TOLO.RO
TOLO.RO
sâmbătă, 15 octombrie 2016, 8:44
N-am văzut de mult, ca, într-un text, cineva să scrie ”22 Decembrie 1989” atît de îngrijit. De regulă, îi zicem ”decembrie 89” sau ”revoluție”, sau ”așa-zisa revoluție”.
Pentru Cristian Giurgea, ”22 Decembrie 1989” este momentul fără de care ”nu doar că n-aș fi ajuns jurnalist, dar poate că eram la închisoare”.
Pentru că, în comunismul în care s-a născut și a crescut Cristi, să fii homosexual era o infracțiune.
Mărturia lui este una specială.
Încă de la început, intenția acestei rubrici de fiecare sîmbătă a fost aceea de a da un spațiu ”oamenilor fără antenă”. Celor care tac de regulă, dar care pot povesti lucruri despre generația ”decrețeilor”, cea mai numeroasă din istoria României.
O generație care azi își pune o sumedenie de întrebări despre ea însăși.
Născut în 1973 la Galați, Cristi Giurgea a fost nevoit să-și ascundă identitatea sexuală.
Și-a trăit pasiunile în secret. Doar cercul apropiaților săi a știut că e gay. Astăzi, el face această mărturie publică pentru că așa a vrut, pentru că așa a simțit.
Este un vechi și experimentat jurnalist. A lucrat 4 ani la Rompres, apoi la Prima TV, iar astăzi este editor știri din teritoriu la o altă televiziune.
Sînt norocos să pot publica aici, pe blog, un text atît de sincer și atît de valoros prin lipsa oricărei victimizări.
Încă ceva.
Cristi scrie atent data de ”22 Decembrie 1989”, dar nu folosește cuvîntul ”decrețel”.
Poate pentru că e generația în mijlocul căreia s-a temut să vorbească.
de Cristian-Iulian Giurgea
Într-o bună zi, am scăpat în șifonierul imens al maică-mii.
Am ales cea mai elegantă rochie și cei mai scumpi pantofi, le-am pus pe mine și am început să fug prin curte în sus și-n jos tocmai când biata femeie avea musafiri importanți. “În curte?!” Mama țipa la mine scoasă din minți. “Să mă faci de râs în vecini?!”.
A fost prima și ultima oară când am făcut așa ceva. Când am simțit nevoia să pun pe mine haine de femeie. Nu știu de unde a apărut ideea în capul meu.
Eram în Galați, înainte de jumătatea anilor ’80.
Primeam din ce în ce mai puține ore de program la televizor, internetul nu exista și totul era cenzurat cu grijă. Inclusiv mâncarea.
Orășelul de provincie în care am copilărit se remarca prin două lucruri: Dunărea și Combinatul Siderurgic, “cel mai mare din această zonă a Europei”, după cum pretindea puțina presă, deținută integral de statul comunist.
Așa am crescut, cu vina asta, că o fac pe mama de râs în oraș. Un băiat ortodox, crescut cu mai multă vină decât un copil de cor de la Vatican.
Zilnic, furnalele Combinatului Siderurgic care priveau amenințător Galațiul de pe malul unui lac scuipau fum alb-roșiatic și gri-antracit. Așa erau și rufele luate de pe sârma din curte. Mirosul de cocs și de praf de minereu erau ținute la sol de pâcla ridicată din cele trei ape care aproape înconjoară orașul, Dunăre, Siret și Prut.
Acolo, vina s-a transformat în frică. Sau doar a potențat-o.
Frica de ce-o să zică lumea, mamă!, și frica de a fi ce sunt. Gay. Cu fricile subsecvente: frică să te ții de mână pe stradă, frică să te săruți în public, frică să iubești cu toata inima. Sub diverse forme, frica a fost cea care mi-a guvernat viaţa mai bine de 30 de ani.
Prima oară i-am spus ca sunt homosexual celei mai bune prietene din liceu, Cristina.
