joi, 18 iulie 2019, 1:36
De Adriana Oprea, Alexandra Nistoroiu, Cătălin Tolontan, Delia Marinescu
Dosarul de la Tribunal Dolj împotriva celor 7 capi ai traficului de persoane are 10 volume groase, de un metru înălţime și le-ar fi făcut mai rău inculpaților dacă le-ar fi căzut pe picior.
Pe 3 iulie 2013, în dosarul 11491/63/2013 au fost trimiși în judecată următorii: Ovidiu Bil Chiciu, zis “Bălan”,Dumitru Chiciu, zis “Paris”, Liviu Rădulean, zis “Grațian”, Filip Sărdaru, Luigi Popescu, zis “Luis”, Daniel Rădulean și Florin Izvoranu.
Potrivit Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate din Poliția Craiova, cea care a început investigația în 30 ianuarie 2012, ei se ocupau cu “racolarea de pe raza judeţelor Dolj, Vâlcea şi Mehedinţi a unor familii de etnie romă” pe care le trimiteau ilegal în SUA “în scopul exploatării lor ulterioare prin obligarea la desfăşurarea de activităţi ilicite”.
Potrivit DIICOT, traficanții câștigaseră peste un milion de euro prin trecerea ilegală a graniței dintre Mexic și SUA.
Potrivit US Border Patrol, poliția de frontieră a SUA, cei șapte erau parte “a unui grup infracțional transnațional românesc implicat în trafic de persoane și diverse forme de furturi”.
Rețeaua românilor era compusă din zeci de membri și avea legături cu traficanți sud-americani și agenți de frontieră mexicani.
Pe 24 octombrie 2012, un reprezentant al FBI şi altul al Homeland Security – Immigration and Customs Enforcement au venit la Bucureşti. Ei au înmânat mai multe rapoarte investigatorilor români.
Americanii documentaseră și legătura dintre adresa pe care o folosesc cetățenii români care solicită azilul pe teritoriul SUA (U.S. 7601 Franklin St., apt. 30, Buena Park, California) și românii Dan Sefcic și Emil Sărdaru, ultimul fiind fratele stabilit în California al unuia dintre șefii de clan din Craiova.
FBI a furnizat o listă cu 785 de nume de bărbați, femei și copii care au trecut ilegal granițele Mexic – SUA și Canada – SUA.
În cursul cercetării judecătorești, Filip Sărdaru, Ovidiu Bil Chiciu și Liviu Rădulean au recunoscut integral săvârșirea faptelor. Dumitru Chiciu a recunoscut în parte faptele.
Pe 8 iulie 2014 Tribunalul Dolj i-a achitat pe toți:
Singurele condamnări au fost pentru înșelăciune, infracțiune care se pedepsea de la 1 la 5 ani de închisoare. Sentința a fost:
DIICOT, dar și cei doi inculpați au făcut apel. Curtea a dat dreptate acuzaților.
Pe 23 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova i-a redus pedeapsa lui Filip Sărdaru la 8 luni de închisoare.
Numai că arestul preventiv al șefului de clan fusese fix de 8 luni, astfel încât judecătorii au constatat că “pedeapsa aplicată este executată”, iar Sărdaru a plecat din instanță ca un om liber.
În cazul lui Luigi Cristinel Popescu, judecătorii au decis “încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune”. Asta pentru că inculpații s-au împăcat cu victimele, le-au înapoiat banii și au încheiat acorduri la notariat.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Căci nepedepsirea celor 7 nu a fost decât prima dintr-o serie de achitări spectaculoase.
Soluțiile în dosarele penale ale traficanților arată fie că magistrații români s-au transferat în secret într-un ordin caritabil, fie că acțiunile împotriva acestor interlopi au fost lovite de furtuna perfectă a clemenței.
Dosar după dosar, foile au fost răvășite de o combinație de ghinion operativ pentru polițiști, lipsă de inspirație din partea procurorilor și schimbări legislative care i-au năucit pe judecători taman când doreau să dea cu ciocanul în masă.
Partea cu clemența nu e chiar o exagerare.
În timpul procesului celor 7 lideri de clan, Alianţa Civică Democrată a Romilor a depus o caracterizare a lui Dumitru Chiciu, zis “Paris”.
Alianța Civică Democrată a Romilor arată că bărbatul judecat pentru grup infracțional organizat e un membru de nădejde al comunității și că “a participat ca voluntar la reabilitarea unor case ale familiilor nevoiaşe”.
La fel de înțelegătoare a fost justiția și în următorul caz. După ce au fost declarați nevinovați, traficanții și-au extins traseele, prin Cuba.
La un an și ceva după prima achitare, Luigi Cristinel Popescu, zis “Luis”, a fost cercetat într-un alt caz de trafic.
