TOLO.RO
TOLO.RO
sâmbătă, 1 iunie 2019, 11:38
Dacă le-ați ratat, în tumultul de breaking news al zilei, sau pur și simplu nu ați avut timp să le citiți, veți găsi aici, sâmbătă de sâmbătă, o selecție de investigații curajoase, opinii argumentate și povești care ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
Un copil de 14 ani a murit strivit de capacul de beton al fosei septice din curtea școlii din Alunu, Vâlcea. Gaura nu era securizată, dar directoarea și fostul primar dau vina pe ”teribilismul” băiatului.
În ultimii șapte ani, opt copii au murit după ce au căzut în fosele septice, fie în curtea școlii, fie în curtea casei. Săptămâna viitoare, Libertatea va publica alte patru povești ale unor copii pe care ignoranța i-a ucis.
O anchetă de Cristina Radu și Daniel Stanciu.
Libertatea a observat că sigla firmei Roche, uriaș producător de medicamente, apare pe site-ul guvernarepsd.ro, la un articol despre lucrurile bune făcute de partid în sănătate și spitale.
În acelaşi timp, Ministerul Sănătăţii recomandă tuturor oncologilor să folosească Herceptin, un medicament al Roche, mai scump decât cele biosimilare.
13 milioane de euro pierde bugetul public doar din cauza recomandării abuzive a acestui singur produs, susțin producătorii de medicamente generice din România.
Detalii într-o investigaţie de Alexandra Nistoroiu şi Cătălin Tolontan.
Papa Francisc a surprins încă de la investire. A preferat o pereche de pantofi negri și simpli, în locul celor roșii papali, și a ales un apartament modest în locul unuia mai luxos din Palatul Papal.
După ce a devenit Papă, a sunat la chioșcul de ziare de la Buenos Aires să îl anunțe pe vânzător că nu va mai putea să își ridice ziarele.
Laura Ştefănuţ arată cum a început dezbaterea: este Papa catolic?
3 ani şi 7 luni sună ca o pedeapsă. Atât a trecut de la Colectiv.
Dar singurii care execută vreo sentinţă sunt părinţii celor care au pierit în urma incendiului. Dosarul în care e anchetată intervenţia autorităţilor după incendiu bate pasul pe loc la Parchetul General.
Părinţii cer să răspundă în faţa legii cei care au refuzat transferul răniţilor la spitalele din străinătate.
Bricul Mircea, vasul-școală de tradiție al marinei militare românești, navighează spre Hamburg, portul de unde a fost lansat la apă acum 80 de ani.
Anul acesta, a fost prima dată când alegerile au picat în timpul marșului anual de instrucție de pe Bricul Mircea și nava a acostat în Spania.
Jurnaliştii Elena Stancu şi Cosmin Bumbuţ spun povestea primelor alegeri pe Bricul Mircea.
”Hoţule! Ai venit să ne furi şi pe noi?”, s-a strigat pe strada principală a comunei Corbi, de la graniţa cu judeţul Vâlcea, când Liviu Dragnea a coborât din maşină să viziteze o plantaţie pomicolă.
La aproape două săptămâni de la vizita lui Dragnea, unul dintre protestatari, Valentin Grigoroiu – consilier local ales pe listele PNL– susține că a fost verificat de Direcţia Antifraudă din cadrul ANAF pentru că pe 17 mai a huiduit delegaţia oficială de la Bucureşti.
Întreaga poveste, într-un material realizat de Cătălin Doscaş.
Condamnarea definitivă a celui mai puternic om politic din România a fost știrea săptămânii care se încheie.
Cocosila • 1 iunie 2019, 11:50
Dar ceva despre programele politice ale progressistilor mondialisti care tin in lesa pnldlusrplus nu aveti sa ne impartasiti? Ca e cu sanatate. *** fluid, *** ***, *** ***-*** fara numar fara numar, noi taxe pe aer, apa si benzina, *** scl. Hai curaj, cenzureaza-ma ca nu corespund regulilor site-ului tau progressist de mare mica.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Tröțki Zöldség Papagikolom • 1 iunie 2019, 12:51
Mai bine va recomand lectura meciului Livrepool cu Tottenham, ca o sa fie un fotbal foarte intens la viteza mare.
serban • 1 iunie 2019, 15:43
Tolontane, degeaba, nu ieși din penibil ! Când am citit titlul, mi-am spus, uite mă că are și Tolontan ceva logic de zis, nu numai lozinci ! Când colo, ce să vezi, aceleași lături și aceeași demagogie în care a ajuns expert ... jenant !
