Astăzi ajung la Londra primii sportivi români. Iată cum vor fi controlați » O, Pașă antidoping!

Bere și ordine

sâmbătă, 21 iulie 2012, 10:04

Bere și ordine

Londra e capitala finanțelor, a sportului mondial și a oamenilor care continuă să se destreseze într-un mod unic, pe care l-a exportat în toată lumea.

Orașul se culcă și se trezește în vuietul peluzelor. Sau așa crezi.

De fapt, peluzele de noapte sînt zecile de mii de baruri de stradă și localuri de degustat care produc atmosfera inimitabilă a Londrei. Le simţi înainte să le vezi, le simţi ca un murmur crescător de voci, ca o slujbă laică a bărbaţilor și femeilor stresaţi de muncă și de șefii detestaţi peste tot în lume.

Vezi aceste grupuri și la Milano sau la Oslo, dar nicăieri nu sînt la fel de numeroase ca în Marea Britanie.

“Just go out!”

Imediat după 18:00, atît cît le ia ca să ajungă de la birou la berea cu colegii, “Just go out!”, angajaţii se adună în baruri, se revarsă pe trotuare și ocupă străzile. Sînt tineri de 25-30 de ani din publicitate, domeniu care înghite aici o enormă ambiţie, creativitate și frustrare.

Sînt bancheri care cîștigă 100.000 de pounds pe an. Sînt funcţionari ai guvernului, sînt toate generaţiile și toate rasele.

Dacă Londra ar fi o singură stradă cu 100 de locuitori, ghidul „Lonely Planet” propune convenția, doar 60 ar fi britanici albi, pentru că 12 vecini vin din Asia de Sud, 11 din Africa și Caraibe, 11 din Europa de Vest sau de Est, iar 6 de oriunde altundeva din restul lumii.

Cumpărături pe care le plătești singur, fără casă

Se bea mult? Desigur. Asta stîrnește dezordine sau insecuritate. Nu.

Aceiași oameni retrezesc murmurul peluzei de dimineaţă, cînd pleacă la muncă. Oriunde ai sta, îi auzi prin geamul ușor deschis, e un zgomot al masei umane în deplasare, separat de cel al autobuzelor, mașinilor sau elicopterelor.

Localnicii au un simţ aparte al corectitudinii. Turnul Londrei și securea sînt la doi pași. La Food & Wine de la Mark & Spencer, versiunea de supermarket alimentar a lanţului de îmbrăcăminte, există varianta să plătești tu singur.

Îţi iei salata, sucul, cafeaua sau caserola cu fructe din rafturile imense, te duci la automat, treci pachetele pe la cititorul codului de bare și bagi monede, bancnote sau cardul.

Apoi ieși pur și simplu cu punga.

Există un supraveghetor care vede pe un monitor ce plăţi s-au făcut la cele 5-6 automate din linia sa, dar ceea ce păstrează fluent sistemul este onestitatea personală.

La Londra asiști la varianta urbană a florilor sau legumelor pe care le poţi cumpăra “de la capul locului” în Olanda, lăsînd doar banii într-o pungă, fără ca nimeni să fie prin jur.

Se votează cu creionul

Chiar și la vot se merge pe încredere. Credincioși vechiului lor sistem democratic, londonezii votează și acum cu creionul pe hîrtie. Creion, nimic altceva.

Procedura este delicioasă, mai ales dacă vii din lumea eternelor suspiciuni. Ajungi în secţia de vot, care poate fi o veche și mică încăpere, standardele de spaţiu sînt altele într-un oraș unde un apartament de 40 de mp în zonele bune costă de la 500.000 de lire în sus, oricît în sus!, ajungi, așadar, în secţia de vot și prezinţi doar cartea de alegător, care e o hîrtie.

Nimeni nu te identifică altfel, poţi fi tu sau vecinul, și faci un “v” mic, cu creionul, într-o căsuţă din dreptul candidatului preferat.

Singura concesie e că au lăsat buletinele să fie numărate cu un sistem de recunoaștere optică. Dar doar dacă acestea au fost în stare să recunoască vechea culoare a creionului.

Cum spuneam, e o poveste despre onestitate și la fel e și Olimpiada, al cărei murmur crește și el zi de zi.

Despre prețul integrității, în continuare.

Astăzi ajung la Londra primii sportivi români. Iată cum vor fi controlați » O, Pașă antidoping!

