TOLO.RO
TOLO.RO
joi, 23 martie 2017, 9:12
Am crescut ca jurnalist, cât am reușit, citindu-i pe colegii mei de la alte publicații.
Pe vremea când ziarele ne murdăreau tuturor buricele degetelor la prima oră, mă trezeam pe ritmul interior al rubricii din ”Național” pe care o semnau Simona Catrina și Alice Năstase.
Și apropo de ziare, redacții, știri și slăbiciuni omenești.
Un simplu ziar din Europa de est, în toate avatarurile lui, fie că s-a numit ”7 plus” sau ”Național”, a făcut mai mult jurnalism pentru public decât un colos contemporan, să zicem Facebook.
Vorba lui Radu Cosașu: ”Îi urez lui Facebook să împlinească 90 de ani, precum Gazeta noastră”.
Simona Catrina și Alice Năstase aveau verb, umor și, mai ales, aveau umanitate.
Pe Alice am cunoscut-o mai târziu, pe Simona, niciodată. Am păstrat distanța jenei față de cineva pe care-l prețuiești, nu-mi dau seama ce reflex tâmpit o fi și acesta și nu e momentul să-l sondăm.
Dar o știu pe Simona, cât de bine o știu!
Este cea mai onestă critică a masculinității noastre.
O ziaristă adevărată, enervată și echilibrată deopotrivă, cu un simț al relativului care a făcut din ea sufrageta grațioasă și absolută a presei românești.
Cu adăugirea că ea ne-a emancipat pe noi și niciodată invers.
La un moment dat, Simona a emigrat în Canada.
A revenit mâhnită și s-a întâmplat să fiu în biroul lui Mihnea Vasiliu când șeful de la Ringier a spus, înflorind tot: ”Le-am adus pe trăsnitele de Catrina și Năstase să reia rubrica aia a lor în Libertatea!”.
În toți acești ani, presa românească a practicat controlul costurilor.
Și a uitat, după expresia unui economist european, care este costul controlului.
Simona Catrina Roman a încetat din viață în noaptea de 22 spre 23 martie 2017, la 49 de ani.
Sunt prea amărât ca să scriu acum tot ceea ce-mi trece prin minte despre destinul ziariștilor cinstiți și talentați.
Și despre cât de puțini servitori ai publicului precum Simona mai au șansa să intre azi, ca tineri juniori, în redacțiile împuținate, amenințate și sălbăticite.
Pe vremuri, noi am intrat și alții ne-au purtat de grijă și am avut timp să greșim.
Dar ceva voi spune totuși.
Ceva ce n-am mărturisit până azi și voi enunța fără detalii, din respect pentru cei cu care am vorbit.
În ultimii ani am primit propuneri ferme si clare pentru a prelua ceva în zona publică a presei din România.
Scriu tot aici, în redacția unui ziar de sport pe care-l îndrăgesc, așa că înțelegeți răspunsul.
Astăzi, în ziua dispariției Simonei Catrina-Roman, este pentru prima oară când mă gândesc că răspunsul normal ar fi trebuit să fie: ”Da, dar voi face oferte tuturor ziariștilor talentați și credincioși pe care reușim să-i convingem să vină!”.
Pentru că la TVR și la Radio România e locul lor!
Altfel ce rost are să cheltuiești cele 300 de milioane de euro pe care îi consumă în 2017 Televiziunea Română și Radio România?
Când norii prejudecăților de toate felurile cutreieră cerul continentului și al lumii, imaginați-vă cum ar fi sunat o emisiune pe radioul public în care Simona Catrina să educe, să distreze, să ne scoată din misoginism!
În epoca în care președintele democrației globale Donald Trump decretează sentențios „Am tendința să am dreptate!”, vom rămâne întregi la minte ca societate dacă vom cultiva atitudinea acestei jurnaliste care știa că îndoiala și compasiunea sunt sarea pământului.
Deocamdată suntem, desigur, departe de soluțiile normale.
În absența unei circulații normale a valorilor, alții i-au întins mâna Simonei Catrina: Ringier, Alice Năstase la revista Tango și Radu Moraru pentru o emisiune la Nașul TV.
