TOLO.RO
TOLO.RO
vineri, 30 decembrie 2016, 7:40
O prezență ușoară într-un an cu texte lungi.
Cineva țopăie în hala redacției. Ridici ochii din ecran.
Este Loredana Dinu, una dintre cele patru fete din echipa de spadă, singura medalie de aur a României la Rio 2016.
Pe mocheta roșie a Gazetei, Loredana reconstituie saltul acela imponderabil din sala ”Carioca 3”.
2016 își numără ultimele ore. A fost un an greu, dureros, cu mari pierderi. Sportul mondial l-a rătăcit pe Muhammad Ali, iar microbiștii din România au ascultat, împietriți, vestea morții lui Didi Prodan.
Sîntem mai săraci cu tot ceea ce au însemnat pentru fiecare dintre noi David Bowie, Leonard Cohen și George Michael.
Altădată o fărîmă de alinare, sportul ”tricolor” s-a rostogolit. Vă amintiți? E 11 august 2016 și România nu a reușit nici un titlu olimpic aici, la Rio.
Azi, fetele de la spadă intră în sală.
Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop învie și cîștigă în fața SUA. Apoi domină Rusia și, în finală, au în față China.
Nu e de repetat cronica acestei zile. E, probabil, textul scris, alături de colegii mei, din care n-aș modifica nici o literă. Nu de dragul lui, ci de dragul lor.
Există în acea finală o întrebare care te obsedează un an întreg.
Cu puțină vreme înainte de Jocurile Olimpice, Loredana Dinu află în cantonamentul din Poiana Brașov că va fi rezervă la Rio.
Plînge, își strînge lucrurile ca într-un film italian cu divorțuri spectaculoase și pleacă. Sportul nu e o poveste cu zîne, ci cu oameni.
Celelalte trei fete o roagă să se întoarcă din drum.
Antrenorul Podeanu insistă și el. Gravitația dezamăgirii e însă imensă pentru Loredana. Tot felul de gînduri i se rotesc, pe rute amare, în imaginație.
În 2012, Loredana eșuează alături de coechipierele sale la Londra. E rezervă.
Se retrage doi ani în încercarea de a avea un copil.
Nu devine mamă, așa că se întoarce pentru Rio 2016. Mai au o șansă.
Și, în ultimul cantonament, Loredana Dinu află că ea nu va trage nici la individual și nici la echipe.
Cu toate acestea în minte, ea decide totuși să revină la Poiana Brașov.
Decolează spre Rio; a doua Olimpiadă ca rezervă de lux.
Lucrurile arată prost. La individual, fetele repetă prăbușirea de la Londra. Nici o medalie!
Și sîntem pe 12 august 2016 în sala „Carioca 3”. De data asta, chiar e ultima șansă.
Finala se dispută pe tăișul disperării. Cu o mutare total neașteptată, Dan Podeanu o introduce pe Loredana Dinu, cea care nu trăsese nici o tușă pînă în acel moment.
Stupoare în sală.
”Cîștigăm împreună sau pierdem împreună” șoptește cineva lîngă masa presei.
Dai din mînă a neîncredere. Nu se face așa ceva!
Nu periclitezi singura medalie de aur a României ca să consolezi pe cineva, oricît de nobil s-a comportat omul față de echipă.
Loredana intră și cîștigă cu 3-2 în fața lui Hao Jialu, campioana mondială. Loredana aduce României niște puncte atît de grele încît antrenorul francez de pe banca Chinei rămîne cu privirea coborîtă în podea!
Sînt punctele care taie moralul Chinei. Asiaticile nu-și mai revin pînă la final.
Te ridici în picioare și te gîndești că ai greșit. Peste cîteva minute, sala însăși se ridică în picioare. Se intonează imnul României.
Iar acum, pe fundalul unei redacții care își tastează superlativele de Sărbători, observi la cîțiva metri silueta tipei față de care ai greșit. Simți o strîngere de inimă. A ținut minte?
Loredana vine cu pași mari, zîmbește, întinde mîna și spune: ”Felicitări!”. ”Hei, vouă felicitări!”.
Pe tot parcursul lui 2016 conversația a rămas nedezlegată. Ce ai fi făcut în locul lui Dan Podeanu? Voi ce ați fi făcut? Ați fi ales varianta care maximiza șansele sau ați fi dat credit ideii de echipă, așa cum a procedat antrenorul?
Există multe răspunsuri și argumente, dar, pînă la urmă, o singură echipă e campioană olimpică. Și se numește România.
În 2016 am pierdut multe personalități dragi și am ratat, fiecare dintre noi, o sumedenie de lupte.
Am cîștigat însă un înțeles pe care această femeie în toată firea, care repetă aici saltul jucăuș de la Rio, ni l-a oferit fără fandoseli. Echipa înseamnă mai mult decît oricare dintre noi. Și asta nu e o parabolă. E felul simplu în care lucrurile funcționează.
