TOLO.RO
TOLO.RO
REPORTAJ » SUPORTERI ŞI JANDARMI LUPTĂ UMĂR LA UMĂR ÎN TRANŞEELE ZĂPEZII
„Cine nu sare, cine nu sare / Ori este gabor/ Ori e prost de moare”. Așa se strigă pe stadioane. Dar drama a zeci de mii de oameni a transformat rivalitatea suporteri – jandarmi într-un armistițiu al durerii și al pîinii
luni, 13 februarie 2012, 10:13
REPORTAJ » SUPORTERI ŞI JANDARMI LUPTĂ UMĂR LA UMĂR ÎN TRANŞEELE ZĂPEZII
„Cine nu sare, cine nu sare / Ori este gabor/ Ori e prost de moare”. Așa se strigă pe stadioane. Dar drama a zeci de mii de oameni a transformat rivalitatea suporteri – jandarmi într-un armistițiu al durerii și al pîinii
de Cătălin Tolontan și Raed Krishan
(din Movila Oii și Cotu Ciorii – Buzău)
Față în față
Imagini și fapte dintr-o lume care s-a întors cu fundul în sus și încearcă să nu se ducă naibii
„Hai, măi băiatule, înfige ranga!”. Jandarmul și ultrasul sînt la 30 de centimetri unul de altul. Fețele lor își azvîrlă aburul pînă li se condensează privirea. Acum cîteva minute, doi jandarmi și doi suporteri au fost la un pas să se încaiere într-un cîmp de zăpadă.Exploratorii polari i-au spus „Nebunia albă”. Oamenii își pierd reperele.
„Dă tare cu ranga!”, șuieră jandarmul către tînărul care ține fierul cu ambele mîini. Îl provoacă. Tensiunea se ridică deasupra, suflată de vînt, miroase a zăpadă și a îndîrjire, pînă cînd, dintr-o dată, poarta cedează de la balamale!!!
Uriașa glorie
Amîndoi slobozesc un țipăt de copii, au reușit, pe toate alea sfinte, pe hainele lor ude, pe mîinile lor roșii și pe femeile lor calde care-i așteaptă acasă că au reușit! Un jandarm și un suporter au spart o poartă! Li se alătură alte mîini de jandarmi și de suporteri.
Poarta e ridicată peste capete, purtată ca un trofeu glorios, și aruncată trufaș într-o parte. O uriașă victorie inutilă împotriva furtunii care reîncepe. O casă poate fi deszăpezită, dar numai atunci cînd vor veni plugurile. O casă din cele peste 20.000 în care 60.000 de oameni tremură în România polară.
Jandarmi de dimineață
Polul Nord este la Focșani, iar cel Sud nițel mai jos de Buzău. „Aici, în Buzău, vîntul bate de două ori pe an. O dată 6 luni dinspre nord-est și a doua oară, tot 6 luni, dinspre sud”, spune Florin Micheten, șeful jandarmilor din Buzău. E bună, dar acum e groasă!
La 7 dimineața, harta de pe peretele biroului său e plină de buricele transpirate ale degetelor. O fi transpirația puturoasă de aseară sau cea proaspătă de dimineață? Nimeni nu mai știe. Oamenii lucrează două zile da, două nu, șefii bagă permanență, asta-i treaba.
Un jandarm cîștigă 1.200 – 1.400 de lei, un șef ceva mai mult, dar și unul, și altul și-au pierdut cam 40% din salariu și „25% din echipament„.”Da, ne-au tăiat și din bocanci”, povestesc ei, amuzați și aglomerați în autospeciala care-i mînă în comunele izolate.
Și-au pus doi-trei pantaloni pe ei, glugi, măști și cagule. Uniformele arată bine, sînt curate, „chiar dacă anu’ trecut ne-au sărit”. De regulă, echipamentul se schimba anual, dar anul trecut uniformele noi au lipsit.
Li s-a luat un an și li s-a dat o iarnă.