Dar locul Simonei Catrina, al lui Ovidiu Ioanițoaia, al lui Tudor Octavian și al altor oameni care au marcat meseria aceasta și care au muncit toată viața pentru public s-ar cuveni să fie exact în serviciul public.
Prin ei și prin tinerii ziariști care ar putea să învețe de la ei ar putea începe, la media publică, o conversație națională civilizată.
Nu ar fi un favor făcut lor, ci ei ar face un serviciu angajatorilor.
Cine să-i vadă?
Sâmbătă noaptea trecem la ora de vară.
Rămân la ora de iarnă, un ziarist mai slab ca înainte după moartea sufragetei.
Până azi eram la piciorul broaștei. Fără Simona Catrina, una din vocile emancipării noastre mereu amânate, sunt și mai jos.
Ca să nu avem vorbe.
ahuramazda • 23 martie 2017, 21:40
Frumos articol si plin de omagiu. Dumnezeu sa o odihneasca in pace. Intotdeauna cei buni pleaca mai devreme spre eternitate...
Constantin • 23 martie 2017, 21:50
Alaturi de Simona Tache (o alta jurnalista de exceptie) Simona Catrina era ziarista careia ii citeam cu mare placere articolele de un umor savuros. In ultimul timp ma intrebam de ce a disparut semnatura ei dintr-un mare cotidian (poate ultimul ziar "quality" din presa romaneasca)...Acum am aflat...Dumnezeu sa o odihneasca in pace...
Alexandru • 23 martie 2017, 21:56
Imi aduci aminte de vremurile cand gaseam la chiosc 8-10 cotidiane si 6-8 saptamanale...erau vremuri cu un tabiet frumos..din National le citeam pe Catrina, Nastase si pe Tache..si totusi merita sa cumpar ziarul doar pentru atat. Pacat ca s-a dus un om ca ea!
Danny • 23 martie 2017, 22:40
Frumos omagiu ai facut, cat am mai citit ziarul asta, era cu adevarat bun, pot spune ca a fost ziarul copilariei mele, il luam zi de zi! Si eu i-am citit articolele acestei doamne, fie ca le-a scris in National, Libertatea sau Adevarul si le-am apreciat. Erau articole, în acelasi timp, amuzante dar si inteligente. Dumnezeu s-o odihneasca!
addy • 23 martie 2017, 23:07
te citesc de la inceputuri cataline, te apreciez, iti respect dreptul la opinie, probabil ca imi recunosti adresa de posta electronica, dar sa-l bagi pe ioanitoaia in aceeasi categorie cu simona catrina roman depaseste puterea mea de acceptare
Mihai • 23 martie 2017, 23:34
Imi e dor sa mai simt mirosul hartiei de ziar si sa ma murdaresc pe maini de tusul inca neuscat citind cu nesat rubrici , articole, pamflete scrise cu umor fin si inteligenta. Aveam impresia ca sunt prieten la catarama cu semnatarul, empatizam, imparteam ganduri, trairi, sentimente...Simona Catrina sper ca acolo unde te-ai dus sa incanti alte suflete ...odihneste-te in pace!
Jimmy • 23 martie 2017, 23:41
*** *** Tudor Octavian nu are ce cauta langa numele Simonei!Bine au facut cei de la R omania li bera si National ca l-au dat afara!A fost si pe la RTV dar s-a prins Ghita *** *** si l-a uschit!!
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
randy • 24 martie 2017, 0:08
Foarte frumoase cuvinte......Mare pacat ca a plecat asa devreme..Dumnezeu sa o odihneasca_n pace.
Cosmin • 24 martie 2017, 1:12
O citeam pe Simona si de aici, din Denver. Savuram cu placere articolele sale. O sa-mi lipseasca mult. Drum bun, Simona!