Spiritul și eficiența echipei sînt, în fond, același lucru.
Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu și-au cîștigat dreptul să spună, cu onestitate, ceea ce tinerii brazilieni pictează pe zidurile mahalalelor lor verticale: ”Rezist în favelă pentru că eu cred în schimbarea ei”.
Cînd ni se pare că nu mai rezistăm.
Cînd sîntem convinși că celălalt, România sau lumea nu sînt suficient de bune pentru noi.
Să ne gîndim la decizia lui Dan Podeanu și la grația ascunsă din răspunsul de pe planșă și de pe mochetă al Loredanei Dinu.
FlorinT • 30 decembrie 2016, 20:02
N-am vazut finala, dar ma podidesc lacrimile acum. Se pune?
Horace • 30 decembrie 2016, 20:31
Plangacios mic...
Dan • 30 decembrie 2016, 20:44
Ne-ai bucurat tot anul, Catalin. Acum ai realizat si tușa de final. Îți mulțumim de fiecare dată, eu și prietenii mei, decrețeiiiiiiii!
victor • 30 decembrie 2016, 20:50
Multi Ani celor putini care incearca sa ne mai bucure si lumineze viata si tinerete vesnica celor care raman acolo in istoria lumii moderne ,raman ca o bucatica din intregul nostru dar de cea mai buna calitate.Cu sufletul alaturi de familia lui didi prodan si sa luam numai ce a fost bun de la el si sa facem un muzeu. Despre celelate Dl.Tolontan te rog sau ca sa zic ca nea jan din celebrul film Operatiunea monstru , hai bre nea Tolo mai zio pe aia cu Malaxa dar de la inceput ca este si Firea acum.MS An nou fericit
Jules • 30 decembrie 2016, 22:06
La multi ani, domnule Tolontan!
Calin • 30 decembrie 2016, 22:17
Tusa genialitatii... Fara ironie.
Razvan • 30 decembrie 2016, 22:49
In lumea scrimei introducerea rezervei in ultimul releu al ultimului meci e o cutuma a probei pe echipe... Fiindca altfel rezultatul obtinut de echipa nu se cuantifica in palmaresul rezervei, iar implicatiile sunt inclusiv de ordin financiar. Amintiti-va ca la fel a intrat si Alexandru Siriteanu in finala de la Londra la sabie masculin. E o decizie grea, dar pe care antrenorii de scrima au curajul sau nebunia de a o lua. E doar unul din detaliile care fac ca scrima sa fie un sport cu totul deosebit... Cu articolul acesta ati punctat tusa de "aur" !
ales121212 • 30 decembrie 2016, 22:51
La mulți ani echipei d-lui Tolontan ce a realizat atâtea dezvăluiri dintre cele mai imposibil de realizat și curajului de a le reda așa cum au fost. Sănătate și mult succes și în anul care vine. La mulți ani !
Floarea • 30 decembrie 2016, 22:56
La multi ani , Catalin Tolontan!
victor • 30 decembrie 2016, 23:48
Acum vreo 40 ani, am auzit un comentarie pe care nu-l uit : ,,Sportul, ...o clipa de fericire furata vietii care trece....''.Cred ca luptei acestot 4 fete se potriveste perfect.
Mihai Teo • 31 decembrie 2016, 0:19
Ti-ai adus aminte (si) de sport ?
Nicu Hăloiu • 31 decembrie 2016, 0:44
Ce pot să mai adaug? Nu este păcat că România este locuită, ci este păcat că cei care o conduc nu-și merită poporul. Felicitări și mulțumesc, fată dragă, român frumos!
Emilian • 31 decembrie 2016, 1:13
Superb articol, Tolo! Dan Podeanu e colosal, iar Loredana e o mare luptatoare! Si foarte frumoasa pe deasupra! :) Apropos de schimbarea facuta de Podeanu: imi aduce aminte de schimbarea facuta de Van Gall in min 120 al sfertului de finala de la campionatului mondial: a schimbat portarul titular, iar rezerva a parat 2 lovituri de la 11m , aducand victoria Olandei!
Mariana C • 31 decembrie 2016, 2:30
Urmaresc articolele lui Tolo si activitatea lui publicistica , dar acesta m-a impresionat f.f.tare ca si succesul fetelor la Rio si ma simt fericita ca mai exista ..simtire , o anume ..tandrete si mult bun simt si delicatete..Am "doar"70 de ani si ma bucur pentru acest moment rar !!! Multumesc Tolo !
Emil • 31 decembrie 2016, 5:07
La multi ani Catalin si felicitari pentru toate articolele tale de pe blog ale anului 2016, pe care le citesc aproape zilnic de peste ocean.
