De ce trag mailurile, Mitică?

miercuri, 21 martie 2012, 12:54

Pe email a venit. S-a așezat în inbox, fără comentarii, ca un fîșîit silențios sosit dinspre conducerea postului DigiSport, exact așa  cum se auzise el, sendddd, pornind dis-de-dimineață din calculatorul lui Dumitru Dragomir. E adevărat.

Acum cîteva zile, înghesuit de nemulțumirea publică la adresa lui, șeful Ligii a trimis un mesaj electronic către RCS – RDS. A amintit uriașei corporații că în contractul de drepturi există o clauză prin care televiziunea nu are dreptul să aducă prejudicii de imagine conducătorilor fotbalului. Conducerea RCS a retrimis mesajul către propriii angajați. Fără adăugiri. Nici nu e nevoie. E clar ce se așteaptă de la ei. Nicăieri în presa vestică jurnaliștii nu sînt puși în fața înțelegerilor comerciale ale companiilor lor.

Clauza există și în contractul cu Antena 1, asta așa, ca să vedeți că nu e vorba despre trusturi.

Pur și simplu, în România, ca televiziune deținătoare de drepturi nu ai voie să critici Lorzii Fotbalului în timpul transmisiilor din Liga 1.

Și iată ce se întîmpla cu 18 ani în urmă, pe cînd Dragomir nu era șef al Ligii, ci doar proprietar al cotidianului „Sportul românesc”. Unul dintre angajații ziarului, Ion Predoșanu, a scris despre felul în care Mitică a furat tribunele de la Progresul și le-a dus la Victoria, pe vremea cînd conducea echipa miliției. Apare ziarul. Scandal în redacția din Palatul Universul. Dar scandal, nu cenzură! Dragomir s-a enervat, Ioanițoaia l-a contrat, numai că, în fond, Mitică era un patron rezonabil și i-a trecut, iar Predoșanu a continuat să scrie acolo.

Altădată, am dat titlul „De ce trag clopotele, Mitică?” unui articol despre blaturi. Iar a făcut urît patronul, dar postpublicare, nu înainte, niciodată înainte! Ne-am certat și a renunțat la pedeapsă. Fiecare își cunoștea meseria. Și și-o respecta.

Astăzi, în 2012, Dragomir are puteri mai mari la televiziunile care îi dau bani decît avea în 1994 la ziarul unde băgase bani!

O răsturnare uluitoare de roluri, de proporții și de reguli. Dar nu e normală, orice s-ar spune nu e normală, în ciuda faptului că exact asta e miza, să ni se explice că așa stau lucrurile peste tot în lume.

Dar să lăsăm discuțiile despre principii! Și să vorbim în termeni comuni, simpli, de bază. La urma-urmei, cîtă tristețe inutilă să fii RCS, Antena 1 sau GSP TV, să ai afaceri de sute de milioane de euro din media și la proba finală, nu doar a jurnalismului, ci și a oricărui om, la proba libertății, să fii mai temător decît era un amărît de ziar în abia deșteptata Românie, un ziar care se certa cu propriul patron deși era tipărit, cu tremur de dinozaur, pe rotative din timpul războiului!