ticbis • 1 iunie 2019, 16:31
Reportajele/articolele/investigatiile de presa mentionate in articol merita toata atentia societatii civile. Din pacate, pe blogul Tolo.ro, opiniile si comentariile publicului sunt cenzurate crancen; chiar si ideologii epocii ceausiste ar fi fost invidiosi. Tolo, aveti o problema cu asa-zisul "regulament de postare", cata vreme "moderatorii" echipei dvs habar n-au ce sunt pusi sa faca si de ce; nici macar nu l-au citit, si, daca l-au citit, nu au inteles nimic din el! De aici rezulta o anomalie (sau o ipocrizie) cat casa: se canta ode si se idolatrizeaza ideea de libertate de exprimare a opiniilor, in timp ce, in paralel, se cenzureaza la greu vocile publicului, sub pretexte jenante, de multe ori hilare, desprinse parca din Orwell! Ma abtin sa comentez acest articol, cata vreme nu sunt "eligibil" pentru dl Tolontan si echipa sa in a-mi exprima liber opiniile. Nu doresc sa "monopolizez dialogul" (sic)!:) Imi voi permite insa sa rememorez o secventa ce mi-a marcat pe viata existenta si constiinta; momentul cand am inteles ca "se poate". Anul 1981; eram student in anul 2 la Politehnica Bucuresti, Facultatea de Electronica si Telecomunicatii. La cursul de Matematici Speciale (nu cred ca materia asta mai exista acum in programa curenta a sectiilor politehnicii), aveam un profesor universitar de exceptie, o somitate in domeniu, unul dintre cei mai valorosi matematicieni din tara si recunoscut in toata lumea occidentala. Nu-i divulg numele, din motive lesne de inteles; cine a facut matematici speciale cu el pe vremea aia, stie bine despre cine vorbesc. Profesorul asta era un tip de moda veche; in varsta de cca 60 de ani, imbracat intotdeauna impecabil, dupa moda anilor '50, cu niste ochelari pe ochi cu lentile ca fundul sticlelor de sifoane, cu palarie pe cap, mereu calm si deosebit de politicos, indiferent de imprejurare, foarte exigent dar in acelasi timp extrem de atasat fata de studenti si atent cu toti discipolii lui, omul asta a atras rapid simpatia tuturor studentilor. Repet, era greu sa treci un examen la materia lui, insa nimeni nu-l antipatiza, dimpotriva. Ar fi fost chiar imposibil sa nu-l iubesti; era singurul profesor care, pe holurile amfiteatrelor sau pe aleile facultatii din Polizu, atunci cand se intersecta cu vreun student care-i dadea "buna ziua", se oprea, isi scotea palaria de pe cap, se inclina protocolar cu gesturi largi si raspundea umil: "buna ziua, domnule student". NU l-am auzit niciodata pe acest profesor si om sa se adreseze cuiva cu aplativul "tovarase"! Pe la sfarsitul unui noiembrie gri, umed si intunecat, in 1981, intr-o sala a politehnicii din Polizu, s-a desfasurat o sedinta de partid cu toti membrii organizatiei: rectori, decani, sefi de catedre, profesori, studenti. Eu n-am participat, ca nu eram membru de partid (n-am fost niciodata, ca aveam "gura" prea mare), insa mi-a povestit totul, a doua zi, un coleg de grupa si bun prieten de-al meu, ce era la acea vreme seful organizatiei de partid a studentilor comunisti pe facultate. Fireste, la sedinta aia a fost prezent si profesorul de matematici speciale de care am vorbit aici; era membru de partid de nevoie, ca multi altii. Timp de vreo 3 ore in care fiecare participant a luat cuvantul, discutand despre "tezele tovarasului Ceausescu", "cincinalul in patru ani jumate" si alte asemenea chestiuni de interes, profesorul nostru, despre care vorbesc, a fost total absent, complet adancit in niste calcule matematice numai de el stiute. Spre finalul sedintei, mult dupa orele 22, secretarul de partid pe facultate l-a luat la ochi si la interpelat direct: "Il solicit pe tovarasul profesor "X" sa ne spuna ce parere are despre chestiunile discutate in aceasta sedinta, ca am impresia ca participa degeaba in seara asta". Trezit brusc din lumea matematicii lui, profesorul nostru s-a ridicat buimac, si-a portivit sifoanele ochelarilor pe nas, a tusit usor si a rostit ferm, in nota lui specifica: "Domnilor (nu a folosit apelativul "tovarasi"; niciodata nu l-am auzit pronuntand cuvantul asta), spre deosebire de dumneavoastra, eu in orele astea am lucrat. Cat priveste opinia mea despre cele discutate aici, va rog, astupati dracului odata gropile de pe aleile din Polizu, ca ne rupem gaturile, si noi profesorii, si studentii, cand iesim noaptea in plina bezna, de la cursuri, de la seminarii, de la biblioteca, de la laboratoare sau de la sedintele de partid!" S-au asternut cateva secunde de stupoare; toata sala inghetase... apoi s-a pornit o rumoare crescanda... secretarul de partid abia a mai apucat sa declare sedinta incheiata... O luna mai tarziu, un utilaj de turnat asfalt a astupat toate gropile de pe aleile Politehnicii din Polizu. Profesorul despre care am vorbit nu mai traieste, insa fiinta lui a ramas, atat ca matematician de exceptie, de dascal de elita, cat si ca om de onoare, indiferent regimul in care a fost nevoit sa-si petreaca existenta. Cu alte cuvinte, a lasat ceva in urma lui, ceva ce conteaza, si a marcat constiintele urmasilor lui. Desigur, revenind la subiect, ar fi prea mult sa pretind asa ceva acestui blog sau "moderatorilor" lui. In fond, fiecare isi face meseria atat cat il duce competenta si atat cat il tine constiinta. Mai mult de-atat, e inutil sa pretindem; nu e inca momentul. Prin urmare, n-am NICIO pretentie ca acest comentariu sa fie afisat pe acest blog; puteti sa-l cenzurati fara probleme; nu-mi doresc sa "monopolizez dialogul"...:))) Faceti ceea ce doriti, pentru ca puteti!:) O zi buna doresc, pentru toata lumea!
MARCU ANTON • 1 iunie 2019, 19:10
Nu vad locul intr-un ziar de sport la anchetele astea de investigație ! De ce nu scrii in alte publicatii care se ocupa cu jurnalism de investigatie? Ce legatura au articolele tale cu sportul??? NICIUNA !
Cocosila Cenzurat • 2 iunie 2019, 0:00
Tolontan, daca ridicolul ar ucide, erai de mult oale si ulcele.
Jeanette Claudine Juncker Nonbinarre • 3 iunie 2019, 0:46
6 comentarii??? Pe ce te mai platesc superiorii?