TOLO.RO
TOLO.RO
luni, 27 noiembrie 2023, 11:31
de Cătălin Tolontan
„Astăzi de dimineață a fost Iosif Vigu la mine”, zice Bódi Rudolf, într-o zi vântoasă, de final de noiembrie. În apartamentul din Satu-Mare, bărbatul de 60 de ani, cu părul tuns castron și cărunt, se împunge cu degetele pe spate. Este reflexul celui cu ”spondiloză anchilozantă” și, adaugă el, cu ”insuficiență mitrală”. Sătmăreanul se recomandă seren prin suferințele sale, precum oamenii care ajung buni prieteni cu ceea ce, de vreme ce nu te dărâmă, te întărește.
Pe Bódi, cu greu îl lasă spondiloza să iasă din casă. ”De dimineață, Meșterul a sunat la ușă. Așa îi zic eu lui Vigu: Meștere. <Ai un ziar, ceva?> m-a întrebat. Ce ziar, nu ți-am zis că nu mai apare Gazeta?!”, se amuză Bódi.
Bódi a fost handbalist la Olimpia Satu-Mare, iar vecinul său de cartier, Vigu, a fost fotbalist, mare fotbalist.
Ațos și înalt, numai fibră ca pe vremuri, Iosif Vigu, 77 de ani, este campionul care a luat trei titluri cu Steaua și a îmbrăcat de 22 tricoul echipei naționale. A fost primul fotbalist din România care atins pragul de 400 de meciuri în prima divizie.
Mai mic în sport decât Vigu, Bódi are însă un avantaj în duetul lor de microbiști: e abonat la Gazetă. Vigu trece zi de zi pe la Bódi, ca să sporovăiască și să facă ”Procesul etapei”, cum glumesc ei.
Meșterul ia și ziarul de la amicul său. I-l readuce pe după-amiază lui Bódi. Apoi, Gazeta traversează strada ”la un alt vecin, mare microb și el”.
”I-am zis poștașului că, dacă eu mor, să-i ducă ziarul lui Vigu, tot e plătit abonamentul până în decembrie”, se alintă Bódi. Între timp, pe 1 noiembrie, ediția tipărită a Gazetei s-a desființat. Bódi a sunat în redacție și, după câteva discuții, s-a legat ideea de a-și spune povestea.
În scurt timp, mă despart ca ziarist de Gazeta Sporturilor, după 20 de ani. A fost decizia patronatului. 4 decembrie e ultima zi de lucru. M-am gândit că povestea lui Bódi Rudolf, a lui Iosif Vigu și a improbabilei echipe fondate din nimic e una dintre posibilele încheieri.
Sătmăreanul Bódi Rudolf citește Gazeta Sporturilor de 50 de ani. La început n-a fost plăcere, ci corvoadă. ”Eram elev în clasa a treia eram la o clasă maghiară, din zona veche a orașului Satu-Mare. Tatăl meu, Iuliu, venise din Ungaria. Se căsătorise cu mama, Paraschiva. Ea era din secuime. Nu-mi era ușor să învăț limba română”, își amintește Bódi. ”Tata și-a dat seama că aveam nevoie de ceva care să mă ajute, dar să mă atragă. Și m-a luat cu el ca să citesc Sportul, cum se numea pe atunci Gazeta”.
”Ca maghiar, eu am învățat limba română din Gazeta Sporturilor. Cu tata, umăr la umăr”.
Tatăl a ghicit bine. Elevul Bódi a ajuns să aibă ”doar 9 și 10 la română”, asta dacă mediile nu s-au romanțat în timp.
„Tata mă luase pe stadion de la 4 ani, la un meci al Olimpiei Satu-Mare. Prima oară, mi-au schimbat scutecele în tribună, mi-a povestit mama. Acum am ajuns cel mai bătrân fondator al Olimpiei Satu-Mare, echipa suporterilor, care a promovat în C”, spune Bódi.