Cele două feluri de oameni
Ajungem în comuna Cilibia. Drumul a fost eliberat de drumari, cei peste 100 de jandarmi sînt întîmpinați în centru de o ceată de localnici rromi care se ițesc de după movilele de zăpadă după ajutoare. „Îl trosnesc”, zice unul. Nu mai e loc de corectitudine politică. De fapt, legătura e alta și nu are nici o treabă cu rasa, sexul sau îmbrăcămintea.
„Sînt foarte mulți cei care așteaptă și nu-și ajută nici măcar rudele. Nervii ne apucă atunci cînd vedem tineri care stau și bătrîni care fac și ei tot ce pot!”.
Așa îi împart bărbații și femeile în uniformă pe cei cărora le distribuie efort și ajutoare. În nesimțiți și oameni de bun-simț. Ambele categorii de localnici se unesc, însă, în suferință.
Nămeții sînt imprevizibili. Pătrunzi în cîte un sat unde, în centru, totul pare cumva cumsecade, o iarnă, acolo, și ea, numai că, doar două străzi mai încolo, ruta dispare, lăsînd loc unui sus-jos alb, fără criterii și fără speranță. Vîntul a atașat tumore de zăpadă pe trupurile comunelor dintre Buzău și Brăila.
Mai ales marginile de sat sînt poetice ca-n Esenin, dar practic s-au trezit aruncate într-o mașină de spălat dementă, care amestecă oameni, case și roza vînturilor.
Ușa de zăpadă
De sus ninge frumos. Jos, vezi un tetraedru cărămiziu. Arată ca piramidă, dar e acoperișului unei case. La ea se ajunge coborînd trepte sculptate cu năduf în zăpadă înghețată. Se intră printr-un fel de veceu. Stăpînul casei deschide ușa principală. În spatele ei, o ușă de zăpadă, cu modelul șocului imprimat pe ea! Pe pereți, stalactite de zăpadă. Locuința e rece și înșelătoare ca o sală a oglinzilor. Unde naiba e lumea și ce căutăm în această farsă?”
Zăpada a intrat în casă întîi prin spațiile de la priză și apoi ne-am trezit cu ea peste tot”
Localnic Cotu Ciorii
Țicniții de la capătul lumii
Există un personaj în Jules Verne, căpitanul Hatteras, un nebun care și-a făcut un fort din gheață acolo unde se termina lumea. Au apărut suporterii, nu mai e timp de patetisme literare! Deși, vorba lor, „hai, frate, că sîntem mai citiți ca voi, jurnaliștii”.
Sînt cam 60-70. N-am luat și punctul de vedere al Jandarmeriei. Estimări diferite, ca de obicei.Au sosit pe la prînz, cu mașini mici, de la un Explorer 4×4 la un Renault Clio. Sînt total duși, entuziaști și încăpățînați. Descarcă pîine, conserve și zacuscă iute, iute!, din portbagaje. Au lopeți, fesuri care cum apucă, unii sînt îmbrăcați în echipament profesionist Mammut, alții în blugi cu capse.
Și toți, indiferent de stelismul, rapidismul și dinamovismul lor, se reped să-i ajute pe oamenii din sat.
Fac echipe cu jandarmii, se mai tachinează, se uită suspicioși la aparatul foto al lui Raed, dar continuă să se arunce, ca niște dihănii subțiri și supreme, peste dominioanele de zăpadă. Le surpă, le netezesc, cad, nu se lasă și strigă la oameni ca să-i depisteze pe cei imobilizați și să-i scoată din case.
Companiile Milosteniei de Sud Est
Fanii găsesc, la un moment dat, un profesor bolnav. Împreună cu jandarmii îl scot afară. Cînd bărbatul ajunge în siguranță pe ATV, unul dintre ultrași șoptește: „Ex-tra-or-di-nar! Cînd îl scoteam noi au zis jandarmii să-i lăsăm pe ei să-l scoată mai bine”.
E competiție sălbatică. Competiție care îți lasă gura apă, între cele două multinaționale, unice în zonă și preocupate cînd să se ajute și cînd să se supravegheze cu coada ochiului una pe alta, dar, peste toate, să lase o urmă în mijlocul străzii. Urmă pe care viscolul o astupă aproape imediat. „Hai cu ranga, măi băiatule!”.
