Performanță excepțională la haltere » Am învins ”Petrol contra medalii”!

marți, 31 iulie 2012, 11:31

Răzvan Martin, 20 de ani, a cîștigat bronzul devansînd practic toată Asia, mai puțin China și Indonezia

De Cătălin Tolontan, Marian Ursescu și Raed Krishan (foto)

Halterele sînt continentul sudic al planetei sportului.

La finala primului român intrat în concurs acum cîteva zile, Florin Croitoru, pe tabloul de 14 nu exista nici un concurent dintr-o țară plasată integral la nord de paralela 45. În schimb, albanezi, kazahi și chinezi, azeri și turkmeni cît încape.

Lumea pe cerul căreia ard banii

Alături de cea de box, Federația Internațională de Haltere este criticată repetat pentru jocuri murdare de putere. Se vorbește de ani de zile de un traseul anticipat al medaliilor, cam după metoda care în fotbal a primit numele lui Jean Pădureanu.

Sîntem la Olimpiadă, dar comparația nu e deloc deplasată, s-ar putea ca Nea Jean să fie un junior față de ce se petrece în lumea aceasta care se întinde din nordul Africii și pînă în Caucaz, lume pe cerul nesfîrșit al căreia ard sonde, banii și orgoliul sportiv al statelor înscrise în programul ”Petrol contra medalii”.

Martin a fost controlat de 6 ori!

Anii trecuți, boxul a fost chiar amenințat că va fi exclus de la Jocuri dacă va continua așa. În felul său deloc diplomat și care a produs izolarea României, Rudel Obreja are dreptate. Te doare capul cum merg lucrurile în ring și la haltere!
Dacă în box te fură prin arbitraje, la haltere te dezavatajează controlîndu-te la sînge și lăsîndu-i pe adversari să-și ducă mai departe visul nandrolonic. ”Răzvan Martin a fost controlat de vreo 6 ori în ultimele luni”, spune cineva din sala unde se desfășoară finala A a categoriei 69 de kilograme, finală la care participă Martin.

”La un moment dat, Martin a dat o probă luni, comandată de Federația Internațională, și una miercuri, luată de ANAD” Grațiela Vâjîială, ANAD

Începe de la 149, ridică fără probleme!

E la fel de adevărat că halterele noastre au avut probleme cu dopajul, ultimul caz de folosire a substanțelor interzise, la Sidney, aparține unui duet de halterofili.

Ce ați vrea, să vă lase necontrolați? ”Nu, dar să-i controleze pe toți”, răspunde interlocutorul.

Martin începe să ridice de la 149 de kilograme la stilul smuls. O face fără efort. Un fel de a spune. Antrenorul îl bate scurt pe fund la ieșire.

Un steag cu semiluna flutură în sală. Turcul Binay ridică 150 de kilograme din a doua încercare. Conduce pînă în acest moment. Doar doi francezi sînt printre cei 14 finaliști. Parcă sîntem în filmele lui Sergiu Nicolaescu. În mijloc, spahii. Pe flancuri, tătari. În spate, oastea de strînsură. Și noi pe unde mai răzbatem. Asta cînd nu ne otrăvim fîntînile și apoi, uituci, bem apoi din ele.

Cu un ochi la ”China Daily”

Armeanul Mirzoyan are 148 și ratează a treia încercare la 151. Chinezul Lin intră ca patronii sălii, direct la 152 de kilograme. Reușește și se uită aspru în față. ”Numărul de medalii nu mai contează, nu ne facem un scop din asta, știm că orice țară fostă gazdă pierde cam 30% în ediția următoare”, scrie China Daily, cotidianul lor de limbă engleză. Să nu crezi o iotă!

152 din a doua încercare

Martin încearcă la 152 de kilograme, stă un pic mai mult pînă să ridice, mișcarea începe bine, dar apoi băiatul de 20 de ani, născut pe 22 decembrie, la doi ani de la decolarea elicopterului de pe CC, generația lor a început să conteze în sport, cedează și aruncă halterele în față.

Rămîne o încercare pe care o va face în două minute, tot la 152. Sala îl cheamă cu aplauze sacadate, ca pe vedetele retrase în culise. Vine, ridică, ridică, o fracțiune de secundă bara îl trage în jos, dar Răzvan rezistă gravitației și rămîne în picioare de astă dată! Bravo, măi omule! E pe locul 1, la egalitate cu chinezul, dar acesta mai are două încercări.
Lin ridică 155 cu un strigăt scurt, e ultimul rămas în concurs la acest stil, ridică miza la 156, ba nu, se răzgîndește și va încerca la 157. Chinezul se opintește, obrajii i se umflă, antrenorul îi strigă ceva, efortul este extraordinar și ridică! Bravo, frumos!

E final de sesiune, Lin e pe 1 și Răzvan Martin pe 2. În acest moment avem bronz, dar în sport nu există culori intermediare, ci doar momentul cert în care metalul se fixează și se prinde de gîtul bărbaților acestora cu venele umflate. Sau nu.

Profeția lui Dobrescu

După pauza de 10 minute, vine stilul aruncat. Haltera se ridică din două mișcări, întîi undeva în geografia tare dintre gît, umeri și piept și apoi e zvîrlită în sus.

Martin intră la 177, în sală sună sirena de gară mică, românul reușește prima mișcare, stă pe picioare, își potrivește mîinile răsucite pe bară și ridică foarte bine, fooooarte bine!, are deja un total excelent de 317! Secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu, ridică palmele, de dimineață spusese ”Veniți la haltere că luăm medalie”.
Sala aplaudă, oamenii au dat 20 de lire pe bilete și vor să se distreze, o englezoaică care împarte cu prietenul un pahar de bere, el apucă mai puțin, își bate piciorul drept, să nu credeți în prejudecata că sînt urîte, nu sînt!

Nici o medalie nu e asigurată

Turcul Binay încearcă 180, îl depășește pe Răzvan dacă reușește. Îi suflăm pe haltere și pică! Ne cerem scuze, vrem mai sus în clasamentul pe medalii.

Martin forțează și el la 180 de kilograme, e clar în formă, oau! Reușește aproape fără emoții, parcă era loc de mai mult. ”Argintul e asigurat”, ne bate un oficial al federației internaționale pe umăr auzindu-ne vorbind românește sub veioza de la masa presei.

Se bate la aur ? Nu, pentru că Lin e prea tare, foarte tare. Dialoghează cu sala, atmosfera e frumoasă, ridică 187, să nu crezi în ”China Daily”!

Argint pierdut la ultima încercare

Pericolul pentru argintul lui Martin e indonezianul Triyatno, care reușește la ultima încercare un fabulos, zdrucinat, chinuit, dar regulamentar 188. A făcut 333, un kilogram peste 332-ul lui Răzvan. Am suflat degeaba de data asta.
Gala se încheie cu ”China Daily” încercînd și ratînd recordul olimpic. Numai stopul de plastic special conceput a oprit halterele să nu ajungă peste masa arbitrilor, semn al forței unor sportivi alături de care Răzvan Martin e mîndru că a urcat. Argintul ar fi cîntat, dar bronzul sună bine.