”În urmă cu cinci ani, primăria a desființat-o pe Olimpia Satu-Mare. Așa că am făcut-o noi, pe cea a suporterilor. După modelul lui Poli Timișoara, cu a cărei galerie suntem înfrățiți”. În jurul lui Bódi s-a culcușit un grup din diverse generații, inclusiv mulți tineri. O echipă imposibil de făcut s-a făcut. O voce marginală, dincolo de reflectoare.
”Vigu mă mai ia peste picior, cu spiritul lui de glumă: cu cine jucați, măi? Cu echipe de comune, în C. Cu oricine, Meștere, jucăm cu oricine. Și îi aduc aminte meșterului Vigu că îi mai citesc uneori GSP – el nu le are cu internetul”, râde cu poftă Bódi Rudolf. ”Dar vreau să vă întreb și eu ceva, dacă nu vă supărați: ce se întâmplă la GSP?”.
Nu ne supărăm. Pe 16 și 17 ianuarie 2023, a avut loc la București, la Muzeul Fotbalului, pe strada Gabroveni nr. 24, un workshop al Ringier Sports Media Group.
Ringier Sports Media Group este divizia de sport a trustului elvețian Ringier. În ziua a doua, pe scenă au urcat reprezentanții din Bulgaria, conduși de Stilian Shishkov. Shishkov este, în România, acționar cu 49% la GSP. În plus, el conduce dezvoltarea tuturor siteurilor de sport din 7 țări ale Ringier.
La un moment dat al prezentării, șefii din Bulgaria au dat exemplul unei asociații de lobby pentru industria de pariuri, pe care ei au fondat-o și care ”merge foarte bine”. ”Noi am făcut-o în Bulgaria, s-o faceți și voi!”.
Regretatul Mihnea Vasiliu, Cătălin Țepelin și cu mine mai auzisem, la alte întâlniri, îndemnul ca GSP să fondeze în România o asociație de lobby. Firmele de betting urmau să intre în fundație. Dar de ce? Ce treabă are un ziar să fie într-un ONG, împreună cu jocurile de noroc sau cu orice alte firme? Nevăzînd logica, am refuzat de fiecare dată.
Povestea ne-a intrigat. Ce rost era? La scurt timp după achiziția Gazetei din 2018, la Zürich a avut loc o conferință a Ringier. Șefii din Bulgaria au făcut aici prima lor prezentare, în fața a două sute de oameni. În acel moment Ringier avea doar GSP, așa s-a lansat grupul de sport.
Shishkov a vorbit despre ”legăturile puternice de afaceri” dintre publicațiile de sport și industria de pariuri. ”Pe asta se va axa grupul de sport. Acesta este viitorul”. Lumea din sală căuta explicația. Care era treaba?
Din colțul din stînga al sălii s-a ridicat unul dintre invitați, un jurnalist de la publicația de sport germană Kicker. ”Nu credeți că această coabitare presă – gambling e un conflict de interese?”, a întrebat el. ”Nu e conflict de interese. E vorba despre banii caselor de pariuri”, i-a răspuns omul de afaceri din Bulgaria.
Pe 17 ianuarie 2023, în sala de la ultimul etaj al Muzeului Fotbalului erau, în acel moment, 10 angajați ai GSP. Jumătate ziariști, jumătate oameni din alte departamente. Asistau și colegi din alte țări. Între timp, grupul de sport se extinsese. Iar, în 2020, Stilian Shishkov fondase asociația Bulgarian Gambling Association, în numele publicației sportal.bg. Un site de sport a intrat membru, împreună cu clienții săi de publicitate din betting, într-o organizație de lobby.
Până atunci, păstrasem pentru noi, cei din conducere, intervențiile șefilor. Era jobul nostru să apărăm independența și să protejăm redacțiile. Una dintre problemele cu imixtiunile comercialului în editorial e că, și dacă redacția rezistă, rămân răni. Crește riscul autocenzurii. E bine ca ziariștii să fie ținuți departe de disputele interne.