Pas cu pas, ceea ce nu s-a explicat niciodată publicului larg despre monitorizarea campionilor

Controalele doping vor fi aici, la Londra, mai multe și mai severe decît au fost vreodată în istoria sportului.

„O Olimpiadă 100% fără dopaj nu e o Olimpiadă curată, ci o Olimpiadă în care nu ne-am făcut bine treaba” este vorba preferată a celor de la WADA, organizaţia mondială antidoping.

Astăzi aterizează pe Heathrow primii sportivi români. Sînt gimnastele, o parte a atleţilor și a luptătorilor.

”Oricînd, organizatorii pot lua un sportiv la control și de aceea trebuie ca fiecare participant la Olimpiadă să-și declare programul în avans. Cînd e la masă, cînd și unde se antrenează, cînd se culcă în cameră sau cînd iese în oraș”
Oficial român antidoping

Mariana Bitang ofta acum cîteva zile, completînd documentele antidoping obligatorii, “uitaţi-vă și voi ce e aici, vor să știe în fiecare minut unde sîntem!”.

Da, vor. Din momentul intrării în Satul Olimpic, fiecare sportiv urmează un program riguros, stabilit de propriii antrenori, dar comunicat la virgulă organizatorilor.

Ofițerii care vin cînd vor și nu anunță pe nimeni

Modul în care se desfășoară controlul propriu zis este straniu și intruziv pentru oamenii obișnuiţi.

Cei care vin după sportivi se numesc ofiţeri antidoping.Ei nu anunţă pe nimeni înainte. Pe absolut nimeni. Nici pe medicii lotului, nici pe antrenori, nici alţi oficiali.

„Spargătorii” oficiali

“La una dintre Olimpiadele trecute, am văzut doi tipi îmbrăcați în negru la ușa uneia dintre camerele sportivilor români”, povestește un oficial care va fi și la Londra prezent în delegația noastră.

“Era lumină puțină pe hol și mi-am zis că or fi niște hoți. Unul dintre bărbații în negru a bătut la ușă. N-a răspuns nimeni. A apăsat clanța. M-am alertat și am luat-o spre ei. S-au legitimat calmi. Erau ofițeri antidoping și căutau un sportiv care trebuia să fie în cameră și de aceea insistau. Se gîndiseră că nu răspunde intenționat sau că doarme”.

L-au găsit pe sportiv. Era curat, aveau s-o spună mai apoi analizele.

Sportivul nu are voie nici la duș, nici la WC

Din momentul în care ofiţerul ajunge la sportiv, totul e strict reglementat și nemulţumitor pentru un om liber.

”Pînă cînd dă proba de sînge sau de urină, sportivul nu dispare nici un moment din raza vizuală a ofițerului antidoping”
Graziela Vâjială, șefa ANAD

Cum ziceam, povestea este enervantă pentru oricare dintre noi și de nerefuzat pentru sportiv. Ofiţerul vine, îl ia și merg împreună la centrul antidoping din Satul Olimpic.

“Sportivul nu are voie să meargă la toaletă sau la duș, iar dacă e la antrenament nu-și va continua exerciţiile”, spune Graziela Vâjială, șefa laboratorului antidoping de la București. Singurele exerciţii permise după contactare sînt pe bandă sau la bicicletă, în mediu fix, ca să poată fi urmărit de ofiţer.

“Tricolorilor” li s-a întocmit un manual, li s-a arătat un film, au fost supuși unui test teoretic. Niciodată însă nu e prea mult în materie de precauţie antidoping. Nurofenul vă spune ceva?

Concurentul își sigilează singur proba

Sportivul nu merge la toaletă pentru că urina care va fi luată ca probă trebuie să fie prima după momentul contactării sale de către ofiţer.

Concurentul răspunde pentru tot ce se găsește în corpul său. Indiferent cum a ajuns substanţa interzisă acolo. Fără excepţii.

La Londra, organizatorii au mai adăugat o restricţie în premieră. Nu se fac injecţii.

Ce se întîmplă după ce cei doi, sportiv și ofiţer, ajung în staţia antidoping? Sportivul merge la toaletă pentru pipi, dar nu singur, ci însoţit de ofiţer sau de un ajutor al acestuia. “De același sex cu sportivul”, prevăd instrucţiunile. O, Pașă antidoping, cît de darnic ești!

