Un ziarist sportiv pleacă și rămîne

Îl știu pe Adi Dobre, cel care se desparte pe blog de meseria pe care a făcut-o atîta timp: redactor sportiv la ziar. Îl știu și, chiar dacă mă înțeapă meritat, că prea mă bag în toate, simt că textul său de azi este profund onest.

vineri, 21 martie 2014, 11:56

Îl știu pe Adi Dobre, cel care se desparte pe blog de meseria pe care a făcut-o atîta timp: redactor sportiv la ziar. Îl știu și, chiar dacă mă înțeapă meritat, că prea mă bag în toate, simt că textul său de azi este profund onest.

Îl știu și are dreptate. Jurnalismul nu e teritoriul celor cunoscuți și care, așa, ca mine, absorb deseori toată imaginea colegilor lor, cu bune și rele. Nu e o chermeză a spiritului în a fi cunoscut, există și atîtea dezavantaje și presiuni interioare, dar nu despre asta vorbim acum.

Adi Dobre își ia la revedere știind că jurnalismul e, în primul rînd, lumea celor mai puțin cunoscuți, dar care caută, discern și aduc la lumină informațiile. Ei sînt ”sarea pămîntului”, vorba lui Nicolae Iorga. Ei fac jurnalismul să existe, acel jurnalism născut nu din opinii sau editoriale, ci pentru că oamenii au nevoie să știe ce se întîmplă și de ce.

Dincolo de tristețe, mai e ceva. Fără ca acum să-și dea seama, continuînd să lucreze pentru Eurosport, Adi Dobre rămîne ziarist. Ideea tranziției ”rupte în fund”, așa cum o numește el,, nu e că vom merge din punctul A în punctul B, ci că se va înlocui ceva cu mai multe lucruri, locuri și șanse.

Așa cred, sînt optimist și nici vorbă să le știu pe toate.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

marian  •  21 martie 2014, 13:19

Scuze, dar Adi Dobre … cine ?

Cătălin Tolontan  •  21 martie 2014, 13:25

1, marian: tocmai asta, nu conteaza cine e, a lucrat la mai multe ziare, ai citit ce a scris el si e mai important asta decit faptul ca nu i-ai retinut numele

Sebi Răducu  •  21 martie 2014, 13:40

Și totuși. Ce e jurnalistul? O stare de spirit sau o slujbă.

Un agent de informații sau un speculant ? Ce-l face să devină altceva într-o conjunctură socială din care face parte.

Oricât lăudăm jurnaliștii, suntem ipocriți dacă avem impresia că știm ce simt și ce fac. Întotdeauna vor fi băieți mai deștepți care vor avea salarii mai mari și efort mai puțin decât cei care trebuie să execute. Desigur, nu este posibil ca fiecare să aibă aceeași șansă sau acces la tehnologie.

Dar atunci presa își merită destinul. De la o șansă pentru informație a ajuns o manivelă pentru anumite grupuri cu interese specifice – politice, economie, sociale. Poate a devenit clișeu acestă situație.

Dan  •  21 martie 2014, 14:02

Cătălin, ca om care a avut neşansa să se afle de cealaltă parte a realităţii faţă de dl Dobre, nu simt niciun fel de regret că acest personaj nu mai scrie. Am cunoscuţi cărora le-a distrus carierele scriind nişte despre subiecte inventate sau înghiţite cu mal cu tot de la „surse confidenţiale” şi nu a avut decenţa să dea un telefon să verifice la unul dintre ei şi atunci când a făcut-o şi a auzit părerea celuilalt nu s-a obosit să o ofere şi publicului. Decât asta în presa scrisă, mai bine nu, mulţumesc.

Dan Motoran  •  22 martie 2014, 22:42

Oarecum il cunosc pe Adi Dobre. Intr-o zi, citindu-i gandurile asternute pe blogul sau i-am replicat ca scrie mai bine pe blog decat la ziar. Mi-a raspuns si de ce se intampla asta. Din pacate pentru noi cititorii, a avut mare dreptate.
Prin urmare, ii salut decizia. A stiut ce sa aleaga.

Mihai Constantin  •  23 martie 2014, 9:18

Catalin, te felicit pt eleganta fata de colegul tau. Diferenta intre voi este simpla. Articolele tale le „prizez” iar pe al lui nu am avut rabdarea sa il termin de citit.
Din vagile mele cunostinte,presa scrisa are niste reguli de scriere. Nu voi fi niciodata fanul celor care isi regurgiteaza prin pix in articole frustrarile, parerile personale si sentimentele in texte de 5 pagini. Iar mesajul „Fuck the world” este unul al celor ce renunta la lupta.
Ii urez bafta la Eurosport. Si pe tine te rog sa nu pleci acolo. 🙂
Pt ca scrisul ramane.

Alex One  •  23 martie 2014, 9:55

D-l Dan de la #4,se pare ca Tolontan, am invatat de la ziaristi sa ma adresez per tu, si-a dorit sa-l livreze pe nevazutul-necunoscutul Dobre publicului cititor ca doar intepatura,chiar meritata, trebuie taxata macar indirect. Asta e unul din trucurile presarilor „acriti in rele” de tipul, bai, eu n-am nimic cu tine dar uite ce parere are opinia publica.

Comentează