Acea zi de marți, din Bucureștiul vechi, a fost momentul când redacția GSP a aflat. Cerința explicită de a fonda o organizație împreună și în favoarea industriei de jocuri i-a șocat pe unii dintre colegi. Pe ecran ni s-a proiectat un slide. Uluiți în fața îndemnului de a face lobby, ziariștii au documentat momentul de pe scenă. Simultan, continua live prezentarea șefilor bulgari, cu indicația asociației de lobby rostită tare, fără nicio reținere.
Pe video, slideul arăta sigla Bulgarian Gambling Association. Sub siglă era scris numele publicației deținute de Ringier Sports la Sofia. Alături, stăteau mari firme de pariuri, unele dintre ele prezente și în România.
Peste toate, era proiectat sloganul ”Gaming – Media – Sports”, ca o exprimare transparentă și strălucitoare a viitorului. Urma să luăm bani din ce în ce mai mulți din gambling, dacă ajutam industria. Asta era explicația imediată.
Dar, și mai important: ne transformam în ceva diferit, ceva de viitor. Nu doar banii erau explicația, ci trecerea la un alt tip de afacere, la un produs de sinteză, în care legăturile chimice se modificau: de la dedicația presă-public migram la modelul presă-pariuri. Asta intuise, în 2019, jurnalistul de la Kicker.
Când a auzit că, prin acea asociație, noi ziariștii am fi urmat să ”ne opunem proiectelor legislative care vor să schimbe legislația pariurilor” (atenție, e documentat!), unei colege de la GSP i-a căzut cafeaua în poală. Înțelesese. Dacă acceptam, azi puteam fi audiați de procurori.
Magistrații ne puteau întreba dacă coalizarea dintre o companie de media și firmele de pariuri care dau bani publicației nu e o acțiune comună, în detrimentul unor terțe părți. Pe de o parte încasezi bani din publicitate, pe de altă parte presezi mediatic autoritățile statului, ca să îți favorizeze partenerii care-ți dau bugetele. În acest caz, celelalte industrii sau firme sunt defavorizate, doar pentru că ele nu ne dau bani sau nu dau bani suficienți.
După prezentarea de la Muzeul Fotbalului, conducerea Ringier Sports a transmis un email. În mesaj, ni s-a transmis ca indicațiile din prezentare să fie implementate. Inclusiv ideea legată de asociația de lobby. Suspansul nu s-a oprit aici. Pe parcursul unui singur an, am respins mai multe cerințe împotriva jurnalismului independent.
Septembrie 2022: Redacția nu a renunțat la libertatea editorială în raport cu clienții de publicitate, după cum a arătat Dan Udrea, publicând fragmente din emailurile venite de la șefi.
Ianuarie 2023: GSP a respins indicația de a fonda în România o asociație de lobby, împreună cu firme din industria jocurilor de noroc, după cum i s-a comunicat unui număr de 10 angajați ai GSP.
August 2023: Gazeta a refuzat să dea la citit în avans, managementului Ringier Sports, articolele legate de casele de pariuri, după cum a relatat Cătălin Țepelin.
Au mai existat și alte momente de ingerințe, de asemenea documentate. După refuzuri repetate, Mihnea Vasiliu a fost îndepărtat în 7 iulie 2023, la mai puțin de 6 luni de la Muzeul Fotbalului.
Nu am ținut secrete neregulile. Dar de ce nu le-am făcut publice încă de acum un an? Am respectat regulile interne ale Ringier și am mers la Zürich cu un apel semnat de 25 de colegi din ambele redacții, GSP și Libertatea.Le-am spus ce se întâmplă și am solicitat ca cei care fac ingerințele în editorial să le oprească. Ne-au ascultat, cu atenție și clasă. Urmarea? Ne-au lăsat la dispoziția aripii din Bulgaria. Ringier a ignorat datele, faptele și dreptul angajaților de a vorbi. Cătălin Țepelin a fost îndepărtat în 3 octombrie, după ce, vreme de cinci ani, a condus redacția spre viitor. Atunci am făcut protestul și am anunțat că ”Ne opunem” afectării independenței ziaristice.
Ca să explice de ce a renegat două super competențe, compania a vorbit despre ”noi oportunități” și ”diferențe de viziune strategică”. Plus atâtea mulțumiri că, vorba unui coleg, ”Nu mi-e clar dacă au venit să-i dea jos sau să-i pună?!”.
