TOLO.RO
TOLO.RO
sâmbătă, 15 octombrie 2016, 8:44
N-am văzut de mult, ca, într-un text, cineva să scrie ”22 Decembrie 1989” atît de îngrijit. De regulă, îi zicem ”decembrie 89” sau ”revoluție”, sau ”așa-zisa revoluție”.
Pentru Cristian Giurgea, ”22 Decembrie 1989” este momentul fără de care ”nu doar că n-aș fi ajuns jurnalist, dar poate că eram la închisoare”.
Pentru că, în comunismul în care s-a născut și a crescut Cristi, să fii homosexual era o infracțiune.
Mărturia lui este una specială.
Încă de la început, intenția acestei rubrici de fiecare sîmbătă a fost aceea de a da un spațiu ”oamenilor fără antenă”. Celor care tac de regulă, dar care pot povesti lucruri despre generația ”decrețeilor”, cea mai numeroasă din istoria României.
O generație care azi își pune o sumedenie de întrebări despre ea însăși.
Născut în 1973 la Galați, Cristi Giurgea a fost nevoit să-și ascundă identitatea sexuală.
Și-a trăit pasiunile în secret. Doar cercul apropiaților săi a știut că e gay. Astăzi, el face această mărturie publică pentru că așa a vrut, pentru că așa a simțit.
Este un vechi și experimentat jurnalist. A lucrat 4 ani la Rompres, apoi la Prima TV, iar astăzi este editor știri din teritoriu la o altă televiziune.
Sînt norocos să pot publica aici, pe blog, un text atît de sincer și atît de valoros prin lipsa oricărei victimizări.
Încă ceva.
Cristi scrie atent data de ”22 Decembrie 1989”, dar nu folosește cuvîntul ”decrețel”.
Poate pentru că e generația în mijlocul căreia s-a temut să vorbească.
de Cristian-Iulian Giurgea
Într-o bună zi, am scăpat în șifonierul imens al maică-mii.
Am ales cea mai elegantă rochie și cei mai scumpi pantofi, le-am pus pe mine și am început să fug prin curte în sus și-n jos tocmai când biata femeie avea musafiri importanți. “În curte?!” Mama țipa la mine scoasă din minți. “Să mă faci de râs în vecini?!”.
A fost prima și ultima oară când am făcut așa ceva. Când am simțit nevoia să pun pe mine haine de femeie. Nu știu de unde a apărut ideea în capul meu.
Eram în Galați, înainte de jumătatea anilor ’80.
Primeam din ce în ce mai puține ore de program la televizor, internetul nu exista și totul era cenzurat cu grijă. Inclusiv mâncarea.
Orășelul de provincie în care am copilărit se remarca prin două lucruri: Dunărea și Combinatul Siderurgic, “cel mai mare din această zonă a Europei”, după cum pretindea puțina presă, deținută integral de statul comunist.
Așa am crescut, cu vina asta, că o fac pe mama de râs în oraș. Un băiat ortodox, crescut cu mai multă vină decât un copil de cor de la Vatican.
Zilnic, furnalele Combinatului Siderurgic care priveau amenințător Galațiul de pe malul unui lac scuipau fum alb-roșiatic și gri-antracit. Așa erau și rufele luate de pe sârma din curte. Mirosul de cocs și de praf de minereu erau ținute la sol de pâcla ridicată din cele trei ape care aproape înconjoară orașul, Dunăre, Siret și Prut.
Acolo, vina s-a transformat în frică. Sau doar a potențat-o.
Frica de ce-o să zică lumea, mamă!, și frica de a fi ce sunt. Gay. Cu fricile subsecvente: frică să te ții de mână pe stradă, frică să te săruți în public, frică să iubești cu toata inima. Sub diverse forme, frica a fost cea care mi-a guvernat viaţa mai bine de 30 de ani.
Prima oară i-am spus ca sunt homosexual celei mai bune prietene din liceu, Cristina.
Am fost forțat s-o fac. Avea un iubit, Dani, mai mare ca noi. Student.
Într-o seară, Cristina s-a înghesuit lângă mine în fotoliu. Bunica ei era în cealaltă cameră. “Trebuie să mă înveți să mă sărut! Dani îmi reproșează că nu știu”.
Buzele ei aveau culoarea ficatului fiert. Am încercat, cu o frică amestecată cu un fior de plăcere interzisă. Dar n-a mers. “Cristina, îmi pare rău, mie îmi plac băieții”.