Am fost forțat s-o fac. Avea un iubit, Dani, mai mare ca noi. Student.
Într-o seară, Cristina s-a înghesuit lângă mine în fotoliu. Bunica ei era în cealaltă cameră. “Trebuie să mă înveți să mă sărut! Dani îmi reproșează că nu știu”.
Buzele ei aveau culoarea ficatului fiert. Am încercat, cu o frică amestecată cu un fior de plăcere interzisă. Dar n-a mers. “Cristina, îmi pare rău, mie îmi plac băieții”.
Nu mai știu exact cuvintele, probabil n-am fost chiar atât de direct. Dar o făcusem. Spuneam cuiva prima oară ce sunt.
Mai târziu aveam să aflu că asta e ”coming out of the closet”. Adică să ieși din debara la lumină. Cu fiecare om căruia i-am spus de-a lungul anilor că sunt gay, m-am simțit mai liber, mai normal, mai integrat printre semenii mei.
Pe fața Cristinei se amestecau șocul și durerea respingerii. Totuși, a înțeles.
Peste doar câteva zile, vorbeam despre dragoste și bărbați ca într-un fel de Sex and The City de anii ‘80. Probabil atunci am înțeles că așa trebuie să stea lucrurile. Că așa e firesc. Și că suntem diferiți, pentru că amândurora ne plac bărbații.
Dar frica nu a dispărut atunci.
Abia atunci începea.
Știam că nu pot spune asta nimănui altcuiva. Era și ilegal, dar nu asta era problema pentru mine. Habar n-aveam că e o lege care interzice așa ceva și că poți merge la închisoare pentru “de la unul la șapte ani”, potrivit celebrului articol 200 din Codul Penal comunist.
Am aflat abia după Revoluție, când, venit la facultate în București, am cunoscut gay care făcuseră pușcărie doar pentru că erau gay. Adică homosexuali.
În vremea aia, în Galați, ca în toată România lui Ceaușescu, rezolvai lucrurile cu vecini, prieteni și rude.
Primul băiat din viața mea a fost un coleg de școală, care stătea la două minute de mers pe jos de casa alor mei. Așa că rezolvam și dorințele de pre-adolescent tot în vecini, cu riscuri minime, dar de fiecare dată cu frica de a fi prinși.
Nu știu ce explicație am fi dat pentru ceea ce se întâmpla în diminețile în care chiuleam de la ore și stăteam la mine sau la el cu perdelele trase. El a fost primul. Până la urmă, maică-mea, bună prietenă cu mama lui, s-a prins că e ceva necurat la mijloc și mi-a cam interzis să ne vedem.
Au început întâlnirile pe ascuns.
Se mutase din cartier, într-o zonă cu blocuri proaspăt ridicate pentru noua elită care răsărea din rândurile partidului. Ne vedeam la mine când eram singur sau la el, într-o boxă de la parterul blocului, printre acareturi vechi şi borcane cu murături.
Tot frica a fost cea care a făcut din întâlnirile alea clandestine unele dintre cele mai bune partide din viața mea.
Totul era sub semnul interzisului și trăiam, printre altele, și cu frica războiului nuclear, indusă de aceleași mass-media comuniste – chiar făceam exerciții și primeam măști de gaze, cam așa, cum e acum în Rusia.
Lucrurile interzise la care mă dedam de câteva ori pe săptămână mă făceau să mă simt și mai altfel decât știam deja că sunt.
Undeva, prin clasa a zecea, am descoperit trupa lui George Michael, Wham!. Mi-am zis: băiatul ăsta e ca mine.
Tot după ani de zile aveam să aflu că avem un fel de radar, care ne permite să ne recunoaştem.
Bineînțeles, uneori dă erori. Îi auzeam pe colegii mei cum povesteau partide intense de sex cu cele mai frumoase fete din liceu. Mă uitam la ei și știam exact că mai mult de jumătate dintre ei habar n-aveau despre ce vorbesc. Mă gândeam că eu deja fac asta de câțiva ani.
