După meci, răgușit și entuziast, Simeone spune: „“Sunt mândru că, mâine, copiii vor îmbrăca tricourile lui Atleti când vor merge la şcoală”. A cîștigat cu 3-0! Antrenată de el, Atletico Madrid nu le-a lăsat nici o șansă celor din Bilbao pe gazonul verde și crud al lui Național Arena.
joi, 10 mai 2012, 11:51
După meci, răgușit și entuziast, Simeone spune: „“Sunt mândru că, mâine, copiii vor îmbrăca tricourile lui Atleti când vor merge la şcoală”. A cîștigat cu 3-0! Antrenată de el, Atletico Madrid nu le-a lăsat nici o șansă celor din Bilbao pe gazonul verde și crud al lui Național Arena.
Imediat, Mihai Cristian Mateaş, un român ”născut luni și plecat marți în Spania”, după cum se autoironizează pe blog, găsește replica unui avocat, jurnalist şi tată basc.
Din Bilbao, microbistul îi răspunde lui Simeone pe Twitter: “Simeone spune că mâine copii vor îmbrăca, mândri, tricoul lui Atletico la şcoală? Copiii noştri nu şi le-au dat jos niciodată pe ale lor…“.
Acesta e nivelul polemicii într-o lume civilizată și asta m-a făcut să scriu ceea ce urmează.
Concomitent cu finala din București, la Madrid se dispută turneul de tenis organizat de Ion Țiriac. Din cauza zgurii albastre, elita jucătorilor mondiali îl atacă zi de zi pe manager. Inevitabil, ceea ce ajunge în spațiul public din România este versiunea vedetelor din teren, infinit mai iubite decît orice om de afaceri, organizator și director. Sau ziarist, după caz.
În fiecare dimineață, românii află că Țiriac este un monstru care inspiră lacom o tradiție cu aură cărămizie și expiră mai apoi, ca un combinat poluant, culoarea cecurilor și a banilor.
Pînă azi, cînd trimisa Gazetei la turneu, ziarista Luminița Paul, publică un portret nuanțat al lui Țiriac, reconstituit din mai multe mărturii de la fața locului, unghiuri și nuanțe. Aceste sferturi de ton, această răbdare de a înțelege personajul și de a-l decupla de stereotipuri pentru a-l restitui lui înșuși și oamenilor, așa cum este, da, acestea sînt motivele pentru care iubesc presa scrisă.
Și mai e un motiv. Din cauze pe care nu le cunosc și nu voi consuma timp ca să le depistez, Ion Țiriac și Dan Voiculescu sînt într-o relație rece. Există undeva în ”O călătorie spre centrul Pămîntului” descrierea fidelă a luptei dintre două creaturi gigantice, atît de mari că devin irelevante pentru oamenii obișnuiți. Aflați pe suprafața oceanului subteran, călătorii văd doar crîmpeie din încleștarea făpturilor uriașe. În rest, e beznă neinteresantă. Jules Verne a spus tot ce era de spus în chestiune.
Așa cum procedează de obicei, pentru că așa face în România, nu ezist s-o spun, Țiriac lovește cu armele publicității în trusturile cu ai căror patroni are ceva de împărțit.
Ion Țiriac s-a obișnuit de decenii să cumpere bunăvoință sau să riposteze prin bugetele de publicitate ori de cîte ori nu-i convine ceva. Ni s-a transmis asta în repetate rînduri. Un caz e cel al Țiriac Auto. Totul pleacă de la el direct, nu de la altcineva. Am rămas impasibili.
El e mare, noi sîntem pe drumul nostru. Și mă amuză disputele cu tipi sau companii puternice. ”Jurnalism e ce nu convine, restul e PR”, zice George Orwell. Nu ne interesează nici o altfel de relație decît cea profesională. Nu o dorim, nu o vom face.
Astăzi, lecția lui Jules Verne vine la pachet cu lecția jurnalistei Luminița Paul și a Gazetei, sosită din Spania, acolo unde ”Țiriac a cîștigat totul cu ajutorul minții lui”, observație obiectivă, găzduită de un ziar care n-a așteptat nimic de la el, pentru că nu aparține fundamental nimănui altcuiva decît publicului său.
Iar cînd oamenii ne citesc dimineața ei îmbracă tricourile echipei favorite și discută aprins despre ideea trăsnită a unui român de a vopsi zgura. În acord sau în dezacord cu el. Stați să vedeți dezbatere și distracție cînd o arunca pe zgură sfere fosforescente!
dan.enache09 • 10 mai 2012, 12:23
Ce ne-ar putea face sa credem ca in Spania, jurnalismul nu este doar ceea ce nu ne convine? De ce in Spania, un ziar are o prezumtie de nevinovatie in timp ce in Romania plecam direct cu eticheta de culpabil pe frunte? Acolo nu e PR in presa?
Revenind la subiectul „albastru” de la Madrid, Tiriac vrea sa isi impuna turneul prin distinctie si telul sau e de a avea un al cincelea grand slem in capitala Spaniei. Pentru a realiza bugetul necesar are nevoie de expunere, pe care si-o capteaza revolutionand. Ca manager, jos palaria. Si deocamdata el doreste sa ramana la stadiul de manager.
