Frustrare civilă în şosete de jandarm

sâmbătă, 21 ianuarie 2012, 11:43

Foto: Ioana Moldovan  (www.ioanamoldovan.blogspot.com)

”Ne-a venit să ne aruncăm hainele pe jos în Piață!”. Probabil sînt surd. Sigur sînt surd. Mă uit în jur. Oamenii în uniformă continuă să spună aceleași lucruri. ”Sîntem aproape nedormiți de o săptămînă, sîntem plătiți mizerabil, ni s-au tăiat sporurile, toată țara ne înjură, iar voi, presa, relatați doar ce vă convine! Pe bune acuma!”.

Replicile se rostesc în curtea jandarmeriei, nu la un miting de protest. Sînt aici, în epicentrul de beton al mîndriei acestei arme de bărbați, și alți jurnaliști aud dialogul, deci nu e iluzia mea, iar jandarmii nu se feresc. Niciodată n-am simțit asta din partea lor.

Jurnalist pe linia dintre jandarmi și suporteri

Ajungi să-i cunoști. Și pe ei, și pe suporteri. Ca microbist, înveți raporturile dintre suporteri și forțele de ordine dintotdeauna. Stadionul, stadionul tulburat și entuziast, stadionul scăpat de sub control sau doar deziluzionat, stadionul este cea mai bună lecție de viață despre mulțime. Ajungi să simți suflul masei, să poți adulmeca distanța dintre înjurăturile care descarcă și cele din care pornește furtuna. Te obișnuiești cu diversitatea umană și cu muchiile întunecate din fiecare dintre noi. Și, peste toate, afli că totul e incomplet cînd crezi că ai cunoscut mulțimea.

Ca  jurnalist sportiv, scrii de peste 20 de ani de pe linia subțire, înșelătoare și plină de iluzii civilizatoare dintre ultrași și jandarmi. În timp, ți-o încasezi de la ambele tabere. Și, tot în timp, oamenii încep să-ți înțeleagă profesia și să prindă încredere în tine, fără ca asta să fie o garanție că nu te poți întoarce oricînd la punctul 1.

Cum ajungi să-i cunoști? Sportul este primul care unește. Glumele pe cine va cîștiga titlul. Jucătorii favoriți. Ratările, de la Răducioiu, la Adrian Ilie și Pancu sau echilibristica lui Messi. Dar nu numai.

Jandarmii au aceleași preocupări ca orice tînăr sau ca orice părinte. ”Ai văzut că ăștia au pus olimpiadele pe județ la matematică și la informatică în aceeași zi?! Incredibil, nu le-a trecut prin cap că unii copii vor să meargă la amîndouă?!”. Nu le-a trecut prin cap, mai zice o dată omul în uniformă, stingîndu-și țigara în întunericul străzii de lîngă Universitate.

Cîștigă între 1.200 și 1.500 de lei pe lună ca subofițeri în forțele de ordine publică. Sînt cei pe care îi vedeți în stradă. Acum un an și jumătate, cei mai buni dintre ei cîștigau dublu. ”Da, dublu! Adică am pierdut jumate din bani. Asta cu 25% mai puțin la salarii a fost o păcăleală în ceea ce ne privește”, povestesc ei. Și e doar începutul poveștii.

”Apăr statul pentru 300 de euro pe lună”

Ca militari, aveau soldă. Plus sporuri de intervenție. Le-au fost incluse în salarii. ”Și salut!”, spun jandarmii. Pînă în 2010, șefii de unitate puteau să acorde bani în plus oamenilor lor merituoși. Salut și cu asta.

Cumulate, pierderile lor sînt mult mai mari de un sfert din venituri. Cei din medie aveau undeva la 500 de euro pe lună, au ajuns la 300. Iar frustrarea maximă este la cei buni.