Gabi • 24 martie 2017, 5:09
Trist, tragic, Dumnezeu sa o odihneasca. Nu stiu detaliile medicale si nici nu trebuie sa le stim. O idee ar fi sa se inceapa o popularizare a screeningului pentru cancer de sin, mamografie anuala incepind la virsta de 40 de ani. In loc de anunturile cu 'consumati apa....etc', popularizarea screeningului pentru cancere (numai 4 au screening indicat: cervical, mamar, colon, prostata) ar fi mult mai benefica.
Radu • 24 martie 2017, 7:21
Sa ma ierte addy dar Ioanitoaia a facut imens pentru presa sportiva. Nu a facut rubrici ci ziare intregi si a crescut generatii de ziaristi.
brod • 24 martie 2017, 8:01
Simona Catrina a fost o femeie de spirit, cu multă noblețe sufletească. O scriitoare cu un cert simț al măsurii și cu o sinceritate deplină, fără să fie „impudică„ prin asta. Un model. Dumnezeu s-o odihnească!
brod • 24 martie 2017, 8:04
apropos de ceea ce scrie Jimmy: mare păcat de Tudor Octavian care, după ani de zile de Dus și Întors la România liberă, ajunsese să ceară, la România TV, eliberarea lui Gigi Becali. și nu cred că de dragul patronului postului, căci și dincolo, la România liberă, era unul care...
Gareth Edwards • 24 martie 2017, 8:56
Esti un om de mare calitate.
Mircea Serban • 24 martie 2017, 9:33
...pentru ca, "la inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul, cum bine spunea (scria) maestrul meu (defunct) Bodor Pál și a facut Simona Catrina (cum atat de sensibil ai scris!), ”zidirea in cuvant” este exclusiv avatarul ”maestrilor curiozitatii” de aceea, ridic si eu palaria in fata celei disparute pentru totdeauna dintre noi, dar mereu in spatiul public tocmai pentru a-i simti, cat o-m trai, lipsa! RIP!
Florina • 24 martie 2017, 9:44
Dumnezeu s-o odihneasca! Ce durere sa vezi ca un om atat de frumos, sincer si talentat, hotarat sa lupte -nu a reusit sa invinga boala! Imi doream imposibilul pentru ea!
Cezar Parlog • 24 martie 2017, 10:08
Și modestul meu omagiu... http://adevarul.ro/news/eveniment/adiosimona-catrina-1_58d445ff5ab6550cb89e0c60/index.html Pur și simplu Simona...
Miruna • 24 martie 2017, 12:35
Super articol Catalin! Am imbratisat aceasta meserie in anii 90 si am vrut sa o fac cu scoala (adica am facut jurnalism). Nu am ajuns niciodata sa scriu in presa, pentru ca valurile vietii m-au dus in alte domenii. Acum, dupa 20 de ani, ma intreb sincer ce mi-a trebuit acea facultate si de ce nu am ales ceva mai pragmatic, care poate mi-ar fi adus un alt drum in viata, mai lin, mai practic, mai usor... Mi-ai adus aminte brusc prin acest articol. Sigur ca in acesti 20 ani totul s-a profesionalizat in Romania, pe net trebuie sa ai view-uri ca sa ai succes, la radio totul e un algoritm... dar nu mai e pic de suflet. Ma gandeam la asta zilele trecute, cat de dor imi e de exemplu de fm-ul bucurestean din anii 90. Astazi ascultam hituri la radio, atatea hituri incat nu-mi mai vine sa-l deschid. Ce vreau sa spun de fapt, daca ai puterea sa mergi la radio sau tv public, mergi si schimba-le pentru noi toti. Esti barbat, probabil ca iti va fi greu, dar talentul si indarjirea pe care le ai te vor ajuta sa reusesti. Adu inapoi oamenii valorosi in presa, in radio, in TV. Exista un public in Romania care merita asta. Meritam altceva decat mizeria pe care o vedem si auzim zi de zi. Odihneasca-se in pace Simona Catrina! A generat un uragan in sufletul meu, al unei persoane care nu o cunoaste personal, dar ca si tine, a iubit fiecare cuvant scris de ea...
lili • 24 martie 2017, 13:29
Dumnezeu s-a odihneasca in pace... pacat... ii citeam articolele in revista Tango, erau pline de viata, nu puteam sa renunt pana nu le citeam pana la final...
