7 zile până la sentința din Gala Bute. Cum s-au lepădat Udrea, Ariton și ceilalți de stat

luni, 6 martie 2017, 2:24

de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan

Tudor Breazu e un tânăr direct.

El a fost secretarul particular al Elenei Udrea.

”Provin dintr-o familie care nu a lucrat la stat și nu a făcut niciodată afaceri cu statul”, spune Breazu în fața judecătorilor, scuturându-se de funcția sa publică precum te scuturi de o omidă care ți-a picat pe mână.

Timp de aproape doi ani, în fața Curții, acesta a fost discursul standard al inculpaților care au lucrat la stat.

Regretul că au picat în plasa lucrului într-un minister.

Dezgustul pentru sistemul public.

”E ultimul dumneavoastră cuvânt”

Instanța sesizează că ei repetă același lucru pe care l-au mai zis.

Dar e dreptul inculpaților să-l rostească de vreme ce îi frământă.

”Nu vă grăbim, dar vă semnalez doar că acesta este ultimul dumneavoastră cuvânt! Ultima oară când vă adresați Curții”, le spune Angela Dragne, șefa completului.

Unul după altul, bărbații și femeile continuă să povestească ce rău le-a făcut să lucreze la stat.

E ceva simptomatic aici și mărturiile lor merită puse una lângă cealaltă.

Visul tineresc al consilierului Elenei Udrea

”Clientul meu a lucrat în mediul public dintr-un vis tineresc!”, pledează avocatul lui Ștefan Lungu.

”Dar mediul public i-a făcut numai rău”, continuă apărarea.

Ca și Breazu, Ștefan Lungu a fost extrem de apropiat profesional de Elena Udrea. Cavaler în cercul intim al încrederii.

Când vine la bară, Lungu spune că ”eu m-am realizat și confirmat în mediul privat și am crezut că pot aduce ceva în mediul public”.

Potrivit rechizitoriului, dar și potrivit propriei recunoașteri, făcută încă din prima clipă, firma lui Ștefan Lungu a încasat mita de 10% în valoare de sute de mii de euro, din câteva lucrări atribuite de Ministerul Dezvoltării.

Asta în vreme ce lucra la stat.

În cazul lui Tudor Breazu, consilierul scotea știrile neconvenabile ministrului din presă, îi cumpăra case și mergea în vacanțe alături de Elena Udrea și de fosta sa iubită, șefa CNI Ana Maria Topoliceanu.

”Eram atât de apropiați, eu și Ana Maria Topoliceanu, încât prietenii ne spuneau că nici nu s-au scris cărți despre o relație atât de frumoasă” Tudor Breazu

Completul ascultă, calm.

Antrenate, Angela Dragne, Leontina Șerban și Florentina Dragomir privesc cu pulsul scăzut acest ultim cuvânt, în care inculpatul spune că toată literatura universală nu s-a ridicat la înălțimea iubirii a doi oameni.

Oameni nenorociți, cu iubire cu tot, de sistemul de stat.

Ministrul supărat că statul i-a pedepsit faptele bune

Elena Udrea însăși se consideră o victimă a serviciului public.

Statul e vetust.

Nu-l poți schimba.

Statul e plin de funcționari ”dispuși la mită, precum secretarul general al ministerului, Gheorghe Nastasia”, zice fostul ministru.

Elena Udrea împarte situația în două:

• Sistemul public, unde a fost mințită și săpată de o mafie cu legături anterioare sosirii sale în minister.
• Zona privată, care i-a asigurat succesul său și al soțului, Dorin Cocoș.

”Am intrat în politică deși aveam bani dobândiți prin căsătoria cu un om de afaceri. Sunt o persoană ambițioasă și am vrut să fac lucruri care nu s-au mai făcut. Am fost un ministru care a cerut public denunțarea mitei. Nimeni n-a mai făcut așa ceva”, spune fostul demnitar.

În ciuda cererilor, șpăgile au continuat să circule în Ministerul Dezvoltării și Turismului, umflate de la lună la lună.

Asta arată contractele, așa indică circuitul bancar al sumelor, dincolo de orice dubiu.

Singurul punct unde inculpații nu se pun de acord, un punct esențial însă, este: cine a luat după aceea banii?

”De ce nu s-au urmărit banii și funcționarii publici până la capăt”

Ceva îi unește însă în rivalitatea lor pentru achitare sau pentru pedepse cât mai mici.

Oricât de mult împroașcă unul spre altul responsabilitatea, ei împărtășesc convingerea comună că lucrul la stat e cel care i-a nenorocit.

Asta repetă punct cu punct.

Procurorii susțin că inculpații sunt, de fapt, cei care au nenorocit statul.

Că, alături de cei din celelalte cazuri aduse în fața instanțelor, ei au deformat sistemul.

”Dar atunci de ce DNA nu a urmărit până la capăt traseul banilor? De ce nu i-a cercetat pe ceilalți funcționari ai statului sau alți oameni la care au ajuns banii? Chiar și audierea martorului Felix Tătaru arată că traseul banilor trebuia urmărit până la capăt!”, spune avocatul Alexandru Chiciu, apărătorul Elenei Udrea, arătând cu mâna spre procurorul de ședință.

Trimiterea la funcționarii corupți, lăsați în pace de DNA, a mai fost făcută de către apărare.

Trimiterea la Felix Tătaru e de ultim moment, în urma depoziției publicitarului, iar apărarea Elenei Udrea nu scapă nicio ocazie de a încerca să-și ajute clienta divertând către ceilalți suspiciunile.

În primul rând, către funcționarii publici.

Ariton: ”Gala Bute, sarcină cu caracter politic”

Chiar și Ana Maria Topoliceanu, mult mai succintă decât colegii de dosar, nu termină cuvântul fără să puncteze: ”Regret enorm că nu am plecat mai devreme de la conducerea Companiei Naționale de Investiții. Am stat prea mult”.

Celălalt ministru, Ion Ariton, spune, folosind exact aceste cuvinte, că ”organizarea Galei Bute a fost o sarcină cu caracter politic”.

Și el spune că e o victimă a statului.

Fostul ministru al Economiei e supărat că ”am ajuns degeaba în fața Curții”, că i s-a dat viața peste cap, de vreme ce n-a făcut decât ce era legal și ce i-a spus premierul Boc, de două ori: întâi la ședința de guvern din 5 ianuarie 2011 și, apoi, în primăvara aceluiași an, ”la o întâlnire informală”.

Gheorghe Nastasia, cel care semna totul în numele Elenei Udrea, e categoric: ”N-o să mă mai vedeți în sistemul public, în politică, în nimic!”.

Se declară dispus să facă muncă în folosul comunității.

Un pic mai bine decât până acum.