e absolut necesar post consum sa te abtii de la consum.

Murmurel  •  9 iunie 2014, 12:08

Sportul in general si cu precadere sporturile individuale au un character educative deosebit. Esti ca sportive direct raspunzator de ceea ce faci. Nu poti da vina pe altii, nu te poti eschiva in fata responsabilitatii! Disciplinele individuale sint o scoala a caracterului. Felul in care a reactionat la „fitzele” rusoaicei a fost exemplar! Ea vrea neaparat sa cistige si deci nu-si poate permite sa se lase influentata de adversara! Daca Nastase nu ar fi fost ce e si ar fi invatat ceea ce stie deja fatuca asta de 20 de ani, ar fi avut mult mai mult success!

anton  •  9 iunie 2014, 13:52

tolo, spune oamneilor sa dea Report paginii de FB https://www.facebook.com/pages/Simona-Halep/1402946316623485?fref=ts.
Asta nu-i contul Simonei, cel care administreaza contul trebuie actionat in judecata pentru ce face.
Si spune-i si lui Gadea sa nu mai promoveze mizeria asta.

Mihaela  •  9 iunie 2014, 22:55

Buna seara, Domnule Tolontan de ce nu se uneste toata presa sportiva si nu numai impotrica acelui specimen care lucreaza la un post de televiziune si a jignit-o pe Simona si alti sportivi. Asta seara au luat atitudine 2 posturi de televiziune impotriva acestui realizator. Nici macar nu merita sa-i pronunti numele.

Ce au scris ieri liderii de opinie din România despre politică, economie și viața noastră | Blogul lui Ilias Papageorgiadis  •  10 iunie 2014, 11:04

[…] Gazeta vă propune azi un alt fel de caracterizare a Simonei Halep. Un dialog între Luminița Paul, un cronicar specializat în tenis, corespondent al Gazetei la Roland Garros și comentator pentru Eurosport, și Cătălin Tolontan, un jurnalist care vede mai degrabă tenisul cu ochiul curios al publicului larg. Nu e un interviu, ci, mai degrabă, o prezentare neconvențională, cu informații și inside-uri, a fenomenului Simona Halep. E un dialog București – Paris despre o fată care a ajuns să stîrnească mîndria unei națiuni fiind, în fond, ca oricare dintre noi, atît de puțin cunoscută cu adevărat!, a scris Cătălin Tolontan […]

Dragotoiu Mihail  •  10 iunie 2014, 11:14

Fata asta nici nu zici ca e romanca. Are o putere de lupta si nu cedeaza pana la ultimul schimb de mingii. Bravo ei !

vizitator  •  11 iunie 2014, 1:54

Simona s-a nascut (27 septembrie 1991) cind minerii darimau guvernul. Evident nu e o cauzalitate directa, dar ceva simbolistica este.

„În ziua de 26 septembrie minerii atacă cu forțe noi clădirea Guvernului și cer în continuare demiterea Guvernului, crezând că astfel situația lor se va îmbunătăți. Au avut loc discuții cu ușile închise. Miron Cozma amenință că dacă până la ora 12.00 nu este anunțată demisia premierului, el cheamă 40.000 de sindicaliști din Pipera, acesta adăugând că probabil nimeni nu dorește un război civil. La ora 12.00, Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului, a anunțat la televiziunea publică demiterea Guvernului Roman. Liderul sindical al minerilor le cere acestora să plece acasă pentru ca le-au fost rezolvate revendicările. Cu toate acestea, lucrurile iau o întorsătură neașteptată. În după-amiaza acelei zile, minerii intră în Sala de ședințe a Adunării Deputaților și cer demisia Președintelui Ion Iliescu și rezolvarea tuturor revandicărilor pentru care au venit la București. În cele din urmă s-au potolit și s-au întors în Valea Jiului, cu promisiunea făcută că tot ceea ce au cerut se va rezolva. Două zile mai târziu Miron Cozma și președintele țării Ion Iliescu semnează un comunicat prin care încheie tragicul episod al celei de-a patra mineriadă.” (Wikipedia)

Asa cum marile performante sportive ale anilor ’70-”80 au inceput cu Ilie Nastase, cel mai probabil, fata asta e semnul ca am intrat deja intr-un nou ciclu istoric.

Adrian  •  11 iunie 2014, 14:26

peste mai putin de o luna incepe la Bucuresti cel mai puternic turneu de tenis feminin organizat vreodata la noi. Printre nparticipante, evident, Simona Halep. Cu toate acestea nu exista un site al competitiei, un program, o lista cu ce alte jucatoare mai participa si, cel mai important, nu se spune de unde/cum putem procura bilete si cat costa acestea. Deci, in cel mai propice moment pentru tenisul romanesc, noi, romanii, ramanem aceeasi amatori care nu suntem in stare sa exploatam nici ce ne da Dumnezeu gratis si fara efort.

Liga 1  •  17 iunie 2014, 9:48

Sper ca aceasta performanta sa deschida mintile celor de la Federatie pentru realizarea mai multor terenuri de tenis precum si competitii la nivelul juniorilor.

Adrian  •  19 iunie 2014, 14:21

De ce scrieti atat de rar d/le Tolontan. Este nevoie de condeiul dvs! Ati patit ceva!?

Villa Alice  •  23 iunie 2014, 15:05

Da, intr-adevar foarte mare dreptate cu acest „metru”..

JS  •  26 iunie 2014, 19:25

vacanta? nu prea au mai fost pauze asa de mari… mai scrieti 🙂 pe cand o cronica de film? sau o rubrica inedita, cu ce va mai place sau ce recomandari aveti (de carti, de vacante, de persoane frecventabile etc) – tot e vara…

Comentează