D. Alexandru, un cetățean din comuna Merișani, județul Argeș, a depus o plângere pentru înșelăciune și trafic de persoane împotriva a trei bărbați. Luis era unul dintre ei.
DIICOT Pitești a dispus clasarea: “Din situația de fapt prezentată în plângere rezultă că membrii familiei nu au fost recrutați și transportați spre SUA în scopul exploatării lor”.
Împotriva acestei soluţii, D. Alexandru a formulat plângere la prim-procurorul DIICOT Pitești, dar, prin Ordonanța nr. 5/II/2017 din data de 21 aprilie 2017, acesta a respins plângerea.
“Descrierea faptelor relevă mai mult un litigiu de natură civilă, pentru că persoana vătămată a știut de la început că remite o sumă de bani pentru a ajunge în SUA, însă tot ea a renunțat la acest demers din cauza unor evenimente neprevăzute și a riscului la care se expunea prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat a SUA venind dinspre Cuba, ceea ce presupunea o deplasare cu o ambarcațiune pe ocean”, scrie prim-procurorul în soluția sa.
Alexandru D. a depus plângere în cazul ordonanței de clasare, la Tribunalul Argeș.
Pe 7 decembrie 2017 instanța a respins plângerea ca nefondată și l-a obligat “la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare” către statul căruia îi reclamase traficul de persoane.
Dacă procurorii ar fi considerat că Luis era parte a unui grup infracțional organizat, Codul Penal prevede ca, pentru ca să fie pedepsită infracțiunea, e suficient ca traficul să fi fost planificat de către rețea, nu neapărat să urce omul în barca dintre Cuba și SUA. Dar DIICOT n-a crezut acest lucru.
În al treilea dosar au intrat în scenă celelalte două clanuri craiovene, Miclescu și Poenaru.
Cercetările au pornit în 2010, de la traficul de arme pe ruta Bulgaria – România. Procurorii au vizat grupul de crimă organizată din care făceau parte Stazian Miclescu, zis “Stazică”, Altafin Poenaru, Gabi Alin Poenaru, zis “Patrian”, și un cetățean bulgar.
După 4 ani și jumătate, DIICOT a trimis în judecată cinci membri ai rețelelor, pentru constituirea unui grup infracțional organizat și furtul de bani de pe carduri. Au fost inculpați: Stazian Miclescu, Toni Cristinel Cobârlău, Dragoș Rusu, Ovidiu Precob și Daniel Alexandru Steiner Ghițan. Povestea cu armele a dispărut din dosar.
Potrivit DIICOT, inculpații au furat bani de pe carduri, în SUA, iar operațiunile erau coordonate din România, de unde veneau dispozitivele și mâna de lucru.
Adăpostiți în zona difuză dintre țări și sisteme legale diferite, traficanții beneficiază de o nouă secțiune a Codului Penal, formulată astfel: “Prindeți-l voi, că noi nu putem!”. Fiecare stat spune că e jurisdicția celuilalt.
În timp ce guvernele ezită să coopereze, pachetele cu bani negri și aurul furat traversează oceanul.
“Priviți cum sediul DIICOT din Craiova este înconjurat de baruri deținute de traficanți”, spune o sursă judiciară, în timp ce indică, din bărbie, clădirea DIICOT, barurile selecte din jur și raportul simbolic de forțe dintre ele.
În dosarul de furturi de pe carduri, la percheziții s-au descoperit acasă la traficanți sau în curțile bunicilor celor inculpați diverse recuzite ale “cardiștilor”.
Printre altele, polițiștii au găsit “10 perechi de ochelari de culoare neagră prevăzuți
cu cameră video”.
Deși calculatoarele, telefoanele mobile și alte suporturi de date au fost ridicate în anul 2011, abia din februarie 2015 s-au efectuat percheziții informatice, așa cum se poate observa în Volumul IV al dosarului de urmărire penală nr. 233D/P/2010.
În cei patru ani scurși între captură și perchezițiile informatice, s-au schimbat cinci miniștri ai justiției și toate numerele de telefon ale celor urmăriți.
Când, în noiembrie 2015, cazul clanului Miclescu a fost trimis în instanță, judecătorii au făcut praf argumentele acuzării.
În februarie 2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea rechizitoriului și a restituit cauza la parchet.
Dosarul s-a întors la DIICOT, a fost completat, a revenit în instanță și, pe 10 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj a dispus achitarea tuturor inculpaților.
Conform concluziilor judecătorilor, frații Poenaru au avut regim special la DIICOT. În cazul lui Poenaru Altafin s-a dispus disjungerea cauzei, iar pentru Poenaru Gabi Alin – clasarea.
