Universitatea Craiova, 4 milioane de euro datorii la stat

marți, 21 ianuarie 2014, 12:45

Dacă e adevărat că femeile frumoase trebuie lăsate bărbaţilor fără imaginaţie, a spus-o Proust, atunci cluburile fără probleme trebuie lăsate oricui altcuiva decît lui Adrian Mititelu.

Olteanul le păstrează pe cele cu belele.

Într-un efort disperat de a salva FC Universitatea Craiova, Mititelu a depus recent o cerere de reorganizare a clubului aflat în insolvenţă și care a adunat în ultimii ani datorii de 4 milioane de euro la stat! Nu 40 de milioane de euro, așa cum greșit apare chiar în dosarul trimis de el instanţei, lucru speculat inutil de rivalii de la CS Universitatea Craiova și înghiţit nemestecat de către primarul Olguţa Vasilescu.

În aceste condiţii, nici nu mai e nevoie ca Primăria să verse fonduri echipei CS U Craiova, ceea ce finanţatorul Adrian Andrici susţine că nici nu se întîmplă, nu mai e nevoie pentru că de vreme ce primarul e purtătorul voluntar de cuvînt al noii echipe, lumea o va percepe ca fiind trupa autorităţilor!

“Fără reorganizare, se pierde tradiția Craiovei!”

Revenind la Mititelu, 4 milioane doar la buget e însă oricum o sumă enormă și însuși el a recunoscut într-o discuţie telefonică: “Fără aprobarea de către instanţă a planului de reorganizare, clubul nu mai poate exista! E singura cale de a duce înainte tradiţia”.

Economic și fotbalistic, pare o chestiune de timp pînă cînd Mititelu va claca. Acum, el aleargă la propriu prin oraș ca să facă rost de 250.000 de euro pentru a plăti creditorii care nu vor să-i aprobe planul de reorganizare. Datoriile la jucători și la parteneri se adaugă celor 4 milioane de euro pe care statul le va mai recupera la paștele cailor, realist privind lucrurile.

Mititelu susţine că vrea o divizare, rivalii săi spun că doar va trece echipa și marca, ilegal și împotriva regulamentelor, pe o nouă societate. E, așadar, o chestie de timp.

Lupta dintre David și Goliat

Dar cei de la CS U Craiova nu au acest timp. “Vrem să listăm echipa la bursă”, spun ei aproape în fiecare comunicat. Ambiţiile sînt pictate pe cer. Vor ca societatea fotbalistică din Craiova să devină prima echipă est-europeană cotată la bursă. Dar, pentru asta, e nevoie ca echipa lui Mititelu să dispară repede.

Situaţia e paradoxală. Pe de o parte stă Mititelu, un personaj izolat, lipsit de resurse și împins înainte doar de propriile promisiuni, pe care și el le crede cu mari eforturi. Pe de altă parte, Andrici are în jurul său un grup de afaceriști inteligenţi și cruzi, genul de oameni care au făcut bani buni pe bursă și care acum au pus pe picioare un club profesionist administrat. Andrici e un om cu o bună reputaţie a cuvîntului respectat. Printre altele, a fondat revista Kamikaze și, de ani de zile, continuă să o susţină în numele idealului unei prese libere.

Ca și cum disproporţia n-ar fi de ajuns, clubul cel nou are și parteneriat cu Primăria Craiovei și a beneficiat de un cadou fără precedent din partea FRF, care l-a înscris direct în liga a doua. În timp ce pe Mititelu FRF l-a radiat!

Dacă toată istoria Pămîntului ar fi cuprinsă într-un an…

Și totuși, ceva ţine un echilibru enervant în această luptă cu un singur cîștigător posibil. Ce anume? Timpul!

Doi oameni de știinţă, Robert Ornstein și Paul Ehrlich, unul psiholog și celălalt biolog, au propus acum aproape 25 de ani următorul exerciţiu tulburător de gîndire. Să ne imaginăm că istoria planetei Pămînt are loc pe parcursul unui an calendaristic! Fiecare zi înseamnă 12 milioane de ani. Pămîntul a apărut pe 1 ianuarie la miezul nopţii, iar noi sîntem acum pe 31 decembrie, tot la miezul nopţii.

Prima formă de viaţă, o bacterie, apare în februarie. Organizarea vieţii ia un timp colosal și peștii apar abia pe 20 noiembrie!

Dinozaurii se nasc pe 10 decembrie și dispar de Crăciun. Strămoșul nostru, homo sapiens, nu-și face apariţia mai devreme de 31 decembrie, ora 23:45. Iar toată istoria scrisă a civilizaţiei umane încape în ultimul minut al anului.

Acesta este timpul! Așa se măsoară el, într-o scară corectă, dar aproape imposibil de cuprins cu minţile noastre.

Înțelegere sau februarie

Așa se măsoară timpul și în sport. De aceea, cînd ajung la FC Barcelona, marilor staruri li se spune: “Cea mai importantă vedetă a acestui club este gloria noastră trecută!”.

De aceea, anul de efort și de investiţie al echipei lui Andrici înseamnă atît de puţin faţă de investiţiile enorme, financiare, sportive emoţionale, din istoria Universităţii.

Nu e vorba doar despre palmares sau despre bani. Ci despre timp. Un timp care înghite, insațiabil, eșecuri și victorii, generații, transpirația și imaginația puse laolaltă, pentru epoci neschimbătoare și oameni trecători. Aproape imposibil de recuperat.

E o chestiune de timp. Pur și simplu, dacă vor continua să se lupte, vechea Craiovă va continua să moară, iar noua Craiovă nu se va putea naște. Decît o dată cu bacteriile, prin februarie. Nu februarie 2014, ci februarie de pe scara istoriei.