În conferința de presă din primăvara lui 2010 în care a anunțat tăierile de salarii la bugetari, Traian Băsescu a fost întrebat dacă diminuarea de-a valma nu va fi o penalizare pentru cei competenți. Bun, rău, pierzi 25% din salariu.

Președintele s-a oprit o secundă asupra întrebării, încă se străduia să înțeleagă ce vrea să spună celălalt, în sală s-a simțit frustrarea sa, și a răspuns că nu ar fi timp să se facă o evaluare a personalului bugetar, dar că pînă la finalul anului se va face și evaluarea. Și că, pe baza restructurărilor, cei capabili vor putea cîștiga chiar mai mult decît acum.

S-a terminat 2010, a trecut și 2011. Guvernul n-a pomenit nimic despre o evaluare care să repare nedreptatea la adresa angajaților valoroși.

Cît despre restructurare, după doi ani în care s-a străduit epopeic să afle cîți oameni are aparatul de stat și cîți au fost restructurați în mod real, obținînd de la autorități cifre care nu se pupă, Ziarul Financiar nu mai are decît să-și pună xanax în loc de leu pe capul ziarului.

Pile politice la Jandarmerie

Banii nu sînt singura nemulțumire a jandarmilor. Încă de acum un an, ei au acuzat, atunci în surdină, politizarea instituției. ”Noi avem o onoare a armei, o reputație și o carieră. E incredibil cum au ajuns să fie promovați în conducere oameni fără pregătire. Doamne ferește să avem probleme mari sociale în țară!”. Între timp, au apărut și problemele. Și încă nu atît de mari.

”În toată această săptămînă de proteste, au fost ceva erori la comandă, nu vitale, dar se simte cum crește nemulțumirea trupei”, povestesc cei din stradă.

Episodul prezenței vineri, 20 ianuarie, a maiorului Claudiu Gogu la sediul PD-L, demonstrat cu imagini de Antena 3, s-a răspîndit ca un gînd rău printre jandarmi. Din bucătar, Gogu a ajuns șef al Serviciului de Cercetare-Documentare, zona jandarmeriei unde se adună informațiile despre sindicatele violențelor urbane, aceeași zonă căreia i s-au tăiat fondurile pentru a-și plăti sursele din rîndurile grupurilor radicale de pe stadioane.

”Niciodată, dar niciodată, nu a existat o asemenea senzație ca în ultima perioadă că prestigiul instituției a ajuns să fie pătat de oameni sprijiniți politic” spun jandarmii.

Lupte de stradă transmise live

Colonelul Aurel Moise, șeful de la ordine publică și cel care s-a expus public în toate aceste zile, este, potrivit subordonaților, ”un om de birou, un tip civilizat și citit”. În definiția respectuoasă a jandarmilor se citește și nevoia unei comenzi mai ferme, cerința oricărui grup uman solicitat de o presiune pe multe planuri.

”Nimeni nu se gîndește, de pildă, că noi ne aflăm pentru prima oară acum în situația de a gestiona lupte de stradă transmise live pe televizor”, spune unul dintre cei plasaţi mai sus în ierarhie. E o schimbare fundamentală în intervenția jandarmilor și ei simt nevoia unei analize inteligente, făcute la un nivel mai înalt.

”Sincer, transmisia în direct la TV are și un sens OK, pentru că-i potolește pe cei mai brutali dintre noi, dar, în același timp, trebuie modificate niște tactici de intervenție, mai ales că românii trebuie să înțeleagă faptul că alte forțe de ordine din lume intervin mult mai tare decît noi”, zic ei.

Varianta e confirmată de Marius Militaru, fost om în operativul jandarmeriei, ajuns azi purtătorul de cuvînt la ”Interne” al lui Traian Igaș. ”În Germania, de pildă, forțele de stradă intervin cu o duritate care la noi n-a existat”, zice el. E greu, însă, să explici nemulțumiților că ei sînt altoiți cu mai mult discernămînt decît alții. Jandarmii știu că reprezintă, indirect, regimul și că nimeni nu-i iubește. Riscurile meseriei.