”Sportivul își sigilează singur proba de urină, nimeni nu o atinge pînă cînd kitul nu e complet! Din momentul sigilării, recipientele sînt astfel concepute încît nu mai pot fi desfăcute decît cu o menghină specială, care practic le sparge” Oficial antidoping

Pot bea apă, dar nu ca să dilueze proba de urină

Asta ca să se asigure toată lumea că eroarea sau intenţia nu poate altera proba de sînge sau de urină. Sportivul are dreptul să noteze dacă i s-a părut că nu s-a respectat procedura.

Ce se întîmplă dacă sportivul e după concurs și nu poate să facă pipi? “Poate bea apă, dar într-o cantitate rezonabilă”, explică unul dintre românii care lucrează deja la Londra ca ofiţer antidoping. “Ca să nu se dilueze proba”, explică el. Se verifică PH-ul și densitatea urinei.

Cantitatea standard a unei probe este de 90 de mililitri. O jumătate de pahar cu apă, la capătul unui chin care poate dura și patru ore.

Asta ți se întîmplă după ce ai trecut printr-un concurs istovitor, care el însuși a durat cîteva ore, în cele mai multe dintre cazuri.

Lumea de la Adam la ADAMS

Controlul se poate repeta ori de cîte ori doresc organizatorii. Azi, mîine sau la cîteva luni de la încheierea Olimpiadei, cînd vei continua să-ţi comunici locul în care te găsești, la Căciulata sau la un concurs la Stockholm.

Datele tale intră într-o bază de date globală antidoping, pe nume ADAMS, abreviere nu tocmai simpatică a lumii noi a sportului.

Se vorbește și despre un pașaport biologic al sportivilor, cu evoluţia chimică a corpului, tocmai pentru a sesiza rapid orice intervenţie chimică asupra organismului campionilor.

Aţi accepta asta? Nici eu! De aceea nu o să ne cînte imnul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 1 ÎNTÎLNIREA AGENTULUI CU SPORTIVUL. Agentul de control va înștiința sportivul că a fost ales pentru testul doping, iar acesta trebuie să semneze invitația. În cazul unui sportiv minor, trebuie anunțată o terță persoană (Foto: antidoping.ch)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 2 PAHARE LA ALEGERE. Sportivului i se vor oferi pahare sigilate pentru recoltare, din care își va alege unul singur, pe care-l va verifica dacă este intact și nu a fost falsificat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 3 SUPRAVEGHEAT NONSTOP. În timp ce urinează, sportivul va fi atent supravegheat de un ofițer de control de același sex. Sportivului, care trebuie să-și ridice tricoul pînă sub piept și să-și dea jos pantalonii pînă la jumătatea coapselor, i se oferă două variante: să poarte mănuși sau să se spele pe mîini

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 4 ÎȘI ALEGE TRUSA DE RECOLTARE. Sportivului i se vor oferi mai multe kit-uri din care își va alege unul. Kit-ul este o trusă formată din două recipiente de recoltare sigilate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 5 TOARNĂ URINA PERSONAL. Este momentul în care sportivul trebuie să împartă cantitatea de urină dată: prima dată trebuie să verse o treime în recipientul B și apoi două treimi în recipientul A

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 6 SIGILAREA. Sportivul este cel care închide cu capac sticlele, fiind atent să nu existe pierderi de lichid în timpul manevrelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 7 ATENȚIE LA CODURI! Sportivul trebuie să treacă în formularul de control codurile numerice ale probei, coduri aflate pe recipientele A și B

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 8 RAPORT PE 7 ZILE. Sportivul trebuie să noteze în formularul de control informații despre medicamentele sau suplimentele pe care le-a luat în ultima săptămînă. El poate să facă și comentarii referitoare la modul în care a decurs ședința de recoltare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 9 COD ÎN LOC DE NUME. La sfîrșitul completării formularului, sportivul îl semnează și primește apoi o copie. Acte întocmite nu conțin nici o informație care poate duce la identificarea sportivului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul controlului antidoping sportivul a fost singurul care a manevrat cele trei recipiente: paharul în care a urinat și cele două recipiente, A și B, în care a vărsat proba care urmează să fie analizată

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Valentin  •  21 iulie 2012, 10:46

Interesant materialul! Chiar fascinant, mai ales la descrierea atmosferei din Londra. Apoi… Treptat, privit prin prisma unui om obisnuit, devine infricosator. Pentru ca, sa ai senzatia ca ti se ia intimitatea… Dar aici se ajunge dupa un sir de zeci de ani in care sportivii (oameni si ei!) au cautat sa triseze. Nu generalizez. Au existat – si sunt convins ca mai exista – si sportivi corecti.
Multam, Tolo!

katalin  •  21 iulie 2012, 14:10

Sunt onesti pt standardul romanesc,dar pt nordul europei sunt cei mai hoti englezii.Nu poti sa-ti lasi nici macar o bicicleta afara,asta chiar in orasele mici unde nu exista straini.Iar acolo unde platesti singur nu merge pe onestitate,atunci cand scanezi un produs si-l pui in sacosa, dedesupt este un cantar,asa ca nu ai sansa sa nu platesti ce ai pus in sacosa sau sa pui mai multa marfa.

