Colonelul Photoshop

marți, 3 aprilie 2012, 11:25

Fotografia a făcut istorie, e timpul ca și explicația foto să se impună. Și probabil că va fi singura explicația foto din presa lumii care va depăși în notorietate imaginea însăși.

Pe 24 martie 2012, un jandarm cu țigara în mînă trage de păr și urcă în dubă un tînăr pletos, suporter al Universității Craiova care participa în București la un miting de protest. Tînărul e aproape isteric, iar jandarmul, după cum arată imaginile, e dezgustat și plictisit.

Ieri, 2 aprilie, la Palatul Parlamentului, într-o dezbatere despre Jandarmerie și Constituție, a venit și justificarea oficială: „Presupunem că poza a fost modificată, e puțin probabil ca jandarmul să fi avut țigara în gură”. Fraza a fost rostită de către colonelul Aurel Moise, șef al jandarmilor de la Ordine Publică, un om cu destulă carte și „zîmbitor pe parcursul întregii dezbateri”, după cum a notat reporterul Gazetei, Răzvan Luțac. Imediat după declarația colonelului, ziaristul a remarcat rîsul înfundat din sala înaltă a Parlamentului și, mai ales, faptul că „unii dintre cei prezenți, parlamentari sau oameni din societatea civilă au evitat în acel moment contactul vizual cu jandarmul”. Cunoașteți sentimentul. E acea clipă în care n-ai puterea să-i susții privirea celui care are în schimb forța calmă de a rosti o minciună sau o prostie cît el de mare. Ți-e jenă de jena lui. Sau nu.

„E fără logică ce spune Jandarmeria. Poza e absolut reală”, a declarat pentru ziar Alexandru Solomon, fotoreporterul care a fost la miting şi a pus fotografia pe fluxul Mediafax. Acestea sînt faptele.

Colonelul Moise a mai făcut două declarații. El a afirmat că într-o altă imagine, realizată de un fotoreporter al IntactImages, un suporter e plin de sînge pe mîini „pentru că a mușcat mîna unui jandarm”. Mîna care l-a hrănit. Întrebat de ce jandarmii nu poartă ecusoane numerice de identificare, șeful lor a spus că „ar trebui să poarte, dar unele sînt prinse cu arici și cînd plouă se dezlipesc”.

O instituție importantă în care contibuabilii au investit serios de aproape două decenii, o instituție transformată într-o colaborare strînsă cu jandarmeria franceză, această instituție cîndva mîndră de statutul ei a ajuns să-și explice erorile prin motivații plasate undeva între „Photoshop for Dummies” și scuzele unor eleve care-și smulg matricolele de pe umăr, precum în piesele lui Mihail Sebastian, ca să vadă cum trece trenul prin orășelul lor de provincie.

În fond, nu e nimic de rîs. Statul român și-a diminuat abilitatea, greu construită la începutul anilor 90 și niciodată substianțială, de a dialoga cu propriii cetățeni și de a le explica, măcar de a le explica!, de ce nu le este loial. Mai mult decît atît. Anumite instituții, serviciile secrete erau deja campioane la așa ceva, dar uite că se adaugă și jadarmeria, nu doar că nu se mai simt datoare să motiveze cum ne folosesc banii ca să ne protejeze sau ca să ne bată, după caz, dar au ajuns să coordoneze raportul cu țara ca pe o afacere; afaceri cu bani, afaceri cu frică sau afaceri cu libertatea noastră.

Guvernele vin și pleacă, măcar ele sînt compuse din oameni vizibili, care își decontează electoral erorile, partidele cresc și decad, dar aceste insituții de forță își perpetuează puterea pînă cînd ajung să creadă că e o putere autogenerată și nu delegată și finanțată de către oameni.

Cu țigările în gură și cu ecusoanele desprinse de ploaie, ei confirmă că 1.000 de cuvinte nu fac cît o imagine, dar nici un milion de imagini nu fac cît ideea care rezultă din explicația șefului Jandarmilor: dacă ne credeți sau nu, tot nu ne pasă. Pentru că nu dăm socoteală nimănui!