Între cei care transpiră și cei care transpiră altfel.
Povești incredibile cu morți reali, morți care-l păcălesc pe preot și unde se face cel mai bun ness din zonă.
Culoarea de pipi a vieții
Viața are culoare de pipi. Că doar n-o fi whisky acest galben palid care marchează distinct porțile din satele buzoiene! După cîteva ore de rătăcit pe fostele ulițe îți dai seama că urmele de urină semnalizează viața. Stropii aceștia, indecenți într-o altă împrejurare, indică, fără urmă de tăgadă, că locuința are oameni în ea. Oameni care beau apă, oameni care își îngrijesc animalele rămase nedegerate, oameni care primesc cu mîinile scorojite pîinile întinse de jandarmi și de suporteri.
Oameni ghemuiți, în 9 din 10 cazuri, într-o singură cămăruță, deasupra căreia se întinde foarte rar un fir de fum, dar în fața căreia se vede galbenul de pipi. Aici, viața are culoare de pipi. Parcă numai aici?!
Mortul și mai puțin morții
Poveștile jandarmilor sînt amețitoare. „Ieri am găsit un om mort de aproape o săptămînă. Nici nu am știut cum să-l scoatem afară. I-am făcut un tunel”. Tunelul lui Caron, ultima ceremonie. De fapt, ultima ceremonie a fost o pungă de orez „pe care am lăsat-o să facă oamenii pomană mortului”.Alteori, morții învie. „Am primit, de la 112, două constatări de decese la sud de Rîmnicu Sărat, în comuna Rubla”, zic ei.
„Unul dintre morți ne-a așteptat cu cafea. Falsificaseră pînă și scriptele popei din satul Rubla ca să fie siguri că venim. Cică se simțea rău, dar acum își revenise”
Amenințarea parfumului
Rubla e un sat norocos în felul său. „Al doilea mort era de fapt la București și problema era că nu reușeau să-l aducă acasă”, istorisesc jandarmii. Ieri puteau muri de inimă și de nervi, azi acea întîmplare e atît de departe, la 30 de kilometri, adică la naiba-n praznic în iarna dimprejur.
Alături de brigada de la Buzău au venit și jandarmii de la Ploiești. „Cei din fața Spitalului Colțea, din prima noapte de violențe”, povestește comandantul lor. Și demonstrațiile au rămas în urmă, doar furia persistă întreagă, furia cu care caută, superficial la prima vedere, probleme, oameni singuri și nevoia de ajutor.
Într-un fel, istoria morților care așteaptă cu sutele dezghețul ca să împută cu parfumul lor nerecunoștința țării e un mit. Jandarmii buzoieni patrulează de o lună și au avut cîteva pierderi de vieți omenești în case tăcute, dar asta nu le face temerea mai mică. La nivelul întregii țări sînt aproximativ 70 de decese de cînd a venit frigul, însă survenite în situații diverse.
Iluzia concordiei imposibile
Statistica nu e nici o consolare. Iată-i pe jandami ca niște ogari cu coada lopeții în sus, cîini credincioși care amușinează propria spaimă printre dunele de zăpadă. Cară rucsacuri kaki cu alimente, chibrite și lumînări, jandarmii din București și-au donat biscuiții și restul suplimentului de hrană, se deplasează febril și strigă, strigă pentru toate strigătele care le-au fost adresate.
„Pacea e o iluzie! Cînd vor reîncepe manifestațiile, iarăși oamenii se vor răsti la noi”, vorbește singură o cagulă împietrită în ger.
Deocamdată, șeful trupei de intervenție din Buzău, Gil, „Gil-și-atît”, își mînă oamenii prin cîmpul devenit deal, prin țara decăzută din drepturile sale.
Pleacă premierul, pleacă utilajele!
Unele rute se curăță mai repede decît celelalte. Sîmbătă, de pildă, utilajele au băgat mare dincolo de Săgeata, „se auzise că prim-ministrul vrea să vadă pînă unde am înaintat”.
După plecarea premierului, utilajele, trei la număr, au făcut cale întoarsă spre disperarea sictirită a jandarmilor și a militarilor. Și așa s-a amînat deszăpezirea de la Robeasca, aflată în prelungire drumului, abia a doua zi.