Nu mai știu exact cuvintele, probabil n-am fost chiar atât de direct. Dar o făcusem. Spuneam cuiva prima oară ce sunt.
Mai târziu aveam să aflu că asta e ”coming out of the closet”. Adică să ieși din debara la lumină. Cu fiecare om căruia i-am spus de-a lungul anilor că sunt gay, m-am simțit mai liber, mai normal, mai integrat printre semenii mei.
Pe fața Cristinei se amestecau șocul și durerea respingerii. Totuși, a înțeles.
Peste doar câteva zile, vorbeam despre dragoste și bărbați ca într-un fel de Sex and The City de anii ‘80. Probabil atunci am înțeles că așa trebuie să stea lucrurile. Că așa e firesc. Și că suntem diferiți, pentru că amândurora ne plac bărbații.
Dar frica nu a dispărut atunci.
Abia atunci începea.
Știam că nu pot spune asta nimănui altcuiva. Era și ilegal, dar nu asta era problema pentru mine. Habar n-aveam că e o lege care interzice așa ceva și că poți merge la închisoare pentru “de la unul la șapte ani”, potrivit celebrului articol 200 din Codul Penal comunist.
Am aflat abia după Revoluție, când, venit la facultate în București, am cunoscut gay care făcuseră pușcărie doar pentru că erau gay. Adică homosexuali.
În vremea aia, în Galați, ca în toată România lui Ceaușescu, rezolvai lucrurile cu vecini, prieteni și rude.
Primul băiat din viața mea a fost un coleg de școală, care stătea la două minute de mers pe jos de casa alor mei. Așa că rezolvam și dorințele de pre-adolescent tot în vecini, cu riscuri minime, dar de fiecare dată cu frica de a fi prinși.
Nu știu ce explicație am fi dat pentru ceea ce se întâmpla în diminețile în care chiuleam de la ore și stăteam la mine sau la el cu perdelele trase. El a fost primul. Până la urmă, maică-mea, bună prietenă cu mama lui, s-a prins că e ceva necurat la mijloc și mi-a cam interzis să ne vedem.
Au început întâlnirile pe ascuns.
Se mutase din cartier, într-o zonă cu blocuri proaspăt ridicate pentru noua elită care răsărea din rândurile partidului. Ne vedeam la mine când eram singur sau la el, într-o boxă de la parterul blocului, printre acareturi vechi şi borcane cu murături.
Tot frica a fost cea care a făcut din întâlnirile alea clandestine unele dintre cele mai bune partide din viața mea.
Totul era sub semnul interzisului și trăiam, printre altele, și cu frica războiului nuclear, indusă de aceleași mass-media comuniste – chiar făceam exerciții și primeam măști de gaze, cam așa, cum e acum în Rusia.
Lucrurile interzise la care mă dedam de câteva ori pe săptămână mă făceau să mă simt și mai altfel decât știam deja că sunt.
Undeva, prin clasa a zecea, am descoperit trupa lui George Michael, Wham!. Mi-am zis: băiatul ăsta e ca mine.
Tot după ani de zile aveam să aflu că avem un fel de radar, care ne permite să ne recunoaştem.
Bineînțeles, uneori dă erori. Îi auzeam pe colegii mei cum povesteau partide intense de sex cu cele mai frumoase fete din liceu. Mă uitam la ei și știam exact că mai mult de jumătate dintre ei habar n-aveau despre ce vorbesc. Mă gândeam că eu deja fac asta de câțiva ani.
Doar că nu cu fete.
Am avut noroc că l-am întâlnit pe el și pot doar să presupun cum aș fi crescut dacă puteam să ies în oraș într-un loc în care să găsesc alți oameni ca mine.
Să nu trebuiască să merg pentru asta noaptea, pe aleile întunecoase ale parcurilor.
La fel cum nu știu felul în care ar fi arătat viața mea acum, dacă nu era ziua de 22 Decembrie 1989.
Dacă aș fi fost un inginer în combinatul care ne colora în gri rufele, dacă aș fi trăit tot în casa bătrânească în care m-am născut și aș fi avut soție și copii. Sau dacă aș fi stat la bloc și aș fi făcut grătar în balcon.
Dacă aș fi ajuns sau nu la închisoare. Mai puteam să fiu ziarist și mai puteam să spun cine sunt?
