luni, 29 iulie 2024, 11:01
Dar tânărul de 19 ani a recuperat eroic și a câștigat pur și simplu cu un deget avans, la două sutimi de secundă, scrie GOLAZO.ro. El a aruncat în aer, încă o dată, prejudecățile să suntem slabi.
Ivan Patzaichin râdea ori de câte ori i se spunea că românii nu știu să ducă lucrurile până la sfârșit. Nici nu se punea la mintea ta dacă băteai câmpii. El nu doar că le dusese la capăt. De 7 ori medaliat olimpic, de patru ori cu aur, pornit din sărăcia Deltei, Ivan luptase în aer, pe pământ, pe apă, în liman și pe plaje, cu sau fără pagae, și niciodată nu cedase. Ivan, acest Churchill al sportului nostru.
Cu un nod în gât, îl privim pe tânărul de 19 ani, David Popovici, cum a urcat calm pe podium și ne gândim un pic la Ivan Patzaichin. La imn, David are o margine de lacrimi în ochi, ca o margine de copcă dezghețată. Și buzele lui par că îngână imnul.
Ce mult am așteptat! Ce tare ne-a lipsit să ne mai arate cineva, în apă, că putem să ducem lucrurile la bun sfârșit chiar și când credem că ele s-au sfârșit.
La Atena, acum 20 de ani, Camelia Potec a pornit finala de 200 de metri liber de pe culoarul 1, un dezavantaj flagrant, unul dintre acelea care îți soarbe puterile încă înainte de a începe. Acesta este reperul: Camelia și ultimul aur olimpic adus de România la natație, până la Paris 2024.
Nici nu avem prea multe puncte fixe, structuri de fier pe care să ne bazăm. În aproape 130 de ani de istorie a natației la Jocurile Olimpice, doar de trei ori ne cântase imnul în bazin, până în această seară.
De două ori datorită Dianei Mocanu, fata atomică din Brăila care a triumfat la Sydney, și, ultima oară, acum exact două decenii, prin cursa formidabilă de la Atena a Cameliei Potec, implauzibila campioană care a pornit cu handicapul culoarului 1 și a ajuns la aur.
La Paris, David Popovici pornește de pe culoarul 4. E altceva, e drumul împăraților și ruta celor însemnați cu stea în frunte.
Startul e slab. Și nu, nu contează nici o stea, alta decât munca.
Jumătate din competitori sunt europeni, jumătate din celelalte continente, o împărțire interesantă. Și încă ceva. Fosta Europă de Est are, totuși, doi oameni în apă: Popovici din România și Rapsis din Lituania.
Dar românul se poticnește. Neamțul Lukas Maertens conduce. După primii 50 de metri David e pe locul 2. Și ce începe prost, continuă și mai prost. După încă 50, Popovici mai coboară un loc și e pe 3.
De fiecare dată, la fiecare întoarcere, în frunte e neamțul Lukas Maertens!
Și, în acel moment, se aude un zgomot straniu și se pornește furtuna. David terminase lungimile 2 și 3 cu timpii 27.02 și 26.86. Dar începe să crească ritmul, și dirijează cu mâinile sale lungi, nefiresc de lungi, norocul rivalilor săi.
Noi nu mai credem, cedăm nervos, dar el trage de el și de inimile noastre, prinse într-o cușcă în care simțim cum carnea se izbește de liniile care separă culoarele.
Metru cu metru, David se apropie, iar neamțul Maertens cedează, culmea, deși este un înotător cu mari performanțe la 400 de metri și, prin urmare, cu o rezistență mai mare.
Apoi începe să cadă și avantajul britanicului Richards Matthew. Singurul care nu cedează și nu cade, în apă, în mușchi, în minte, este David Popovici.
Românul își sincronizează tot mai bine bătăile, își arcuiește brațele subțiri, ia aer și dă apă, înghite apă și expiră scântei.
Ultimii metri sunt din istoria nerenunțării. Pur și simplu mâna lui stângă, din efectul rotației, cu aerul calm al unui călugăr budist, atinge prima marginea bazinului, înaintea mâinii lui Richards Matthew. Ne trezim din șoc, din sincopa propriei inimi și aflăm că am devenit campioni olimpici la natație, după 20 de ani!
Iar David a reușit un 26.74 pe ultimii 50 de metri. Unde sunt toate proverbele crude cu românii care nu știu să termine nimic? Cu două sutimi de secunde a învins David, dar sunt două sutimi pentru 20 de ani de așteptare.
La Atena, acolo unde Camelia Potec a ieșit campioană olimpică, la ceremonia de deschidere gazdele au inundat simbolic terenul. Un măslin singuratic a ieșit din apă. Acum, la Paris, torța olimpică este prinsă de pământ, așezată cuminte în balonul suspendat în Jardin des Tuileries, în aliniament cu Luvru, La Concorde și Arcul de Triumf.
Atena și Paris, apă și foc, Camelia și David, aur și aur, toate contrastele într-o singură Românie. Că alta nu avem, vorba lui Ivan Patzaichin.