„Adevărul că dacă nu se sincronizează utilajele cu oamenii, sub un ordin ferm și deștept, totul merge mult mai greu”, explică unul dintre jandarmi.
La Săgeata a fost, se pare, o excepție. O deszăpezire de protocol. În rest, dincolo de rivalitățile dintre arme și instituții, fiecare respectă truda celuilalt. Drumarii, electricienii, jandarmii, soldații, medicii, pompierii, toți sînt mai preocupați să pună pasul pe zăpada sigură decît să se bîrfească.
Ping pong, ping pong!
„Auzi alta”. O nouă poveste a salvatorilor. „La Banița, unul a dat să iasă pe ușă. Zăpadă. A deschis cealaltă ușă, din spate. Gheață. S-a speriat omul, a luat un topor și a spart peretele casei pînă a ajuns la suprafață”. Asta e o poveste frumoasă.
Mai e povestea oamenilor din comuna CA Rosetti, satul Cotu Ciorii, care jucau ping pong în căminul cultural cînd jandarmii intrau cu ranițele goale, ca să se încălzească nițel, între două drumuri.
Priviți imaginea! Fotoreporterul a surprins vîrtejul jucătorului. Undeva în dreapta, nevăzută în cadru e o sobă. Spre ea se îndreaptă jandarmul cu raniță și căciulă cu urechi de blană.
La barul semicircular, alți jandarmi stau la coadă „pentru un ness super, asta facem noi aici”. Costă 2 lei paharul, barmanul e în zi bună, singur pe piață cum s-ar zice și cu audiență captivă. „Mitică, mai adu o găleată de apă!”.
Cel mai bun ness din Cotu Ciorii și cel mai aprig meci de tenis.
Pe mîine!
Undeva jos, s-a căscat un defileu înalt de 4 metri. „În unele zone din cîmp, nămeții depășesc stîlpii de lumină”.
Cîțiva jandarmi și o mînă de ultrași aruncă, euforici, zăpada înapoi către cerul din care vine. Fulgii se întorc plini de neputință și de povești despre victoriile omenești. Pe mîine!
ULTIMA ORĂ: ”Codul roșu costă. Starea de urgență costă! De ce credeți că nu le declanșează?! Codul roșu și starea de urgență vom fi tot noi, cu mai multe lopeți”, spune unul dintre salvatori. Citește mîine continuarea reportajului lui Cătălin Tolontan și Raed Krishan în Gazeta Sporturilor!
Radu • 13 februarie 2012, 16:12
Felicitari domnule Tolontan, excelent articol si excelent ziarist
tirgumureseanul • 13 februarie 2012, 16:55
Ce bun e Tolontan asta. Bravo. E scris adevarat. Jos palaria pentru jandarmi si pentru ultrasi. Crivatul niveleaza orice neintelegeri si uneste oamenii. Ganduri bune pentru toti
maryo1971 • 13 februarie 2012, 17:05
Cataline este un articol minunat si tin sa felicit atit jandarmi cit si suporteri care participa in acest moment la dezapeziri in acea parte de tara si ne fac sa fim mindri ca sintem romani.Acest tip de articol te face sa te simti mindru ca esti roman si arata fata adevarata a romanilor care in fata nevoilor si urgiilor de tot felul au fost uniti.Asta este Romania pe care o doresc(COMPASIUNE PT APROAPE;RESPECT UNU FATA DE ALTUL;AJUTOR ;MILA)
ghostface_killah • 13 februarie 2012, 17:06
Excelent! Multumesc!
bobby • 13 februarie 2012, 17:24
Multumim, Catalin ! Totusi , cu orice pret, trebuie sa intri in politica. Poate asa, ne-ar fi si noua un pic mai bine. Ai fi un egoist daca n-ai face-o ….