Pe mine m-au concediat direct, pe 1 noiembrie, odată cu poștașul care n-a mai sunat la Bódi și Vigu, în ziua opririi ediției tipărite a Gazetei Sporturilor.
În ce mă privește, îi înțeleg. Ajunge atâta separare a puterilor! A devenit insuportabilă insistența noastră că România nu e lada de gunoi a regulilor strîmbe și că avem legi care ne apără. Dar știți ceva? Chiar avem.
Ca stat UE, în România operează o legislație care protejează libertatea de exprimare, oferind în același timp patronilor din media garanția de care au nevoie pentru a investi bani în companiile lor. La schimb, lor li se cere: ”nu vă amestecați în conținut”. Legea audiovizualului e clară, iar ea a început deja să se extindă și online. Lăsați presa liberă!
Jurisprudența care le-a dat celor de la Ringier Sports libertatea să ne dea afară este aceeași care ne-a permis nouă să nu cedăm și să plecăm fără niciun pas înapoi.
Nu știm când, nu știm cum. Poate în Portugalia, poate în Elveția, Slovacia, Germania, Franța, Anglia sau SUA, cineva va observa. Sau poate în România. Puse în fața acelorași cereri inacceptabile, o companie, un colectiv de oameni sau o instanță vor căuta și vor descoperi: ”Ia uite, în 2023 niște redacții românești au avertizat și au zis Ne opunem”.
Mai am puțin peste o săptămână de lucru la GSP. Unii colegi mă întreabă dacă îmi pare rău. Sigur. Dar nu regret lupta. Am făcut greșelile mele. După trei ani de conviețuire firească, n-am mai știut sau n-am mai putut să contribui la întreținerea unei baze consensuale între redacție și șefii grupului de sport. S-a rupt capacitatea de a ne vedea unii pe alții, chiar mai departe, la grupul-mamă.
Repet, am partea mea de contribuție la eșec. Numai că divergența de principii a devenit tot mai evidentă. În mijlocul confuziei, a propriilor noastre slăbiciuni și a luptelor interne, presa trebuie să fie liberă, ca să apere interesul public. Aceasta este o afirmație fără echivoc adevărată, pentru care am muncit la GSP vreme de 20 de ani și pe care am plătit-o. Presa să fie liberă, asta e miza.
Mai departe, responsabilitatea rămâne, ca întotdeauna, echipei Gazetei și noilor șefi. Proaspeți conducători vor fi numiți în aceste zile, conform informațiilor din companie. Însă nimeni nu trudește singur. Parabola cu oglinda și geamul mi se pare potrivită.
Ca lider de echipă, la succese uită-te pe geam. Când trupa câștigă, lasă meritul să se reflecte, proaspăt, către ceilalți. La insuccese, privește-te însă pe tine în oglindă.
Așa și cu mine, la GSP. Eșecurile îmi aparțin, iar reușitele sunt creditul colectivelor atente și dedicate. E ușor când lucrezi cu Chirilă, Urziceanu, Ioanițoaia, Eftimie Ionescu, Cosașu, Vochin și Stamatoiu (cei doi adjuncți extraordinari și competenți, care m-au onorat decenii la rând cu încrederea lor).