Mi-e frică să mă gândesc. Dar e o teamă cu care pot trăi.
Pentru că de celelalte două am scăpat: frica de ce-o să zică lumea, mamă!, și frica de a fi ceea ce sunt.
Gay. Adică homosexual.
Citește primele 3 episoade:
gogu • 15 octombrie 2016, 12:53
Aveti libertatea sa faceti orice atita timp cit nu deranjati pe cei de linga voi. Dar cind incepeti sa faceti parada ca sinteti gay si vreti drepturi si tot ce se intimpla mai departe, nu e normal si nu e corect. ***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
tzusti~_reloaded • 15 octombrie 2016, 12:54
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Cristian • 15 octombrie 2016, 12:54
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
biancorossi • 15 octombrie 2016, 12:55
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Cristian • 15 octombrie 2016, 12:59
Daca mi-ati cenzurat comentariul degeaba,atunci ,sa fii homosexual e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla. E asa de bine ,respect homosexualii,***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Stefan • 15 octombrie 2016, 13:02
Gogule, daca te uiti in poza din header, vezi un barbat frumos, zambitor si nu cred ca gresesc daca spun ca si inteligent. Cred ca are aceleasi drepturi pe care le ai si tu, si eu, in democratia asta romaneasca. Trebuie sa respectam legile, si atat. Partea cu deranjatul e optionala, nu suntem sclavi sau ***. Cred ca totusi nu sunt chiar asa intolerant cum cred :)) Sunt intoleranto/tolerant.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Ciprian Gavrilescu • 15 octombrie 2016, 13:07
Am impresia ca in situatia de fata lumea nu isi da seama de gravitatea situatiei: un jurnalist (despre care eu marturisesc ca nu am mai auzit niciodata, dar probabil ca asta nu este relevant) relateaza cu mandrie in ca intretinea relatii homosexuale in perioada in care era un copil, si nimeni, inclusiv domnul Catalin Tolontan, nu gaseste nimic in neregula cu aceste lucruri... Ori am eu o problema, ori societatea a luat-o pe un drum gresit si fara intoarcere. Tind sa cred ca a doua varianta este adevarata...
Tyrion • 15 octombrie 2016, 13:11
inca putin si gay-ii de dinainte de '89 o sa fie zugraviti precum partizanii din munti care s-au luptat cu ciuma rosie : si ei se ascundeau , si ei aveau angoase , teama de a fi descoperiti , spectrul Militiei si al Securitatii cand cineva batea la usa ... ce sa mai o lungim , au fost adevarati eroi si au invins !
Razvan • 15 octombrie 2016, 13:18
Ce observ la homosexuali este ca, desi spun ca vor sa fie considerati normali si acceptati ca atare, tocmai aceasta acceptare ii deranjeaza. Nu inteleg argresivitatea lor de a-si face publica orientarea sexuala, prin carti, articole si demonstratii...oameni buni, in 2016, 99% din populatia lumii v-a acceptat si nu va judeca, nu e nevoie sa va autovictimizati la trecut! Nu ne intereseaza framantarile voastre interioare si istoria voastra sexuala. E la fel de relevanta ca a unui heterosexual banal. Nu va admira nimeni pentru alegerea voastra si nici nu va judeca, treceti peste si traiti-va viata!
Niculae Moromete • 15 octombrie 2016, 13:19
De la bun început, de la strălumina intâlnirii bărbatului-tată cu femeia-mamă, copilul primește un set de parametrii și o secvență de setări care mai târziu, de-a lungul întregii sale vieți, dau formă și conținut reperelor sale morale, comportamentului personal, izvoarelor sale emotionale, cuprinderilor sale sentimentale. Acestea sunt apoi ajustate prin educație și interacțiune socială. Majoritatea comentariilor făcute pe marginea postării-declarație-manifest-destăinuire au fost moderate. Eu am detectat o vibrație de aroganță in textul postării, fără urmă de condescendență sau empatie cu cititorii. Dar aceasta este limita mea de receptare a celor ce se scurg spre mintea și inima mea și nu doar citind de pe blogul d-lui Tolontan. De multe ori, dacă cele citite, stăruie neînțelese prin gând, sunt trimise de minte la inimă, iar aici , în inimă, strălumina dintre tată și mamă de la facerea copilului topește nefolositorul. Afară, pe chip, sângele poate sparge obrajii de emoție curată, sinceră, așa cum numai inima lasă să fie. Mânie, iubire, rușine, recunoștință, cine este moderatorul să știe ? Strălumina lui ce topește?