Reportaj dintre nămeţi, cu ţărani jucând ping-pong | Ziarul de la ţară • 13 februarie 2012, 17:34
[…] continuarea reportajului lui Cătălin Tolontan și Raed Krishan pe blogul lui Tolo, dar şi în Gazeta Sporturilor de […]
silvia h • 13 februarie 2012, 17:42
Multumesc pentru obiectivitate. Asa cum îi şade bine românului, ai gasit şi motive sa faci haz de necaz. Şi e bine, e mult mai bine. Mă asteptam ca pe undeva, la o bucata de relatare, să strigi „Jos Băsescu, Băsescu-i vinovat!” Da’ n-ai facut-o şi asta mă-ndeamnă să-ţi spun din suflet, felicitări, Tolontane!
Cătălin Tolontan • 13 februarie 2012, 17:54
silvia h: si eu iti multumesc, dar, uite, tine minte. Azi, pentru ca am publicat imaginea colegului meu Raed Krishan cu sateni jucind ping pong in timp ce jandarmii carau alimente cu ranita, unii considera ca sint pus de ungureanu sau de basescu sa fac asta 🙂 Altadata, poate chiar miine, tu vei fi cea nemultumita si ma vei acuza ca dau in basescu doar pentru ca public ceva. Tine minte, te rog si gindeste-te atunci la asta.
silvia h • 13 februarie 2012, 18:10
Când e vorba de cei de la putere, e clar: „Şi-aşa-i rău, şi-aşa nu-i bine!”
Te voi citi cu plăcere şi mâine, şi altă dată, doar să apară pe facebook. Astăzi, sincer, te-am citit din curiozitate. Nu-mi venea să cred când un coleg din grup îţi aprecia obiectivitatea.
drunk_driver • 13 februarie 2012, 18:16
Tipic pentru „sinistratii” nostri sa se relaxeze in timp ce altii muncesc pentru ei !!! Nu este prima data cand se intampla asa !!! La inundatii au fost cazuri in care pompierii au fost agresati, injurati si batjocoriti dupa ce nu au maturat si noroiul din beciurile „sinistratilor ” dupa ce scosesera apa cu furtunul !!! Ar fi fost interesante niste imagini din carciuma satului !!! Pun pariu ca nu era goala!!! Bineinteles nu toti sunt asa ….dar procentul este surprinzator de mare !!!! Felicitari pentru un articol real …”nefardat” !!!!
fb • 13 februarie 2012, 18:46
Comuna ..Rubla.Aceasta localitate a fost infiintata de bolshevici ca los de deportare a ..*chiaburilor* .
Veri secetoase ,ierni friguroase *condiitii* condiderate numai * bune * pentru a scapa de taranii cei mai harnici ( majoritatea banateni si ardeleni) .*Vina * lor ? Nu au vrut sa dea pamanturile la CAP….
florimex • 13 februarie 2012, 18:46
Felicitari pentru articol !!!
Este interesanta abordarea domnului CTP, care in loc sa laude jandarmii si armata, ii trece in anonimat, luand partea celor care stau si beau pe la carciumi sau mai nou joaca „ping-pong” !!!
Personal, stiu prin judetul Braila, cazuri multiple de sateni care asteapta sa vina armata sau jandarmii sa-i dezapezeasca !!! De ce oare ? Personal, am dezapezit un batranel de „numai” 85 de ani. (Apropo : Nu era lenes, doar ca batranul nu putea macar sa se miste de ger si frig ce avea in casa, dar sa mai dea la zapada). Deasemeni aud ca in alt sat, unii au dezapezit prima data drumul spre : unde credeti ? spre batranii satului ? NU, spre scoala ? NU, spre gradinita ? NU, spre biserica ? NU, spre magazinul satului sau posta ? NU NU NU ….. au dezapezit spre….. CARCIUMA satului oameni buni ! Asta era obiectivul strategic numarul 1 in conceptia lor. Of DOAMNE !!!
Felicitari domnule Tolontan, domnule Becali, tuturor militarilor, politistilor, jandarmilor si tuturor autoritatilor sau oamenilor simpli ce-si fac treba
dan • 13 februarie 2012, 18:51
asta da articol….