”De acord, dar gîndiți-vă cum ar fi ca cei de la criminalistică să fie puși să culeagă probe sub reflectoarele camerelor TV. Se schimbă ceva în profesia noastră”, contrează un alt om din jandarmerie.

Între două lumi

În unele nopți, cei peste 1.000 de jandarmi din București merg acasă. Celelalte mii, aduse în regim de urgență din provincie, îi invidiază, dar bucureștenii au propria problemă. ”Ajungem acasă și familiile ne povestesc ce au văzut la televizor, cum ne detestă oamenii și ce nemulțumire e în toată țara”.

Oscilează între două lumi și pînă și ironiile de pe bannerele din Piață ale revoltaților ”Mai ușor cu gazele lacrimogene, n-avem bani să le plătim!” au început să sape în mințile lor. Clipesc cînd văd fotografia impresionantă a Ioanei Moldovan, cu o fetiță oferind o inimă de balon unui jandarm, imagine care face carieră pe rețelele de socializare.

Altădată, era mai simplu. Se luptau doar cu cei de pe stadioane și cu clanurile de infractori. În privința suporterilor, după atîția ani de coabitare, uneori obraz lîngă obraz la 30 de centimetri, ajunseseră precum Tom și Jerry, cei mai buni dușmani.

De aici a apărut și acea primă declarație, de duminică 15 ianuarie, cînd au spus că suporterii sînt miezul violențelor. Îi recunoscuseră, erau adversarii de serviciu. Între timp, lucrurile s-au complicat, pentru că toate statisticile plasează ultrașii la o pondere de cel mult 10% dintre cei violenți, reținuți sau arestați.

Restul sînt  gherilă urbană puștească, infractorii nopții, exlcușii Capitalei sau oameni picați pur și simplu la mijloc. Dar asta nu-l consolează pe jandarmul lovit în cap cu o bordură sîmbătă seară, a cărui cască a cedat și care e încă în spital. ”Starea e încă destul de gravă, dar i se îmbunătățește, se mișcă, vorbește, să sperăm că nu va rămîne cu nici o urmare”, spune purtătorul de cuvînt al MI, Marius Militaru.

În cealaltă navetă Apollo s-au urcat cei 4 jandarmi care sînt cercetați penal pentru brutalizarea manifestanților.

Lovitură de stat urît mirositoare

Adevărul e că nu procentul suporterilor îi apasă pe ei. Ci faptul că, după o săptămînă de proteste naționale în care doar 2 la mie din manifestanți au creat probleme penale, ceilalți 998 dintr-o mie ”strigă multe lucruri cu care sîntem de acord și noi, jandarmii”.

Pe 18 ianuarie, Cătălin Tache, jurnalist cu surse îndelung exersate în zona forțelor de ordine, scria în ziarul Național că serviciile secrete sînt alertate de ipoteza unei lovituri  paramilitare, în care foști polițiști, jandarmi sau alte cadre, eliberate recent din funcții sau doar trase pe linie moartă, ar dori să răstoarne regimul mînă în mînă cu protestatarii.

Dacă asta fac serviciile, atunci după ce vor termina de ascultat și de filmat totul, vor constata că au nevoie de o reîmprospătare a tehnicii în stilul iMax și chiar mai mult decît atît!

Pentru că doar o cameră 3D, prevăzută cu un senzor olfactiv și plasată discret în mașinile de intervenție, ar putea descoperi complotul: iată cum șosetele protestatare de civili s-au insinuat printre cele aproape putrezite de atîta purtare ale jandarmilor! Austeritatea a redus salariul, fondurile, mîndria și șosetele trupei. Iar acum, ciorapii civili au fraternizat cu cei militari. Sîntem aproape de insurecția șosetelor!

Și unele dintre ele, trase degrabă pe picioare în diminețile reci, nici măcar nu sînt împerecheate. O fi un semn al complotiștilor.