Dani  •  21 iulie 2012, 15:18

Din cauza politicii de globalizare si a miilor de regulamente sportul a trecut pe locul 2. In acest ritm, nu peste mult timp oficialii vor declara cistigatorul direct, fara „a mai pierde timp” cu competitia sportiva…Uite asa, sarbatoarea olimpismului ajunge sa fie sarbatoare doar pentru afaceristi, in timp ce sportivii isi pierd statutul de oameni, devenind simple masini de facut performanta.

mda  •  21 iulie 2012, 16:36

pe langa cea mentionata de tine exista si alte retele unde poti plati singur (tesco samd). Personal prefer sa platesc la casa ptr ca merge mai repede.

bb  •  21 iulie 2012, 16:39

Catalin, dupa ce criterii sunt selectati sportivii care sunt controlati? si se da publicitatii dupa olimpiada vreun centralizator? ce sportivi au fost controlati, din ce tari, din ce motive etc?

Vasi  •  21 iulie 2012, 21:42

Dupa 3 ani de Canada primii prieteni veniti in vizita i-am dus la un „lan” de capsuni unde erau cutii de colectare a capsunilor si o cutie in care depozitezi banii – nimeni „cit vezi cu ochii” in jur + la o „florarie” in aer liber cu acelasi sistem. Dupa 6 ani de Canada si acum este o atractie atit pentru mine cit si pentru cei care vin in vizita. Sa iti scanezi singur produsele in supermarket e la ordinea zilei.

O zi normala dar superba

sorin burlec  •  21 iulie 2012, 22:31

Domnule Tolontan,
Marturisesc ca am fost un mare cititor si admirator al dumneavoastra
ca si redactor sef si publicist al GSP.Insa cand am vazut in ultimele zile pe frontispiciul GSP chestia aceea cu indemn la vot anti-Basescu,simt ca e deja prea mult.Inteleg foarte bine ca faceti parte din trustul d-lui Voiculescu,insa am crezut mereu in afirmatiile dumneavoastra privind neutralitatea opiniilor referitoare la subiecte politice.
De aceea va spun sincer ca ma simt extrem de dezamagit de initiativa dumneavoastra de a indemna cetatenii romani sa voteze DA la referendumul din 29 iulie.Nu pot sa inteleg,ce are a face sportul cu politica.Cum puteti sa interveniti flagrant in procesul acesta al referendum-ului,daca nu aveti anumite interese?
In fine,nu ma mai surprinde nimic in aceasta tara,insa e rau cand incepi sa-ti pierzi reperele.
De ce nu e posibil sa vorbim despre sport pur si simplu?
Cu mare dezamagire in suflet,
orin Burlec

Cătălin Tolontan  •  22 iulie 2012, 0:34

sorin burlec: va raspund din respect, desi e total off topic ceea ce scrieti. Va referiti la publicitate electorala, asa e?! Am gazduit intotdeauna publicitatea electorala fara nici un partizanat. Asa fac toate ziarele lumii.

Dumneavoastra nu va amintiti, dar eu da, la anteriorul referendum am avut publicitate din ambele tabere. Si acum la fel.

Publicitatea, eletorala sau comerciala, nu are nici o legatura cu opiniile noastre. E ca si cum i-ati imputa Andreei Esca faptul ca intra pe ProTV publicitate la ciocolata si ca de ce permite acest lucru pentru ca, in exces, ciocolata ingrasa. Nu ca m-as compara cu Esca, ci doar incerc sa va explic eroarea comica de a privi lucrurile asa.

