Înalta Curte, cea care apără omul de mulțime

luni, 11 februarie 2013, 2:57

Condamnarea lui Gigi Becali, ”cu executare” la televizor și ”cu suspendare” în realitate, ridică temperatura celuilalt dosar, mult mai important, în care sînt vizați verii săi, Copos și Borcea.

George Copos coboară treptele care duc în miezul holului central de la Înalta Curte de Justiție și Casație. „Aproape că plînge”, titrează siteurile de știri. Nu e nici o exagerare, chiar lăcrimează.

Curtea a amînat judecarea pentru 5 martie. Nu e neapărat o veste bună pentru inculpații din Dosarul Transferurilor, prinși în tensiunea ultimei șanse. Tribunalul îi declarase nevinovați, Curtea de Apel i-a condamnat la ani grei de închisoare, iar Înalta Curte va da sentința definitivă. Și asta se vede pe fața lui George Copos.

Desigur, el este cel mai talentat actor dintre cei 8 oameni de fotbal. Un actor nerecunoscut, care și-a deplîns mereu soarta. Și-a plîns de milă cînd era un prosper om de afaceri pe val, și-a plîns de milă cînd era vicepremier PC; e omenește de acceptat că se căinează acum, cînd are două condamnări cu executare, una de 4 ani și cealaltă de 5 ani de închisoare. Nici una definitivă, atenție!, în acest moment e un cetățean nevinovat.

„Noi, cei 8 oameni acuzați aici avem probabil cifră de afaceri de 1 miliard de euro pe an”, spune el, în fața camerelor de luat vederi, extenuat. Justiția nu e cenzitară, dar, pentru un om încolțit, logica e ceva relativ, care dintre noi am fi brilianți în aceste momente? „10% din timpul meu îl petrec gîndindu-mă la afaceri și 90% îl consum încercînd să rezolv problemele cu justiția”, a declarat recent patronul Rapidului pentru revista „Capital”.

Păi, dacă justiția e atît de mare consumatoare de timp, s-o tăiem! S-o radem ca pe un cost suplimentar și s-o aducem la nivelul de acum 10 ani cînd într-adevăr ea funcționa în funcție de numele, cifra de afaceri și poziția în stat a persoanei. Nu că acum ar fi imună, desigur, dar schimbarea e evidentă.

Sau poate că s-au copt efectele afacerilor și nu mai pot fi ascunse. Poate că George Copos consumă 90% din timp în justiție pentru că 90% dintre afacerile lui au avut ca punct de pornire activele statului. „Cei care au luat resursele țărilor lor cînd acestea aveau cele mai mare nevoie de ele”, așa cum îi numește un scriitor britanic pe „miliardarii de stat” din fosta lume comunistă.

Poate că George Copos e nevinovat, așa cum afirmă. Sau poate că, într-adevăr, a făcut afaceri profitabile pentru el și păgubitoare pentru Loteria Română. Și poate că a combinat transferurile de jucători astfel încît statul să ia ciuciu, Rapid, praful de pe tobă, și alții, foarte, foarte mult.

Doar Înalta Curte poate spune asta o dată pentru totdeauna. Instanța are o sarcină istorică în acest dosar pe care nu-l depășește ca încărcătură simbolică decît, poate, cazul Năstase. Dar ca mediatizare și ca multiplicare internă și internațională în conștiința publică, Dosarul Transferurilor e mai puternic. De ce? Pentru că George Copos, frații Becali, Cristi Borcea și ceilalți șefi din fotbal au oferit o senzație de invincibilitate mereu împrospătată de televiziuni, decenii la rînd.

Faptele lor nu au influențat atîția români precum deciziile premierului Adrian Năstase, dar numele lor sînt la fel de cunoscute și așteptarea că „s-ar putea face dreptate” este uriașă. Dar nu așa se exprimă justiția!

Înalta Curte este importantă tocmai pentru că-l păzește pe om de prejudecățile mulțimii!

Trei femei, trei judecătoare stau acum între instinctele cele mai puternice ale fiecăruia dintre noi și ideea de dreptate. Copos sau Ioan Becali nu pot fi condamnați pentru că lumea îi detestă și, Doamne, cum îi detestă, asta le e clar și lor!, ci numai dacă Înalta Curte îi consideră vinovați.

Să fii impopular, să fii descurcăreț, să fii bogat într-un fotbal sărac sau într-o țară a cărei subdezvoltare ai speculat-o cinic, acestea nu sînt infracțiuni.

Corina Jîjîie, Lavinia Lefterache și Lucia Tatiana Rog sînt trei judecătoare cu mare experiență și de o integritate pe care nimeni n-a contestat-o niciodată.

Dacă te uiți la ele și-i privești, în același timp, pe Copos sau pe Borcea, nu poți să nu te gîndești cum răsfățații sorții, care au făcut mișto la cele 40 de termene de pînă acum ale procesului, „Ha, ha judecătorii nu înțeleg nimic din legile fotbalului!”, mizează acum pe un singur lucru și doar pe unul: pe faptul că trei femei vor găsi în ele înțelepciunea de a face justiție, nu senzație.

Pe de o parte stau cîțiva cabotini în costume sclipitoare, pozînd precum George Copos în cel ce ține planeta pe umeri. Uite unde era John Galt, Atlasul lui Ayn Rand, sătul de mediocritățile lumii ăsteia! Pe de altă parte, stă Înalta Curte, alcătuită la acest proces din cele trei femei.

Rugați-vă să știe legile! Mai bine să nu știe fotbal! Microbiștii v-ar fi judecat infinit mai aspru, Tarantino turna un film din asta, și e crucial că există o Înaltă Curte.

Indiferent care va fi verdictul ei, e bine că există, apărînd omul de mulțime.

PS: Îngrozitoare prestația acelor televiziuni (România TV am văzut-o cu ochii mei, nu știu dacă a fost singura), care au care au titrat  „Gigi Becali, 3 ani de închisoare cu executare!”. Becali a fost anunțat în direct că va face închisoare, iar apoi cei din TV au spus, Stați așa!, „Becali, 3 ani de închisoare cu suspendare!”.

Cu cîteva minute înainte refuzasem să intru pe un alt post, pentru că nu aveam o confirmare de la reporterul Gazetei, aflat la Înalta Curte. „Medicii declară un om mort, nu televiziunile. Iar judecătorii decid dacă face închisoare, nu televiziunile”, le-am zis ca într-un serial american, siderat că vor să difuzeze o știre neverificată, despre libertatea unui om.

Asta înseamnă să satisfaci pofta mulțimii și de asta e bine că judecata se face la Înalta Curte!