E ușor când, de-a lungul anilor, îi ai colegi de redacții de sport pe Doina Stănescu, Ioana Mihalcea, Cristina Negrilă, Octavian Cojocaru, Mitran, Cupen, Adi Florea, Daniel Nanu, Cartianu, Ionuț Iordache, Vlad Nedelea, Răzvan Codorean, Luminița Paul, Manolo Terzian, Floriana Iacob, Augustin Roman, Cristian Crețu, Gabriel Berceanu, Ioan Viorel,
(mai aveți un pic de îndurare, vă rog)
Mișu Ciucă, Carlo Bartales, Remus Răureanu, Teo Jumătate, TRU, Daniel Scorpie, Cristi Costache, Adi Jitea, Ana Maria-Neagu, Radu Oprișan, Ștefan Beldie, Marian Burlacu, Andrei Crăciun, Costin Negraru, Cristi Scutariu, Cătălin Gheorghiu, Cătălin Popescu, George Ștucan, Greta Goran, Marius Geantă, Emil Mierlă. Aurelian Botezatu, Dan Cărpinișan,
(cu câți oameni valoroși am avut șansa să lucrez)
Adrian Georgescu, Horațiu Sima, Beno David, Geo Raețchi, Marian Toader, Radu Naum, Radu Banciu, Dan Udrea, Decebal Rădulescu, Corina Marinaș, Dochița Moșoianu, Viorel Sima, Edi Apostol, Mitruț Docan, Ramona Mânzat, Alin Fornade, Vali Șchiopu, Radu Bichiș, Vali Damian, Ionuț Petrișor, Vlad Ispas, Elena Popa, Iulian Pavel, Florin Gongu, Nelu Bratu, Robert Berza, Oana Dușmănescu, Luminița Diculescu, Maria Andrieș, Cristi Preda, Raed Krishan, Alex Nicodim, Gabriela Arsene, Andrei Niculescu, Ovidiu Minea, Ionuț Coman, Marian Ursescu, Roxana Fleșeru, Justin Gafiuc, Alex Răducanu,
(încă puțin, vă rog)
Marius Mărgărit, Viorel Tudorache, Sebastian Culea, Costin Ștucan, Sergiu Alexandru, Dani Grigore, Florinel Dincă, Cătălin Oprișan, Andrei Crăițoiu, Alin Buzărin, Alex Barbu, Remus Dinu, Mirela Neag, Răzvan Luțac, Cătălin Țepelin, Cristian Geambașu și atîția alții, iertați-mă că sunt uituc.
Cum văd viitorul? Bine ar fi să nu se gândească nimeni dintre cei care vin la ”ce ar fi făcut Vasiliu, Țepelin sau Tolontan”, într-o situație sau alta. Noi suntem trecători și am tras la căruță cât am putut. Nu ne-au îndoit Mitică Dragomir, Sârbu, Voiculescu sau Stilian Shishkov de la Ringier Sports. Primii trei, sună ciudat, dar acesta este adevărul, nici n-au încercat cine știe ce.
Despre Dragomir, s-a scris în ziarul lui că a furat o tribună de fotbal. O tribună cât juma’ de bloc ! Patronul a intrat leu paraleu în redacția din Palatul Universul și a plecat bombănind. Colegul care scrisese, Ion Predoșanu, a rămas calm și demn pe scaun.
Adrian Sârbu m-a concediat pentru o după-amiază și apoi, când redacția s-a ridicat, ditamai ”Mogulul” Sârbu (revoluționase televiziunea din România) și-a dizolvat egoul într-o replica nervoasă: ”Sunteți talibani, n-am ce să mă înțeleg cu voi!”.
Iar Voiculescu era ”patronul din închisoare” când noi îl criticam în GSP și el n-a schițat un gest de reproș contra redacției.
Pentru asta, e nevoie de șefi autentici între redacție și patronat. De manageri care nu vin să ia bonusurile ”de succes”, un eufemism pentru prohod, pentru ca mai apoi să plece în altă parte, cu scalpurile unor publicații atârnate de CV.
E nevoie de oameni care nu întorc privirea. Știți cum s-a dus Mihnea Vasiliu? Precum Charlie Skinner, directorul de canal de știri TV din ”Newsroom”, rezistând până în ultima clipă a ultimului episod. Mihnea a căzut din picioare și ne-a lăsat moștenirea unui om decent. Nu pompos, decent. Vasiliu obișnuia să ne spună, exact ca un Skinner zgârcit cu laudele: ”Băi, ce știri bune am făcut azi. Știți de ce? Pentru că am decis să le facem”.
Noua cenzură în presă va fi, probabil, exercitată nu prin interdicții, care lasă probe, ci prin relativizări de principii și amputări de mijloace. Sigur, când e vorba de companiile de gambling, de cele imobiliare, de alte mari mize, acolo se poate da și cu joarda.