Repet, sint la Londra, dar v-am raspus din respect si pentru ca sper sa intelegeti explicatia.

sorin burlec  •  22 iulie 2012, 2:22

Stimate domnule Tolontan,

Departe de mine gandul de a intra in polemica cu dumneavoastra,eu doar
incercam sa clarific anumite lucruri.Spuneati ca faceti publicitate electorala ambelor tabere.Insa nu o vad pe cea de-a doua.
In fine,nu am nici o intentie sa sustin vreuna dintre variante,pentru ca efectiv nu ma intereseaza.Eu doar cred ca e pacat ca un ziar de sport sa se preteze la publicitate electorala.
Va scriu din Montreal,iar daca folosesti metroul la statia Pie IX(adica Pius al IX-lea) poti vedea postere cu Nadia Comaneci in marime naturala.Ea a ramas pentru multa lume „zeita de la Montreal„.
Asadar,cam asta mi-as dori,sa putem discuta despre sport,sportivi romani,performante,etc.
Mi-aduc aminte ca intr-o discutie la televiziune,fiind fata in fata cu Dumitru Dragomir,ati spus „a fost un patron bun„(perioada cand ati activat la Sportul Romanesc„).Cam aceeasi senzatie o am ,daca ma gandesc la domnul Dan Voiculescu.
Am o senzatie ciudata,stiu ca sunteti un tip foarte inteligent,nu mi-as dori sa polemizez in nici un fel(ma repet,stiu) insa sunt convins ca puteti sa demontati teoria „Tolontan-USL„.Altfel,repet,m-as simti cumplit de dezamagit.
Sorin Burlec

virj.  •  22 iulie 2012, 4:47

Cantarirea produselor de capul nostru. Mmmm un delir pentru romania. dar chestiunea nu e neaparat una strict locala, londoneza. E practicat si mai aproape (Budapesta), e drept intr-unul din magazinele Tesco.

Nelu  •  22 iulie 2012, 10:32

Domnule Tolontan,
Stim cu totii ca aceste controale anti-doping sunt si vor ramane cel putin un pas in urma celor ce descopera noi metode de dopaj. Stim cu totii povestile (sau adevarurile ?) referitoare la atletele sau inotatoarele din Germania de Est. Turul Frantei la ciclism va ramane mereu un mare punct de intrebare. Exista dopaj dovedit in aproape toate sporturile, mai cu seama in cele profesioniste sau de inalta performanta. Nu ma refer numai la sporturi de „high endurance” ca atletism, formula 1, rugby, fotbal american, box sau hockey. Chiar si sporturi mai lejere ca baseball, sarituri de la trambulina, patinaj artistic proba de dans, saniute sau chiar golf (sah?). Eu sunt in Canada de peste 30 de ani. Un mare alergator Canadian de 100 de metri (cursa considerata cireasa de pe tort a atletismului olimpic), Ben Johnson, a spulberat recordul Olimpic si Mondial (cred ca a facut 9.72). A devenit erou national. A doua zi l-au gasit cu ceva numit Stanozolol si i-au retras medalia. Cel ce a terminat pe locul doi in celebra cursa de la Seul a primit medalia de aur. Marele Carl Lewis. „Canadianul” Ben, fostul erou, s-a transformat peste noapte in toata mass-media de pe aici intr-un amarat de trisor emigrant Jamaican. Pana in ziua de azi nu am vazut nimic care sa ma convinga ca fabulosul Carl Lewis a fost un atlet mai bun. Sau mai curat. Posibil sa fi avut doctori sau terapisti mai buni?
Poate cineva sa explice „The four minute mile?” (Se credea ca una din barierele ce nu vor putea fi cucerite vreodata de corpul uman a fost alergarea milei in mai putin de 4 minute. Roger Bannister a reusit in 1954 si imediat dupa el numerosi atleti au depasit, in serie, acest prag considerat de netrecut). Se pare ca nu erau toti curati. Eu zic sa-i lase pe toti sportivii sa ia absolut tot ce vrea si poate duce organismul lor. Si cel mai bun sa castige. Mie mi se pare ca asa cum stau lucrurile azi, nu-i pot nicicum prinde pe toti, oricat ar sta la spatele lor cand urineaza in borcanel… Indiferent cat de bine echipat ar fi renumitul laborator anti-doping IOC (al Comitetului Olimpic International) din Montreal. Asa ca lasati-i sa ia… si sa alerge…Tare…

Cătălin Tolontan  •  22 iulie 2012, 10:49

sorin burlec: imi pare rau, nu vreau sa demontez nici o teorie a nimanui despre mine. Nu sint responsabil eu de ceea ce cred ceilalti, de bine sau de rau, despre mine.

Cu att maimult e evident pentru dvs, traind in Canada, ca ziarele nu fac nici o legatura intre publicitate si editorial.

Comentează