Adrian Capraru • 31 decembrie 2016, 7:36
An Nou Frumos, domnule Tolontan!
Bogdan • 31 decembrie 2016, 8:38
La așa o sportivă, așa un antrenor. Felicitări tuturor, inclusiv dlui Tolontan.
Marius • 31 decembrie 2016, 8:53
La multi ani GSP , multumim pentru tot ce faceti !
Cătălin Tolontan • 31 decembrie 2016, 9:43
@Mariana C: ne bucuram si va multumim pentru ca impartim aceeasi pasiune sportiva!
Alexandru • 31 decembrie 2016, 10:01
La Multi Ani ! Echipa de spada este cel mai bun exemplu de unitate si performanta la nivel mondial din sport din Romania.Felicitari si multe dezvaluiri din sistemul condus de "vatafi" din servicii si in 2017, Tolo.Sper ca si anul urmator sa aduca in sport echipe nationale la alte discipline (handbal,polo,rugby ,etc.) in topul international.Hai Romania!
Cristian – SAN FRANCISCO • 31 decembrie 2016, 10:20
Jos palaria!!! Superb!!! Ca sa ajungi acolo sus, in varf, iti trebuie multe, foarte multe, dar chiar daca le ai pe toate iti mai trebuie acea farama de nebunie, intuitie si genialitate, fara de care nu poti atinge treapta cea mai de sus. Oricat ar spune cunoscatorii ca e o mutare care se face, se practica, e o cutuma, iti trebuie acel gram de nebunie si oamenii potriviti pentru AUR!!! FELICITARI SI LA MULTI ANI !!!
Obiectiv • 31 decembrie 2016, 10:48
Domnule Tolontan, as aprecia doar ca lista pierderilor in anul ce se incheie este restrictiva; nu incapeau inca cel putin doua nume, ambele avand, de asemenea, tangenta cu muzica - Prince si Ioan Gyuri Pascu? Dar marele Marin Moraru? Pe Johan Cruyff, M. Ali si pe Umberto Eco cum de i-ati omis? O.
Doina • 31 decembrie 2016, 11:01
Ce ar mai fi de spus? La cit mai multi oameni ca ele si Podeanu!!!!!! La multi ani sanatosi!!
Ion • 31 decembrie 2016, 11:07
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Vasglomerulul • 31 decembrie 2016, 12:50
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
vinsanity • 31 decembrie 2016, 14:03
Daca ar fi in Romania un echivalent al revistei Time cu al ei "Person of the year", Tolo l-ar primi, pentru tot ce a facut anul acesta. Si el ar imparti premiul cu Loredana Dinu si Mirela Neag :)
Caesar3 • 31 decembrie 2016, 15:24
Frumos articolul, frumoasă şi Loredana . Încă o dată felicitări echipei pentru Gold Medal . Să nu uităm nici pe Adrian Enescu : https://www.youtube.com/watch?v=TRs6_baPBOs#t=30
Adu • 31 decembrie 2016, 15:27
La Multi Ani, Tolo! Multumesc. Punct. Si de la capat: din 2017, mai aveti un cumparator in plus pentru gsp. The show must go on!
elle • 31 decembrie 2016, 15:32
Sanatate pt voi si familiile voastre si speram ( ca toti cei ce va citim si ne exprimam opiniile ) ca in anul ce va venii, sa avem parte de aceleasi articole captivante . Bonne Année pour toute L'Equipe !
addriann • 31 decembrie 2016, 17:08
La multi ani, domnule Tolontan si felicitari tuturor, pentru curaj si pentru calitatea articolelor prezentate pe acest site !
dan • 31 decembrie 2016, 19:39
La multi ani si la cat mai multe investigatii jurnalistice de calitate!
di livio • 31 decembrie 2016, 23:10
La multi ani,Tolo! Esti plingacios de mic? vorba lu Horace .Unde s-ar mai gasi de citit LECTIA DE ENGLEZA cu Dinamo si Aston Villa?
Velicu Gheorghe • 1 ianuarie 2017, 12:58
Domnule Catalin T olontan ,de mult voiam sa va felcit. La multi ani, de aici, din Giurgiu !
haideusicfr • 1 ianuarie 2017, 22:41
La Multi Ani cu sanatate domnule Tolontan. Va urez in acest an cat mai multe astfel de articole sportive de succes! De asemenea citesc cu interes articolele dumneavoastra sociale. Succes de asemenea ! Va sustinem!
calin • 3 ianuarie 2017, 7:21
intr-adevar, superb articol; orice comentariu este de prisos
un roman • 3 ianuarie 2017, 14:36
......... ROMANIA..... Multumesc .Un an bun popor roman
Dorel. • 8 ianuarie 2017, 23:59
Superb articol, mi-au dat lacrimile, pacat ca sportul romanesc nu mai este ceea ce era odata.