Murmurel • 13 februarie 2012, 18:52
Cind oamenilor le merge rau se ajuta unii pe altii; cind le merge bine, parca isi pierd mintile. Cit despre urgia asta de iarna, … , asta le mai lipsea romanilor. La omul sarac, ii cade pita-n rahat.
sd • 13 februarie 2012, 19:00
ar trebui sa se stie ca golanii de la sud au fost acolo…..
Primele drumuri desfundate sunt cele catre carciuma din sat | 0lister (zero lister) • 13 februarie 2012, 19:27
[…] am gasit pe blogu lu Tolontan (“Undeva în dreapta, nevăzută în cadru e o sobă. Spre ea se îndreaptă jandarmul cu […]
Sorin • 13 februarie 2012, 19:32
Catalin, fain articol.
Pacat de propaganda desantata pe care o faci proiectului Rosia Montana!
Cătălin Tolontan • 13 februarie 2012, 19:36
sorin: Uau! De cind n-am auzit expresia asta. „Propaganda desantata”. Este publicitate. Marcata ca atare.
VIDEO » Hei, voi, cei neînzăpeziţi! Doar vi se pare că sînteţi la suprafaţă | DinSport Network • 13 februarie 2012, 19:38
[…] Citeşte prima parte a materialului realizat de Cătălin Tolontan şi Raed Krishan la Cotu Ciorii şi la Movila Oii:“Cum joacă sătenii ping pong în timp ce jandarmii cară alimente” […]
name_required • 13 februarie 2012, 20:36
„Există un personaj în Jules Verne, căpitanul Hatteras, un nebun care și-a făcut un fort din gheață acolo unde se termina lumea.”
Maestre, recititi… nu era asa.
mihnea • 13 februarie 2012, 21:36
E un articol bun; cam patetic, dar bun. _ _ totusi : _ NU ERA MAI BINE CA CEI CE JUCAU PINGPONG, IN LOC SA FACA ASTA, SA DEA ZAPADA LA O PARTE PE O PORTIUNE DE DRUM ? _ _ poate ca are si premierul dreptate !?
alex • 13 februarie 2012, 23:21
Domnule Tolontan, am impresia ca ai scris doar ca in final sa ii faci pe sateni lenesi, adica exact ce incearca sa induca basescu. Sincer, nu mai am incredere in tine din momentul asta. Stii ce si eu daca plateam bani pt dezapezire si stateam 3 zile sub zapada de 2 metri jucam ping-pong…si la fel ar fi facut si un neamt si un englez si un francez…si asta in cazul in care nu ar fi fost violenti…
mihai • 13 februarie 2012, 23:26
Mi-e scarba de aceste manipulari. Ne prezentati niste oameni care joaca ping-pong, imagine care face inconjurul presei romanesti si ne demonstreaza lenea romanilor!
Nu zic, exista lepre, dar, va intreb: stiti cumva povestea oamenilor acelora? Cine i-a tinut in viata o spatamana pana au aparut jandarmii? Nu cumva singuri? M-am saturat de oamenii de la oras, care urla cand nu gasesc un taxi pe vreme ploiaoasa, sau cand nu le functioneaza netul pentru mai mult de 30 minute. Apar tot felul de oraseni care bat obrazul oamenilor alora. Oameni care au stat zile fara electricitate, care au muncit ore zi de zi sa-si faca partii prin ograzile proprii. Vai! Nu erau la deszapezit comuna! De parca orele de munca in zapada si viscol, uzi pana la piele, pentru a-si sustine gospodaria nu ar fi de ajuns. Pana la urma si-au ajutat cat au putut si vecinii. Nu cred ca jandarmii au deszapezit oamenii in putere. Aia se deszapezisera singuri. Si nu sunt imbracati si incaltati in Goretex.