Lucian • 24 martie 2017, 17:38
Când mai cenzurezi epitete date medicilor sa te gândești la asta: http://www.ziare.com/invazie-imigranti/romania/refugiatii-sirieni-socati-ca-in-romania-se-da-spaga-la-spital-nu-lucreaza-nimeni-fara-sa-dai-bani-1458902 Așa ca tu faci parte din sistem , un fel de DNA mai mic care lovește, dar lovește punctual! Am văzut mai nou ca nu publici ce nu-ți convine! Sper ...
Mara • 25 martie 2017, 0:33
Frumos. Sa se odihneasca in pace. Ne vor ramane scrierile ei pline de sarcasm si umor.
VP • 28 martie 2017, 19:57
Odata ce aflam despre cineva drag/cunoscut noua,ne aducem aminte de Dumnezeu.Si ne rugam ca cel trecut la Domnul sa fie iertat si mantuit (asta inseamna Dumnezeu sa o odihneasca). In duminica ce a trecut,la Sf Liturghie s-a citit la cazanie din Sf Maxim Marturisitorul,un sfant de o rara si adanca cunoastere crestin ortodoxa. Ne marturiseste inca din anii 600 ca sfarsitul vietii vine in egala masura ptr varsnici ca si ptr cei tineri. Nu stim cand vom fi chemati la Singurul si Dreptul Judecator...si ce facem ptr asta? Ne certam unii cu altii,mintim,fugim de adevar,furam,injuram,ne omoram si facem ce e rau aproapelui. E vremea Postului Patimilor Domnului Iisus Hristos...e vremea pocaintei,a smereniei,a faptelor bune,si a impartasirii cu Dumnezeu...mai mult ca niciodata. Daca e sa facem ceva pentru un om trecut "dincolo" cunoscut sau nu, e sa ne rugam ca sufletul ei sa ajunga acolo unde Dumnezeu ne spune in Sfanta Lui Scriptura...in sanul lui Avraam/Rai. Si aduceti-va aminte de Dumnezeu mai des, cat de des puteti.Ptr ca fiecare zi sa o considerati a fi ultima,asta ca sa fiti pregatiti ptr totul si orice.Fie ca urmatoarea clipa o veti petrece aici, fie nu. AMIN !
marius • 31 martie 2017, 5:34
..-ratasem- articolul asta. nu-l citisem. mi-a atras atentia colegul meu de banca din liceu, cind i-am semnalat eu ca Doru Buscu a scris citeva rinduri frumoase despre Simona. Eu am -dat- peste ea -cautindu-l-, zi de zi, pe Razvan Boanchis. Citeam cu multa placere ce scria. Cind -s-a despartit- de Boanchis recunosc ca nu -m-am dus dupa ea-, nu prea am mai citit ce scria. Se poate intimpla ca moartea unui om sa schimbe ceva esential in noi. Si eu -am patit- treaba asta. Nu stiu, poate e ceva ce exact acel om iti trasmite, ceva ce poate a incercat sa iti comunice cit a trait, dar nu a gasit cuvintele potrivite, sau poate tu nu ai avut disponibilitatea de a-l asculta cu atentie... -Probleme de comunicare-, cum se spune... Ma bucur sa inteleg ca pozitia pe care a fost, prin 2005-2007, si Tudor Giurgiu ti-a fost si tie oferita. Nu stiam. Stiam ceva, legat de o eventuala candidatura pentru Primaria Bucurestiului. Consider ca esti, inainte de orice, si in esenta ta, jurnalist. Cred ca, atit cit depinde de tine, si atit cit ti se va oferi ocazia, treaba ta e -sa faci bine- tagma jurnalistilor. Parerea mea despre -bagat oameni la puscarie- ti-am comunicat-o acum trei-patru ani, tot intr-un comentariu la un articol de-al tau. Inchei acest comentariu, Catalin, si te rog sa ma ierti ca imi permit sa am pareri in chestiuni atit de esentiale. Si de personale.