Stefan Nica • 15 octombrie 2016, 13:21
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Cătălin Tolontan • 15 octombrie 2016, 13:23
gogu: asa cum zice si stefan, toti oamenii au aceleasi drepturi. Discutia nu e despre daca iti place sau nu, ca nici dinamovistilor nu le plac stelistii si invers, insa asta nu inseamna ca daca vad un tricou rosu albastru pe strada cu numarul lui Adi Popa pe el ne consideram lezati si vrem sa-l interzicem.
Cătălin Tolontan • 15 octombrie 2016, 13:25
deny74: puteti sa explicati copilului ceva ce cu siguranta stiti. Ca nu exista iubiri inferioare. Si ca ceea ce conteaza este sa gasesti pe cineva care te place si te intelege asa cum esti.
o portocala • 15 octombrie 2016, 13:55
Cristian, ma bucur ca ai scris! E o provocare sa vorbesti despre lucruri pe care o buna parte din oameni nu vor sa le-auda. Iar confesiunea ta e foarte autentica, misto si mind-opening! Catalin, ma bucur ca ai publicat. Sper, totusi, ca iti antrenezi in prealabil invitatii pentru a incasa peste jumatate din comentarii. Ma asteptam (nerealist) sa vad mai multa toleranta si mai putina aroganta in comentarii.
nica fara frica ! • 15 octombrie 2016, 13:55
ai dreptate tolontane , toti oamenii au aceleasi drepturi si e dreptul meu sa-i consider dezgustatori si *** !!!
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gigelos • 15 octombrie 2016, 13:58
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Obiectiv • 15 octombrie 2016, 13:59
@ Anca si @ Maria Catalin mai raspunde din cand in cand unor postari, insa nu si atunci cand este "urecheat" pe drept, cu argumente! Problema nu este daca acceptam sau nu aceasta orientare, ci ca nu este cazul si momentul sa discutam despre ea, atata vreme cat suntem o societate democratica!! Eu sunt din generatia 50+ si ma simt frustrat cand, in mod repetat, Catalin se refera numai la generatia lui, reclamand atentie si intelegere in mod nejustificat (el, Giurgea si C. Mocanu, ca si altii, sunt impliniti profesional, desi am dubii ca lui Tolontan ii mai place sportul), pe un site de sport!! Este un motiv de mandrie sa fii campion, sa fii olimpic la nu stiu ce materie, sa fii un actor foarte bun sau profesor universitar, dar este cazul sa faci tapaj pe seama orintarii sexuale, mai ales atunci cand nu (mai) esti discriminat pentru asta?! Invers, ar fi fost un motiv de mandrie sa-ti afisezi/clamezi heterosexualitatea intr-o lume in care domina homosexualitatea! Politica, problemele economice, sanatatea, educatia si prestatiile sportive modeste sunt tot atatea subiecte de actualitate, nu cel abordat de catre Catalin! A.
gigi22 • 15 octombrie 2016, 14:00
Povestea homosexualilor in vremea comunistilor poate fi educativa din punct de vedere al incalcarii drepturilor omului. Fara indoiala, fiecare are dreptul la viata sexuala pe care si-o doreste. Si nu e cum scriu multi comentatori pe aici, nu-ti alegi sa devii homosexual. Esti altfel, atata tot. Statistic, intre 3-5% din populatie este asa. Nu te face mediul, asa cum din puscarie nu ies barbati homosexuali, desi multi au contacte homosexuale. Si nici nu te poate "indrepta" mediul, asta fiind alta prostie vanturata intens. Mi se pare, ca si unora dintre comentatori, ca descrierea unor experiente sexuale din liceu (usor sordide de altfel) este putin excesiva si nu slujeste ideii de toleranta si deschidere. Daca era un baiat heterosexual care ne povestea cum chiulea de la ore ca sa faca sex cu niste fete prin diverse locuri si cum e cu extazul cand ti-e frica sa nu fii prins, nu cred ca aplauda cineva in picioare, din contra. Sa pstram aceeasi masura a decentei, nu?
Balauru • 15 octombrie 2016, 14:24
Am de spus un singur cuvant: GREATA!!!