Noroc că publicul e deștept. Mereu a fost așa. Poate că o parte a jurnalismului va fi înlocuit de Inteligența Artificială. Dar AI nu are nici simț critic și nici empatie. Iar oamenii vor căuta mereu așa ceva de la ”ziariștii noștri”. Existe motive întemeiate de optimism pentru presa independentă.
Zi de zi, oamenii vor vedea dacă vor mai fi publicate subiecte independente și critice. Sau dacă GSP o va cârmi către ”mult video cu Premier League” și ”filmulețe cu lucrurile care fac audiență și pe care se pariază”.
Cu o astfel de organizare a redacției, investigația din Dosarul Transferurilor era imposibilă. Nu rentează. Juniorii, abuzurile din sport, cluburile mici, nici acestea nu rentează. Patrimoniul public distrus, stadioanele din bani cetățenilor, Football Leaks, blaturile pentru pariuri, vor mai exista pe site? Dar dependența de jocurile de noroc ca maladie de sănătate publică va mai fi discutată? O să vedem.
Dacă Ringier Sports Media Group cumpăra la timp GSP și se purta la fel ca în ultimul an, erau mari șanse ca Monica Ridzi să fi fost astăzi la al patrulea mandat ca ministru al Sportului, din partea PNL. Vicepremierul George Copos făcea încă afaceri ilegale cu Loteria Română. Iar ministrul Elena Udrea se pregătea, probabil, să mai organizeze niște gale de sport profesionist și să candideze la prezidențiale din 2024.
”Ce știri a făcut GSP decenii la rând! Știți de ce? Pentru că am decis să le facem”.
Ani de zile am muncit pentru o presă critică, nu obedientă și nu dedicată intereselor partenerilor comerciali.
Cum văd eu viitorul? Lăsați-ne în urmă! Generația lui Țepelin și a mea, 45-55 de ani, am izbutit să-i apărăm pe Ioanițoaia sau pe Cosașu, ca să avem valorile lângă noi; asta deși diverși patroni, manageri sau colegi bine instalați au vrut să renunțe la ei. Ioanițoaia scrie zilnic, face interviuri video, e o binecuvântare, un gigant al meseriei.
Întotdeauna cei care vor să domine societatea desfășoară ”o crâncenă încercare de a distruge tot ce i-a premers”, observa Mircea Mihăieș. După mintea noastră, am rezistat să apărăm generațiile dinainte, cele prezente, dar și memoria celor care nu mai sunt.
Sper ca cei de după noi să facă din GSP o publicație care să-i reprezinte, mai bună decât cea pe care am construit-o. Tinerii echipei Gazetei sunt clar mai talentați decît noi. Ce s-a realizat până azi e meritul fiecăruia, om cu om, bob cu bob, curaj și temeri. Gândiți-vă la ce ar vrea să găsească în GSP oameni precum Bódi Rudolf, Iosif Vigu și prietenii lor cei tineri, prinși în încercările lor fragile și în infinitele palavre iubitoare despre sport.
Întrebarea e: îi așezăm pe Bódi, pe Vigu, pe cei din Olimpia suporterilor, pe fetele și băieții de la juniori în mijlocul meseriei noastre sau nu? Vocile și inițiativele marginale vor continua să se audă?
Oamenii sportului românesc contează pe presă. Să nu uităm: doar cu ajutorul profesiei de ziarist ne putem asigura într-o democrație că cei puternici sunt corecți, iar cei slabi sunt prețuiți.
Mereu publicul va căuta la jurnaliști simț critic și empatie. Este loc și pentru independența presei.
Mai sper? Da, sper și, cu cât sursa slabei speranțe e mai puțin vizibilă, cu atât mă gândesc că speranța nu înseamnă să negi descurajarea și scorul de pe tabelă, ci să le înfrunți. Există undeva soluții. În noi și în puterea celor anonimi, a celor nevăzuți, precum Bodi, Vigu și fondatorii echipei mici a Olimpiei, a celor oficial neputincioși, a vizionarilor, visătorilor și încăpățânaților, a suporterilor care ”suportă” clipele când echipa lor a încasat-o, aceasta este partea în care trebuie să sperăm. Nu voi renunța niciodată.
