Întrebarea la care n-a răspuns ministrul justiției: ”Pentru că legea vă obligă să prezentați în Parlament concluziile pe raportul DNA, de ce n-ați făcut-o și anul trecut?!”

joi, 15 februarie 2018, 8:07

Tudorel Toader a enumerat azi clădirile care vor ocupa noul Cartier al Justiției.

Apoi a spus că ”potrivit legii voi prezenta Camerelor Reunite raportul privind Ministerul Public, DIICOT, DNA”.

Și că joi va face o nouă declarație de presă în care va analiza activitatea DNA.

Apoi a plecat, în strigătele noastre disperate.

Înainte vreme ceruse eliberarea culoarului din spatele lui, moment în care o colegă întrebase, în glumă: ”Vreți să fugiți pe acolo?”. 

Chiar pe acolo a fugit.

Ministrul Justiției arată ca un om care nu și-a revenit din trecerea de pe fusul orar al dreptului pe cel al politicii.

Și cea mai mare problemă este exact specialitatea sa academică: Constituția.

Constituția prevede încă de la Articolul 1:

”4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”

În numele acestui balans democratic între puteri, Guvernul are datoria să vină în fiecare an și să prezinte Parlamentului ce crede el despre Raportul de Activitate al procurorilor.

Numai că, din informațiile ziarului, în mulți ani, printre care și în 2017, când șef era tot Tudorel Toader, ministrul justiției nu a mers în Parlament ca să prezinte, așa cum spune Legea 304 privind organizarea judiciară, ”concluziile asupra raportului de activitate al DNA”.

Și acum vine întrebarea logică a oamenilor.

Una dintre cele de care a fugit în această după-amiază Tudorel Toader.

Dacă singuri recunoașteți că aveați această datorie legală de a spune anual în Parlament ce credeți despre DNA, cum explicați că o faceți doar acum, când sunt probleme?!

Chestiunea acestui raport nu e, nicidecum, un moft.

Dovadă că acum au nevoie de el ca să o debarce, eventual, pe șefa DNA.

Deși formal sunt subordonați Ministerului Public, care e parte a Executivului, procurorii se găsesc pe linia de fractură dintre puteri, la granița dintre Executiv și Justiție.

Nu degeaba creatorii Constituției au repartizat Ministerul Public la capitolul despre Autoritatea Judecătorească.

Și, de aceea, când vrei să numești sau să demiți un procuror-șef nu o faci simplu, ca la un secretar de stat într-un minister.

Ai nevoie de avizul, consultativ, al CSM și de semnătura decisivă a președintelui României.

Sunt angrenate mai multe puteri ale statului și mai multe mecanisme, tocmai ca să se împiedice abuzurile, capriciile, interesele nocive.

Tudorel Toader o poate revoca pe Laura Kovesi, chiar dacă nu e șeful procurorilor.

Legea nu-i cere un motiv anume pentru schimbare.

Dar arhitectura democratică, o, da, dovadă că numirile și demiterile trec prin CSM și poposesc la Cotroceni.

Mai apare o întrebare.

• Nu cumva ”concluziile ministrului justiției”, despre care vorbește legea, sunt deja gata, deși raportul de activitate al DNA n-a fost încă prezentat public?
• Abia săptămâna viitoare DNA își va prezenta raportul pe 2017.

Iar în cazul în care ministrul ar vrea să meargă în cazul lui Kovesi nu pe (1) ”deficiență managerială”, ci pe (2)  ”acțiune disciplinară”, are nevoie de o cercetare a Inspecției Judiciare, o decizie a CSM și pe o confirmare din partea propriei Comisii din minister.

Căci doar așa, spune Regulamentul MJ, își exercită ministrul justiției ”calitatea de titular al acțiunii disciplinare în cazul abaterilor săvârșite de judecători și procurori”.

Asta e.

Democrația e complicată.

Iar designul e intenționat rafinat ca să oblige la reflecție și la cultura obiectivelor atinse prin convingere, nu prin lovituri de palat.

Ministerul Justiției este subordonat politic Guvernului. Așa e legea.

În timp ce, nu degeaba în planul de imobiliare.ro prezentat chiar azi de ministru, instituțiile magistraturii stau lângă cele judecătorești. Vecini de cartier.

Tudorel Toader știe foarte bine toate aceste lucruri.

De aceea e tot mai nervos și tot mai puțin dispus să răspundă la întrebări.

El dă târcoale cartierului nenăscut încă, având de ales între a merge pe mâna lui Liviu Dragnea și Codrin Ștefănescu și de a respecta legea și procedurile, gardurile invizibile, însă de netrecut, ale democrației.