Balauru • 15 octombrie 2016, 14:29
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Flavius • 15 octombrie 2016, 14:40
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gimini • 15 octombrie 2016, 14:55
Părerea mea e că domnul ăsta a rămas un adolescent întârziat. Scena cu Cristina e antologică, dar și revelatorie. *** Îi trebuie un psiholog, nu expunere. Nu e nimic, băiete, tuturor ne-a fost frică *** la un moment dat - nu se naște nimeni bărbat. Eu am ratat cel puțin 2 tipe din cauza asta la viața mea de adolescent :)))))) Cine zice că a debutat în viața sexuală fix ca un urs în călduri, minte.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
campionu • 15 octombrie 2016, 14:56
.... și dracul este negru Când stă să-l zugrăvească un iconar integru. Dar... ici un pic de galben, şi dincolo puţin Albastru... şi pe gură o dungă de carmin, — Cu toate c-adineaori părea insuportabil, Din drac urât şi negru devine acceptabil. (Dar nu fac oare zilnic cucoanele — şi ele — Cam tot acelaşi lucru pe propria lor piele? Ba fac aşa chiar domnii — de genul femeiesc...) (George Topârceanu)
gigelos • 15 octombrie 2016, 15:07
Domnul respectiv avea 16 ani in 89 si , zice dansul , o bogata activitate homosexuala. Sa fie sanatos ! Ok , sunteti ziar de sport , din natura comentariilor inteleg ca majoritatea sunt pusti de 15-16 ani , pe acolo . Ce mesaj vrei sa le transmiti Catalin? Ce vrei sa le spui? Generatia noastra a crescut cu dragoste de sport datorita lui Chirila , Conte Verde , Mirajul gazonului etc , astia de azi vad ca vrei sa-i cresti cu George Michael ... Dl Giurgea sau cum l-o chema , sa fie sanatos , nu cred ca trebuie sa le citim aventurile oriunde si oricand . Homosexualitatea ca si dereglarile hetero , lasati copiii in pace si apoi ce vreti voi sa faceti sa ramana la voi in dormitor , ce e tapajul asta?
Pazvante • 15 octombrie 2016, 15:24
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Cătălin Tolontan • 15 octombrie 2016, 15:43
@gigelos: romania a dezincriminat sexul intre persoanele de acelasi sex in 1996, nu in 1989, asa cum ar crede oricare dintre noi. Atunci, Cristi avea 23 de ani.
Maria • 15 octombrie 2016, 15:52
In primul rând, o precizare de ordin terminologic. In Drept se face distincția intre "identitatea sexuală" si "orientarea sexuală". Prima presupune un dat al naturii, cu care ne naștem, sexul bărbătesc sau femeiesc. Cea de -a doua presupune o opțiune, o alegere a unui comportament sexual la care sa te raportezi. In al doilea rând, trebuie știut ca orientarea sexuală intra in sfera dreptului la viata privată, protejat legal de CEDO si Codul civil roman. Dincolo de aceste precizări de ordin juridic, apreciez curajul marturisirii in locul ipocriziei, care azi domina la toate nivelurile si in toate resorturile vieții. Oscar Wilde, ( pe care nu l-am les întâmplator pentru referința), a carei mărturisire o găsiți in cartea De Profundis, publicată la Humanitas in 2014, spunea ca " a rosti adevarul este un lucru dureros. A fi silit sa rostești minciuna este mult mai rau".
Iobag • 15 octombrie 2016, 16:00
Cui ii pasa?in anii comunismului destui au riscat puscaria si pentru ca ascultau europa libera, nu pentru ca *** De dizidenti, prizonieri in inchisori comuniste, partizani nici nu mai zic. Si sa I spuna cineva lui tolontan ca framantarile interioare si traumele sociale ale unui baietel vesel nu mai e subiect de sensibilizat gospodinele plictisite de vreo 20 de ani si nici macar pupatorii de icoane nu se mai agita asa tare, e subiect fumat si rasfumat. Nimanui nu i pasa ce face x sau y in viata lui sexuala.sa te mai dai victima in 2016 datorita preferintelor tale sexuale inseamna sa fii ca tipa aia pseudointelectuala grasa din liceu care scrie poezii proaste despre cum e ea neinteleasa si crede ca are framantari interioare pentru ca e inadaptabila societatii comformiste, nu pentru ca e prea banala sa primeasca atentie altfel.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Matei • 15 octombrie 2016, 16:00
de ce era nevoie ca acest om sa ne spuna ca e homosexual? cat despre egalitatea in drepturi, ea se reflecta perfect in numarul covarsitor al comentariilor moderate.
