De Cătălin Tolontan
miercuri, 14 decembrie 2022, 4:56
De Cătălin Tolontan
Fostul șef DNA și judecător constituțional susține că i-a fost ascultat telefonul, că SRI s-a amestecat în alegerile de la CCR și că „ofițeri SRI au ajuns chiar să redacteze actele procesuale pe care le semnau procurorii și polițiștii”. Libertatea a cerut un punct de vedere de la SRI. Serviciul a răspuns.
Întrebat dacă știe despre presiunile și actele neconstituționale descrise în cartea sa de Daniel Morar, Serviciul Român de Informații a comunicat că „SRI încurajează orice persoană care are date despre presupuse abateri sau încălcări ale legii de către instituția noastră sau le apreciază ca fiind contrare cadrului legal în vigoare să se adreseze de îndată autorităţilor cu atribuţii în aplicarea legii”.
Mai scurt, dacă are date care privesc abuzurile SRI, Morar ar trebui să se adreseze procurorilor, crede serviciul de informații.
În privința celorlalte lucruri reclamate de Morar, că DNA ajunsese aproape o anexă a SRI în anumite dosare, serviciul a ales să nu comenteze. „SRI oferă puncte de vedere cu privire la rolul şi locul său în arhitectura de securitate a României, dar şi referitor la elemente generale ce ţin de politica de securitate naţională. Declaraţiile punctuale la care faceţi referire, apărute în spaţiul public, nu se încadrează în tipul de mesaje la care SRI poate emite un punct de vedere în condiţiile legii.”
Morar susține în cartea sa de memorii, recent lansată la editura Humanitas, „Putea să fie altcumva – O istorie subiectivă a justiției după 1990”, că „ofițerii SRI erau prezenți efectiv în birourile procurorilor de la strada Știrbei Vodă pentru că Laura Codruța Kovesi le deschisese ușa instituției, la propriu și la figurat”.
Morar susține că apariția în comunicatele DNA a expresiei „dosar făcut cu sprijinul SRI” demonstra atât dorința de glorie a SRI, dar developa și lipsa de înțelegere democratică atât a șefilor DNA, cât și a celor din serviciul de informații.
Cei din SRI, explică Morar, „nu puteau să semneze ei înșiși actele (n.r. actele penale) pe care le întocmeau și, întrucât așteptau să li se recunoască public meritele, așa au apărut mențiunile din comunicatele de presă. Din moment ce procurorii deveniseră celebri și erau lăudați, voiau și ofițerii de informații să fie la fel. Gloria se răsfrângea asupra SRI și, mai ales, asupra șefilor acestuia”.
„Maior și Coldea uitaseră care era menirea lor, apărarea securității naționale”, mai scrie Morar.
Conform legii, mandatele de ascultare trebuie să fie semnate de judecătorii de drepturi și libertăți. Daniel Morar scrie în carte că, uneori, judecătorii refuzau, văzând numele care nu erau susținute de probe, inclusiv nume de magistrați care urmau să fie interceptați.
Și atunci, SRI folosea, potrivit lui Morar, următoare metodă: făcea o nouă cerere și atribuia numărul de telefon fie unei persoane oarecare, fie spunea judecătorilor că nu știu cui aparține telefonul. Morar susține că era enervat de faptul că „asemenea tactici vechi, de 20 de ani” continuau să fie folosite.