De ce la oras trebuie ca autoritatile sa deszapezeasca strazile, dar la tara aia sunt lenesi ca nu muncesc pentru comunitate? Nu v-am vazut in urma masinilor de deszapezit cu lopetile prin capitala. Unde erati cand strazile erau deszapezite de catre altii in orase? nu cumva la cinema, la sala de forta, sau la carciuma? Niste ipocriti!
alice all ice • 13 februarie 2012, 23:50
Excelent articol!Multumim!
mousaios • 14 februarie 2012, 0:40
In cheie comica, Cotu Ciorii-Movila Oii, ar fi un fel de Rapid-Steaua?!! Scuze pentru derapaj, vremea de afara e de vina!
mihai • 14 februarie 2012, 0:53
Tocmai ce am vazut la teveu un parlamentar care se plangea ca Bucurestiul nu e deszapezit; ca nu a vazut niciun plug pe strada. Pai ce-ar fi sa puna si bucurestenii mana pe lopeti sa-si deszapezeasca orasul? De ce sunt ei mai indreptatiti sa astepte sa faca altii asta pentru ei? Ce diferenta este intre contribuabilul orasean si cel de la tara? Cati dintre cei care ii acuza pe oamenii care nu ajutau jandarmii, au pus mana sa-si deszapezeasca singuri stradutele dintre blocuri? cati si-au deszapezit trotuarele? cati si-au doborat turturii? sunteti toti niste viteji…
discutabil.indiscutabil • 14 februarie 2012, 1:05
Excelent articolul.
Cred ca suntem din aceeasi generatie si probabil ne putem aminti ca in iernile grele cu viscol, unde toata lumea participa, fie ca voia fie ca nu. Nu eram atat de moderni, nu aveam atatea utilaje, insa aveam spirit civic.
Ca sa fi erou nu trebuie sa spargi sticle incendiare in bucuresti, nici sa umplii spatiul de emisie a unor tembele televiziuni.
E suficient sa fi atent la nevoile aproapelui tau.
Ma bucur ca ai fost acolo, ca ne-ai adus povestea unor oameni si a altor oameni.
Cine spune ca acest articol e patetic, inseamna ca e un nefericit, si ca nu a trait experienta FABULOASA a impacarii pentru un scop comun. Aici este vorba despre un uman, in forma pura, neradicalizat, nemanipulat si as adauga, parca neverosimil, parca vine de undeva uitat, dintr-o poveste de iarna.
dinupinguinu • 14 februarie 2012, 1:09
Bravo Jandarmi..Bravo militari..Bravo suporteri..Bravo Gigi Becali..RUSINE presedinte chior care i-ti petreci weekendul la caldurica..RUSINE guvern de talhari ce santeti..sant bani pt. masini de lux dar nu pt. utilaje in stari de urgenta..gunoaie de oameni nu demnitari asta santeti..
@mihai73 • 14 februarie 2012, 2:01
nu puteam sa dau o replica mai buna!
bravo! subscriu 100%.
victor L • 14 februarie 2012, 10:03
Se prefigureaza un bun subiect pentru lucrarile de doctorate la Spiru Haret:in Romania se lucreaza.
Ca sint ei gabori ori suporteri de fotbal sint in primul rind oameni; dar pentru unii pare ceva peste poate.
Asa se face ca desi roata a fost inventata de multi ani, unii o redescopera in fiecare zi.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-11501249-audio-deszapezire-covasna-prefectul-gyorgy-ervin-noi-primarii-asteptat-ajutoare-nu-vaitat-presa-pus-osul-deszapezit-toata-lumea-deszapezeste-altceva-putea-face.htm
un roman • 14 februarie 2012, 10:29
Felicitari Catalin Tolontan. Esti singurul care a scris ceva si de amaratii de jandarmi. pt ca ai fost la fata locului. stii cum se bucura ei ca cineva a stat in preajma lor. Astazi am vb cu… cineva. unul din cei cu care ai fost zilele astea in „DUBA” si era bucuros ca cineva a scris 3 pagini si despre ei… chiar daca au dus lipsa de macare sau un CEAI cald. si ei sunt tot oameni… Inca o data FELICITARI
Un roman.
tina daris • 14 februarie 2012, 10:41
ma uimeste ,dle tolontan[va admir peste tot],caci nimeni nu aminteste de acei revolutionari tineri care umpleau pietele oraselor.unde sant acum?au aparut cu steaguri pe la toate tv.iar acum au disparut.de ce ?