yoz7777 • 15 octombrie 2016, 16:09
Cataline, tu cum ii explici unui copil ce inseamna sa fii gay? Hai sa zicem ca accept explicatia cu a gasi pe cineva pe care sa-l/ s-o iubesti. Dar cand te intreaba, "dar e normal sa ma iubesc cu un alt baiat?", ce-i spui? Atentie, vorbim despre un copil care vrea sa inteleaga de ce doi barbati se saruta, nu despre un adult.
Cătălin Tolontan • 15 octombrie 2016, 16:11
@iobag: ”nu pentru ca e prea banala”, spuneti dvs. Oamenii obisnuiti nu sint mai putin decit oamenii care au un talent, care sint slabi, ca asta observ ca o considerati o virtute. Teoria potrivit careia conteazi doar daca duci doar o viata speciala duce la ceea ce asistam noi acum, in Romania: la deprecierea vietii umane. Nu vreau sa va conving de nimic. Ginditi-va doar la urmatorul lucru: preferati ca baiatul sau fata dumneavoastra sa fie un om banal, cum spuneti, impacat cu sine, cu ceea ce este, cu alegerile lui sau sa fie cineva gen VIP, cunoscut, exmandat socialmente si mereu in cautarea unei identitati?
gigelos • 15 octombrie 2016, 16:12
@Catalin Tolontan - domnul acesta precizeaza ca ,, primul '" a fost un coleg de scoala , apoi ,, prin clasa a X-a a descoperip Wham , homosexuali ca el. Si precizeaza clar ,, fete de liceu '' . Sa fiti sanatosi si tu si el , nu ca m-ar interesa , dar acum incerci sa o scalzi. Vreau sa citesc asemenea articole ma duc la publicatii cu asemenea articole nu la gsp unde majoritatea cititorilor sunt pusti microbisti de maxim liceu . Din ce in ce o dai mai mult de gard , las-o mai usor , relaxeaza-te , mai era unul care se credea ptriarhul presei din Romania si acum rade lumea de el
Cătălin Tolontan • 15 octombrie 2016, 16:14
@Maddox: Adica vrei exact ceea ce vor toate fiintele. Cind a vorbit recent oficialilor europeni, Dalai Lama i-a privit zimbind si le-a spus ”si voi vreti exact ce vrem noi toti: sa fim bucurosi si sa nu suferim”. Nu vorbea cu functiile, cu preferintele lor sexuale, vorbea cu semenii sai.
Cătălin Tolontan • 15 octombrie 2016, 16:19
@yoz7777: cred ca sa indemni pe cineva sa se accepte asa cum e si sa faca ceea ce simte si ceea ce-l transforma intr-un om intreg e unul dintre sfaturile cele mai bune pe care le putem da sau primi. Cind erai mic ti-ar fi placut sa auzi: ”Sa fii asa cum iti e bine!”? Sau ”Nu te mai consdera sau nu-i mai lasa pe altii sa-ti spuna ca nu esti suficient de ... (putem pune orice aici)... destept, frumos, subtire, bogat, popular puternic. Esti bine asa cum esti!”, mi se pare , iarasi, un lucru minunat pe care un copil il poate auzi. Uite ca putem discuta calm, ascultindu-ne, despre lucruri care de regula infierbinta spiritele.