“Dintre toate persoanele descoperite și conduse la DIICOT ST Craiova, singurul care a dat declarație a fost suspectul Poenaru Gabi Alin, persoană la care au fost descoperite și ridicate sisteme informatice, dar materialul probator administrat în cauză până în prezent, raportat la persoana sa nu convinge că ar reprezenta nici un pericol concret pentru ordinea publică și nici că ar fi probe rezonabile cu privire la activitatea sa infracțională”, notau procurorii DIICOT în rechizitoriu.
Conform instanței, DIICOT a prezentat dovezi slabe. Dacă citea rechizitoriul cu susul în jos în instanță, procurorul ar fi avut aceeași șanse să fie crezut, rezultă din lectura motivării tribunalului.
„Nu au fost identificați și audiați martori, deși se face referire la mai mult de 100 de persoane implicate, singurul martor audiat fiind, de fapt, unul care a avut calitatea de inculpat, calitate în care nu a dat prea multe detalii despre săvârșirea vreunei infracțiuni” – motivarea Tribunalului Dolj, în dosarul furtului de pe carduri în SUA, 233D/P/2011
DIICOT a făcut apel.
La inculpați s-au descoperit inclusiv dispozitive de copiat carduri, din cele care se instalează clandestin pe bancomate. Unul dintre mecanisme era la Daniel Alexandru Steiner Ghițan, care locuia în casa lui Poenaru Altafin.
Sentința finală s-a pronunțat 5 noiembrie 2018, când Steiner Ghițan și Dragoș Stolojan (fost Rusu) au fost singurii pedepsiți, la un an de închisoare, cu suspendare.
Din nou, nici o zi de închisoare pentru inculpați, ca și în cazurile anterioare.
Așa se întâmplă, arată Curtea de Apel, când “prezumția de vinovăție nu poate fi răsturnată” pentru că, spun judecătorii, probele sunt insuficiente.
S-au scurs ani întregi de anchetă, în care s-au mobilizat procurori şi zeci de poliţişti. La final, singurul rezultat a fost achitarea în grup a traficanţilor și un stres suplimentar pentru ei în privința banilor cash trimiși către România.
În traficul de oameni, droguri sau arme, marea problemă rămâne cum transporți banii și cum îi transformi în plăceri tangibile fără ca justiția să te prindă, cu condiția ca – să nu se supere nimeni, dar pe bune?, atâtea cazuri solide pierdute?! – ea însăși să vrea.
Conform celor mai recente comunicări ale agenților FBI către autoritățile române, în această perioadă traficul ilegal a crescut pe “Canadian Pipe”, țeava canadiană, așa cum se numesc în jargon polițienesc filierele de la granița Canada – SUA.
În România, unul dintre serviciile teritoriale ale DIICOT se pregătește să claseze un alt dosar de trafic de migranţi peste graniţa SUA, din lipsă de probe. Plângerea a venit exact din Canada.
Venom • 19 iulie 2019, 12:14
Justiția din Craiova a fost chiar și înaintea vremurilor susținătoare/amatoare de "drepturi". Ale omului hăitituit de procurori, bineînțeles! De fapt e o mare încrengătură poliția locală/magistrați având legături foarte strânse cu clanurile "voluntarilor". Dacă tot simțim că au fost frustrați procurori acolo, poate își vor face cei de la DIICOT datoria într-un dosar crucial pentru România, cel pentru care pare Oana Schmidt-Hăineală ("fata" lui Dragnea și mai pesedistă decât Florea) pare că s-a și transferat în capul trebii. Măcar să-și decline competența! La Parchetul General e o șansă cât de mică. Iar Carmen Dan să fie urmărită penal și pentru secretizarea nelegală a atâtor documente! PS Ce-a ajuns DIICOTUL, sluga interlopilor și a politicienilor... Vă convine băieți ca cea mai competentă șefă să fie Bica?
carmen i • 19 iulie 2019, 17:25
Prea putin, prea tarziu. Jurnalistii au, de obicei, retineri atunci cand e vorba sa critice hotararile judecatoresti. Se tot vorbeste de coruptia politicienilor, dar foarte putin de coruptia din justitie. Pana acum ar fi trebuit sa aveti zeci de articole in care sa criticati justitia. Ar fi de dorit ca jurnalistii sa scoata in evidenta metodele folosite de judecatori si procurori pentru scaparea infractorilor, asa cum este, probabil, si cazul de fata. De la refuzul de a lua in considerare probele pana la interpretari gresite sau fortate ale articolelor de lege.
Iulian • 25 iulie 2019, 10:03
Intr-un fel sunten chit. Nici ei nu l-au condamnat pe ucigasul lui Teo Peter.