Eugen • 10 mai 2012, 12:26
Nu am inteles nimic… Ai incercat sa fii subtil si ai reusit sa fii…prea subtil. Cred ca este un text scris doar pentru Ion Tiririac, fiindca doar el intelege ceea ce vreui sa spui, din cauza actiunilor lui impotriva voastra, probabil. Bine, puteai sa-i trimiti un sms, dar ai ales varianta blog doar pentru a te folosi de spaţiul public. Trec peste,si continui sa fiu in continuare un admirator al scriituri tale 🙂
somebody • 10 mai 2012, 12:32
Dan Voiculescu, o creatură gigantică, un uriaș? Uau!Nu sunt un fan al lui Țiriac și nici nu vreau să intru în polemici, dar nu cred ca este cazul sa compari mere cu pere!
Singurul lucru comun dintre cei doi cred că este nivelul averilor. Nimic mai mult!
Alex • 10 mai 2012, 12:35
Draga Catalin,
Toata stima si respectul pentru tine dar, acest articol imi pare, nu numai aiuritor, dar si inutil.
Daniel • 10 mai 2012, 12:48
Pina la urma ,ce conteaza,este imaginea de ansamblu a lui Tiriac…cred sa i mai stergi din valoare… incercase si Boris Beker asa ceva,si nu a areusit. Pe de alta parte zgura albastra vine precum mingea oficiala de la Mondialul din Africa de Sud….au criticat o toti si au luat o la suturi…Zgura albastra e calcata in picioare ….
SI CE DACA…
florian • 10 mai 2012, 12:59
Tiriac face parte din galeria ciocoilor noi; un om care a profitate de saracia si naivitatea romanilor;aprofitat de bunavointa lui Petre Roman care i-a dat mult prea multe lucruri,mai ales la Brasov
Estragon • 10 mai 2012, 13:47
Hai c-ai justificat meşter pipa păcii. Bravo…
Vali • 10 mai 2012, 15:02
Daca vreau sa apreciez articolul cu un + pe Google+, cum fac? Nu am cont de Facebook (pentru a da like) si nici nu intentionez sa-mi fac…
dan • 10 mai 2012, 15:06
Catalin, cred ca e primul articol in care toti comentatorii iti sugereaza ca materialul tau are probleme. Am citit primele 7 comentarii si observ ca toti au ceva mai delicat de spus. Mai mult toti incearca sa-ti spuna cu manusi, cu respect, cu anume pudoare ca personajul din titlu nu merita inca un exercitiu de PR. Are firme angajate pentru asta! In plus, tot pentru prima data, Luminita nu are o parere personala in articol, doar insiruie cifre si declaratii. Voi 2 sunteti prea buni pentru a pune umarul la imaginea pozitiva a unui asemenea profitor al sistemului (florian are dreptate si inca e prea modest in cuvinte).
emil • 10 mai 2012, 15:14
nea tolo, romanul plecat in spania e fost jurnalist la gsp, „colegul tau”, cum tot iti place tie sa spui despre ziaristii gazetei cind scriu cite o chestie faina. si daca te uiti mai atent la blogul lui, chiar o sa vrei sa te lauzi ca a fost la tine in echipa. o zi excelenta!
Cătălin Tolontan • 10 mai 2012, 16:20
dan: nu a fost un exercitiu de pr pentru ion tiriac. Nu stiu cind i s-a mai scris negru pe alb ca, prin bugetele de publicitate ale companiilor sale, isi cumpara protectie in media. Crede-ma ca el nu-l va lua drept un PR.
Dar, in fine, inteleg ce spui, e posibil ca sa nu fie clar. Lucram sub presiune, cu informatii incomplete, nu scriu in fiecare zi ceva convingator
Zed • 10 mai 2012, 19:48
Mda. Despicam firul in patru, facem metafore, dar spunem prea putine. Din cele care sa conteze, recte. Stimate domn’ Tolontan, lucrurile imi par mult mai simple decat un text impestritat cu figuri de stil si subtilitati: nenea Tiriac nu a vopsit zgura in albastru pentru ca asa a visat el noaptea (asta e boala lu’ Jiji, si, slava Domnului, nu pare contagioasa), ci pentru ca asta e concluzia unui plan intors pe toate partile, care, pe termen lung, poate sa-i aduca multi bani. Din cate am inteles, publicului i-a placut ideea. Pentru un businessman, e cam tot ce conteaza.
Pe de alta parte, potrivit acelorasi surse, jucatorii sunt, in majoritate, nemultumiti de suprafata de joc. Se vaita ca mingea sare aiurea si ca aderenta e destul de precara. Iar printre cei care si-au exprimat nemultumirea se afla jucatori de top, printre care Nadal si Djokovic. Pana la urma, despre asta e vorba: dezvoltarea fabricii de bani in defavoarea sportului. Se intampla de ani de zile in fotbal, de ce nu s-ar acutiza si in tenis? Restul e can-can…
Hasbe • 10 mai 2012, 19:59
Filosofia trebuie lasata filosofilor, logica – logicienilor, samd. Comentariul sportiv sa ramana meseria comentatorilor sportivi….
ion c • 11 mai 2012, 0:59
Eu personal nu inteleg unde bate articolul. Ba chiar si mai rau, nici cele 13 comentarii de pana acuma nu m-au lamurit 🙂
cutzu • 13 mai 2012, 21:06
dupa logica ta, daca bill gates se baga acu in fotbal sau sa zicem hagi isi dubleaza averea si incepe sa bage tare in fotbal, daca vopseste terenurile in rosu, noi trebuie sa aplaudam… pentru ca este un selfmademan si … da peste nas altor patroni…
ia du-te la snoocker si spune-le la aia sa il faca roz
dar bine, oamenii de fotbal din romania ar trebuie sa vopseasca terenurile in kkniu
asta e culoarea adevarata