anonim • 15 octombrie 2016, 16:29
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
contra • 15 octombrie 2016, 16:32
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
anonim • 15 octombrie 2016, 16:38
poate ca aia din afara nu sunt ortodocsi ca noi aia sunt crestini musulmani evrei de accepta ideea asta de a fi gay homosexual ca e in regula dar mie nu mi se pare in regula
Cosmin • 15 octombrie 2016, 16:50
Domnule Tolontan cu articolul asta despre gay m-ati dezamagit complet! De asta avem noi nevoie!? Sa ne povesteasca *** *** *** *** Cu stima, Cosmin
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Iobag • 15 octombrie 2016, 16:58
@tolontan O mare parte din oamenii planetei sunt in cautarea continua a propriei identitati, inclusiv autorul care are niste frustrari peste care nu a trecut, asta se vede clar din articolul foarte plictisitor, citit cu mare greutate pana la jumatate , plin de laitmotive intalnite si intr un oracol scris de o liceeanca de 15 ani . Trist e ca exista oameni care chiar au fost persecutati si au riscat mult in anii aia. Imi pare rau ca nu impartasim aceeasi mentalitate de tabloid, eu nu pot niciodata sa masor banalitatea unui om prin gradul de expunere in media sau cat de VIP e , si nici sa consider orice fleac o virtute, ca oameni virtuosi nu se gasesc la orice pas. E plina lumea de oameni remarcabili si necunoscuti si de banali care apar la TV zilnic sau prin ziare, ca si ziaristul asta a carei orientare sexuala trebuie sa o prezinti ca pe o virtute si al carui nume oamenii il vor tine minte poate 5 minute in plus doar pentru subiectul ales, nu datorita calitatilor de jurnalist . Inlocuiti personajul din poveste cu un pustan care *** vecina prin pivnita sau o pustoaica care facea prostii cu vecinu prin capitele de fan sa nu afle taticu si spuneti mi atunci care e virtutea si importanta subiectului
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
cpt.ahab • 15 octombrie 2016, 17:02
@anonim: *** Am facut clar distinctia intre homosexuali si homosexualitate, pentru ca ortodoxia, de pilda, nu condamna omul- homosexualul, ci practica, pacatul- homosexualitatea, desi aparatorii drepturilor LGBT afirma altceva, in mod intentionat- eronat! Va recomand filmul "Sodom", de pe youtube. Acum, ma astept sa fiu cenzurat, pentru ca apartinem unei societati care propovaduieste libertatea cuvantului. A acelui cuvant care ne convine.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Mihai • 15 octombrie 2016, 17:02
Doar asta mai lipsea Domnului Tolontan. El la toate se pricepe. Eu credeam ca GSP este pt sport! Era o vreme cand chiar credeam ca este un ziarist sportiv foarte bun. ***. ***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Dacu=icus • 15 octombrie 2016, 17:27
Frumos,sublim,lipsit de semnificatie pt noi ceilalti, o banala poveste, care '' devine interesanta'' doar daca esti in bransa Stimabilului. Nu am nimic cu nimeni, indiferent de orientarea lui sexuala, atata timp,cat ai decenta necesara sa nu-ti expui in public problemele, in schimb ma deranjeaza atitudinea mass-mediei care ne prezinta aceasta problema ca fiind floarea de lotus a societatii moderne, adica normalitate si frumusete. Traim intr-o societate lipsita de pudoare, mincinoasa si falsa, in care hotului, criminalului si nebunului ii sunt acordate circumstante atenuante in tot ceea ce face..... in paralel, omul cinstit,onest si mandru ii sunt taiate sansele deoarece este banal, lipsit de sens si considerat habotnic religios. Intereseaza pe cineva in societatea actuala , o banala relatie intre o femeie si un barbat......NU......ce naste dezbateri, este viata unei depravate din studioul X, viata unui Becali(un ''model '' al inteligentei actuale), viata unui homosexuale.....reiese ca traim intr-o societate a decadentei.
yoz7777 • 15 octombrie 2016, 17:32
Catalin, nu te cred. As vrea sa te vad ca-i spui asta copilului tau, iar tu esti impacat cu tine si cu faptul ca poate alege calea gay. Nu stiu daca si ce copii ai (sa fie sanatosi si fericiti), insa nu pot crede ca un parinte heterosexual ii poate spune copilului sau ca e normal si asa sau si mai tare ca este o chestie de optiune, eventual ca poate incerca si si si o sa vada cum se simte fericit...
borris • 15 octombrie 2016, 17:37
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Cosmin • 15 octombrie 2016, 17:54
Felicitari, domnule Tolontan! Ati dat dovada de foarte mult curaj cand ati ales sa publicati aceasta poveste. Dovada clara, in acest sens, e reprezentata de reactiile absolut terifiante ale multor comentatori. Dar sunt convins ca va asteptati la ele si ca vi le-ati asumat.