Mulțumesc pentru tot și succes! Presa să fie liberă.
***
Ziar fondat în 1924, al treilea cel mai vechi cotidian de sport din Europa. Premii naționale și recunoașteri internaționale:
2003 – Golden Drum, Portoroz.
2003 – Gold Effie, Gazeta Sporturilor – Headvertising pentru campania ”Cea mai bună echipă din România”.
2007 – Grand Effie –Gazeta Sporturilor – Headvertising pentru campania de digitalizare și trecere la format mic.
2008 – Tolo.ro – Premiul de excelență al IAA pentru jurnalist.
2011 – The Economist despre inovația Gazetei Sporturilor, wiki articole: ”ziar care-si trateaza cititorii mai bine decit cele generaliste”.
2013 – Golden Effie – Categoria Media Innovation, pentru campania Secunda – Viata pentru Fundatia Mihai Nesu, agenţia Leo Burnett, în urma seriei de articole publicate in GSP.
2014 – Premiul 1 la categoria Best Use of an Event to Build a News Brand, premiile International News Media Association – Gazeta Sporturilor cu investigația despre Gala Bute.
2021 – Site-ul European pentru cel mai bun design, Premiile Digiday acordat GSP.
2021 – Top Fortune ”World Greatest Leaders” – primii români în topul Fortune. Revista americană realizează anual un top a 50 de lideri din toată lumea ”care au făcut un pas înainte pentru a face lumea mai bună și i-au inspirat pe alții să facă același lucru”.
2021 – Premiul Parlamentului European și al cetățenilor europeni pentru documentarul ”Colectiv”.
2021 – Două nominalizări la Premiile Oscar pentru ”Colectiv”, documentarul care reflectă, printre altele, munca echipei jurnaliștilor GSP.
2023 – Podcast-ul Profu’ de sport realizat de Cătălin Țepelin, nominalizat de World Association of News Publishers (WAN-IFRA), adică Asociația Mondială a Editorilor de Presă, la categoria Best Podcast la Digital Media Awards, Europe
„Gazeta Sporturilor, o echipă de investigație uluitoare” (New York Times)
”Știți ceva? Procesul jurnalistic de modă veche triumfă: răscolirea hârtiilor, apelarea telefoanelor. Și cea mai veche întrebare jurnalistică triumfă” (Financial Times)
„Echipa Gazetei Sporturilor este ca echipa Boston Globe din Spotlight” (Boston Globe)
„Un ziar tenace din România. Au făcut povești dure timp de mulți ani, expun fraude și corupția” (The Economist)
”Aceștor jurnaliști li s-a spus să fie atenți, pentru binele familiilor lor” (The Guardian)
„Cei care nu mai cred în existența jurnalismului de investigație ar trebui să vadă ce face Gazeta Sporturilor” (La Reppublica)
„În același suflu cu Bob Woodward și Carl Bernstein” (The Times)
„O trupă de anchetă jurnalistică a GSP a făcut să explodeze adevărul” (L’Equipe)
„Documentarul Colectiv arată un ziar erou european” (Der Spiegel)
”Reporteri ca aceștia luptă în fiecare zi într-o casă de pariuri care câștigă întotdeauna, cu instituții întregi înclinate împotriva lor și ascunse în spatele unor ziduri de neschimbat. Dar, la un moment dat, toată construcția falsă se prăbușește” (Forbes)
„O concluzie sfâșietoare care m-a lăsat cu întrebări presante, întrebări la care toate societățile vor trebui să răspundă: Cât timp mai pot jurnaliștii, precum cei de la Gazeta Sporturilor, să continue munca și ce se va întâmpla dacă vom pierde din vedere importanța acestei munci? Jurnaliștii sunt cei care vor continua să expună corupția, scoțând-o la lumină. Această muncă este cea pe care trebuie să o păstrăm cu orice preț.” (The Stranger)