Nu suntem pregatiti sa traim | Tudor Galos's blog • 14 februarie 2012, 10:59
[…] Alex Dima. A prezentat realitatea așa cum era. Mi-a plăcut mult și articolul lui Tolontan de AICI. Într-un final, deszăpezirea este făcută tot de către oameni. Este foarte ușor să îți dai […]
FOTO EXCLUSIV » Noi vrem să fim deszăpeziţi, dar să o facă alţii! – InfoStiri.eu • 14 februarie 2012, 14:55
[…] Un alt moment incredibil a fost surprins în satul Cotu Ciorii, comuna CA Rosetti, judeţul Buzău d…. În timp ce jandarmii şi ultraşii se luptau cu troienele de afară, locuitorii jucau ping pong în căminul cultural. […]
ianjus • 14 februarie 2012, 16:57
bravo pt. jandarmis i pt. tolo!
yeti • 14 februarie 2012, 18:15
tinerii sunt aievea in toata romania.
ii vezi la metrou, in tramvai, in autobuze. se arunca primii, profitand de iuteala de picior, pe cate un scaun liber.
aia de jucau ping pong si alti tineri carora nu le pasa, erau numai in vacanta. intr’o luna, pleaca iar in spania, la capsuni.
unii sunt chiar pe somaj, din italia, din spania.
ei nu mai au de gand sa revina, nu’i mai intereseaza gospodariile parintilor.
nu e nimic de facut in satele alea.
meciurihd.com | Toate meciurile de azi le gasesti aici in format HD! • 14 februarie 2012, 21:38
Suflet de suporter » Fanii echipelor de fotbal sar din nou în ajutorul sinistraţilor din Buzău :: GSP.RO…
Suporterii echipelor de fotbal se vor strînge sîmbătă dimineaţă, la ora 07:00, în faţa hypermarket-ului Kaufland, din Colentina. De aici, aceştia vor pleca spre satele din Buzău, pentru a ajuta la deszăpezire şi a duce alimente oamenilor aflaţi sub năm…
revelare • 14 februarie 2012, 22:27
Floricele, floricele.. Nu ar fi rau de loc, daca ar respecta ortografia in vigoare a limbii romane….
FOTO EXCLUSIV » Noi vrem să fim deszăpeziţi, dar să o facă alţii! | DinSport Network • 15 februarie 2012, 7:41
[…] Un alt moment incredibil a fost surprins în satul Cotu Ciorii, comuna CA Rosetti, judeţul Buzău d…. În timp ce jandarmii şi ultraşii se luptau cu troienele de afară, locuitorii jucau ping pong în căminul cultural. […]
Ice_me • 15 februarie 2012, 9:33
sincer bravo oamenilor care au pus umaru, MAPN si Jandarmeriei si felicitari alora de la carciuma si care joaca pinpong cat mai trebuie sa va suportam oare
Giorno.ro » Blog Archiv » Catalin Tolontan: Hei, voi, cei neinzapeziti! • 15 februarie 2012, 15:08
[…] Partea 1 […]
Giorno.ro » Blog Archiv • 15 februarie 2012, 15:09
[…] Partea 1 […]
cypry • 22 februarie 2012, 1:28
i-a fost afectata imaginea intregii comune C.A.Rosetti din cauza unor boschetari care in loc sa-i ajute pe jandarmi au preferat sa joace ping pong. oricum barmanu e unul dintre cei mai josnici oameni din cotu-ciorii, face parte din categoria acelor persoane care au profitat in urma acestui marind preturile unor produse, chiar si de 10 ori decat pretul initial, deoarece constientiza ca acele produse le avea doar el in acel moment. RUSINE
Link-urile săptămânii #8 – Blogul lui Bogdan | Blogul lui Bogdan • 30 aprilie 2012, 13:09
[…] Cătălin Tolontan ne povestește de la operațiunile de deszăpezire aici și aici, Tot el ne arată o altfel de scrisoare. Aceste trei articole sunt de citit măcar […]
Reportaj dintre nămeţi, cu ţărani jucând ping-pong | Ziarul de la Tara • 5 noiembrie 2014, 3:49
[…] continuarea reportajului lui Cătălin Tolontan și Raed Krishan pe blogul lui Tolo, dar şi în Gazeta Sporturilor de […]