mihai(ela) ? • 15 octombrie 2016, 18:26
Între libertate și libertinaj linia este foarte subțire .Domnul în cauză are dreptul să-și manifeste orientarea sexuală .Văd că o face într-un mod pașnic nu agresiv cum o fac mulți apărători ai acestui curent neo-marxist .Dar trebuie să precizez că una una alta-i alta și din perspectiv mea societatea noastră *** .Indiferent cum am spune *** .Un filozof francez spune și eu sunt de acord că promovarea acestor aspecte nu are legătură cu lucrul în sine ci cu faptul că o minoritate poate să impună orice majorități.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Lucian Vasiliu • 15 octombrie 2016, 18:31
OK treaba sta asa: Catalin a urcat textul pe blog pur si simplu pentru ca TREBUIA sa o faca. Sa ma explic: sa spunem ca Tolontan planuieste 100 de texte despre decretei (nu cred ca sunt chiar o suta, probabil mai putine, doar pentru facilitarea exemplului) deci la o suta de texte el TREBUIE sa acopere proportional toate categoriile (defavorizate sau nu), toate populatiile adica. daca de exemplu in Romania sunt 3% gay sa zicem atunci Tolo va baga 3 articole despre gay. Asta de mai sus e primul. In egala masura Tolo va urmari ca textele sa fie scrise jumate de barbati jumate de femei (egalitate), vor apare cateva texte scrise de unguri, de oameni de la oras dar si de la tara etc Practic, ce inseamna asta? inseamna ca s-a dus cu valoarea pe apa sambetei: nu va asteptati sa gasiti cine stie ce texte sau talente literare pe blogul asta, strict din punct de vedere gazetaresc textul de mai sus e in cel mai bun caz mediocru. Valoarea textului sau talentul nu face parte din criteriile de selectie, adica o fi dar undeva acolo cel mai jos, doar cat sa nu scrie astia agramat, cred eu. asta e pacatul lui Tolontan: "politically correctness", e un fel de ***, nu la fel ca a comunistilor, nu atat de vizibil agresiva, dar, prin subtilitatea ei, chiar mai periculoasa: "tovarasi, stati linistiti la locurile voastre..."
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Flaviu • 15 octombrie 2016, 18:52
M-i se pare extraordinar acest articol. Părerile acestui domn sunt extrem de relevante pentru tema abordata de d-l Tolontan in acest ,serial de sâmbăta' .. Da corect , trebuie explicat unui copil de 5 ani ca nu exista iubiri inferioare, așa el poate înțelege exact cum e cu sarutul in public dintre doi bărbați ... Si eventual i se poate explica, in același timp , ca Mos Crăciun nu exista ( sau ca n-are timp sa incarce cu cadouri sania, in seara de Ajun*** ) ... Cam asta e .. Am omis sa pun ghilimele peste tot, așa cum ar trebui puse si acestei *** de articol.. P.S.: Poate ca unii din cei de 40+ au ( sau au avut) , spre exemplu, părinți sau bunici care au avut de suferit din cauza comunismului, au făcut detentie politica iar statul i-a tratat apoi cu indiferenta.. Poate ca oamenii astia se simt lezati ca atunci când se discuta despre generatia lor , vorbesc public tot felul de insi care nu reprezintă altceva decât pe ei, iar părerile lor sunt strict dpdv personal, deci irelevante.. Sau relevante doar pt poziția lor de corporatisti, poate cauza insuccesului unor colegi de generație..
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Catalin • 15 octombrie 2016, 18:56
Fraților, a mărturisi că ești gay nu este o invitație ca toată lumea să-ți terfelească viața personală. Este un act de curaj în lupta cu prejudecățile. Cei mai mulți dintre cei care citiți acest blog știți să vă articulați peste medie, corect? Intrați pe acest site să vă informați despre anchete care vizează corupția, nu-i așa? Vă scandalizați când aflați aici cine și cum ne-a jecmănit și cereți să se facă dreptate, ori ba? Și totuși, aveți o mare problemă cu simplul fapt că cineva se simte atras de același sex. Ba mai mult, vă manifestați furia în fața sinceritații persoanei în cauză. Trec peste faptul că la punctul ăsta ați ratat demult mesajul articolului. Dintr-o dată, lupta împotriva corupției mi se pare mai ușoară decât cea împotriva mentalităților.
Daniel • 15 octombrie 2016, 19:40
Domnule Tolontan, multe dinctre comentarii au fost moderate din cauza limbajului, inclusiv unul de al meu Asta arata ca Romania nu este pregatita pentru povesti cu tenta homosexuala. Pentru reputatia dumneavostra cred ca ar fi ceva mal bine *** articol in care practic aduceti *** o ***. Multumesc frumos
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.