Doar că nu cu fete.
Am avut noroc că l-am întâlnit pe el și pot doar să presupun cum aș fi crescut dacă puteam să ies în oraș într-un loc în care să găsesc alți oameni ca mine.
Să nu trebuiască să merg pentru asta noaptea, pe aleile întunecoase ale parcurilor.
La fel cum nu știu felul în care ar fi arătat viața mea acum, dacă nu era ziua de 22 Decembrie 1989.
Dacă aș fi fost un inginer în combinatul care ne colora în gri rufele, dacă aș fi trăit tot în casa bătrânească în care m-am născut și aș fi avut soție și copii. Sau dacă aș fi stat la bloc și aș fi făcut grătar în balcon.
Dacă aș fi ajuns sau nu la închisoare. Mai puteam să fiu ziarist și mai puteam să spun cine sunt?
Mi-e frică să mă gândesc. Dar e o teamă cu care pot trăi.
Pentru că de celelalte două am scăpat: frica de ce-o să zică lumea, mamă!, și frica de a fi ceea ce sunt.
Gay. Adică homosexual.
Citește primele 3 episoade:
Everton • 15 octombrie 2016, 10:12
daca s-a nascut in '73 la revolutie avea 16 ani... si zice ca facea asta de cativa ani... greu, foarte greu de crezut asa ceva...
stefan • 15 octombrie 2016, 10:16
*** , *** . Nimeni nu se naste gay doar ALEGE sa devina gay
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Messi • 15 octombrie 2016, 10:20
"mi au dat lacrimile!" ***!
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Radu • 15 octombrie 2016, 10:29
Sper sa lasati comentariile. Mai citeam pe Adevarul asa ceva si ce comentarii erau, dar aici ar fi si mai si ca vin comentatorii grei de pe gsp.
Marius • 15 octombrie 2016, 10:37
Interesant articolul, te ajută să îți faci o imagine despre viața gay în România acelor vremuri. Foarte educational!
tass • 15 octombrie 2016, 10:37
nu se faceapuscarie ca erai gay.in articolul din c.p.parca scria de relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex.dar nu erai sa faci sex pe strada.daca seintampla lucrul acesta erau arestati si heterosexualii.
Daniel • 15 octombrie 2016, 10:41
Catalin, mergi prea departe sa ne prezinti povestea ***. *** ***. *** ? *** " ***" ?
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gannicus2014 • 15 octombrie 2016, 10:46
povestea asta trebuia sa-si gaseasca locul in paginile revistelor dedicate dumnealor , nu am nimic cu ei , dar probabil ca cei mai multi dintre noi nu gasim nicio placere de a citi/relationa cu dansii , de la a le impartasi pasiunile si istoriile
Laur • 15 octombrie 2016, 10:47
Nici nu-mi pot închipui cât de greu a putut sa va fie domnule Guirgea in România aia plină de ***, in care oamenii se judeca in funcție de orice mai puțin de contribuția lor in societate. Felicitări pentru articol si mult succes înainte.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
sundance kid • 15 octombrie 2016, 10:49
Nu stiu cit de ilegali erau dar imi amintesc bine ca atunci cind am plecat sa servesc stagiul militar obligatoriu la termen redus pentru ca de abia intrasem la Politehnica care atunci intr-adevar era una din cele mai importante din EUROPA nu ce este acum un nimeni deci repet imi aduc aminte ca la gara erau foarte multi gay care stiau ca o sa sosim . Sunt convins ca toti colaborau cu securitatea . Si apropo ce ar fi sa te ocupi si de capitolul educatie ca am inteles ca 50% dintre scolile private dar si cele de stat sunt in INSOLVENTA si pentru ca nu mai e nimeni doritor de studii superioare in Ro . Cred ca ar fi un subiect mai interesant decit faptul ca in ziua de azi UN BARBAT SE POATE CASATORI OFICIAL CU UN ALT BARBAT cu acte legale !
deny74 • 15 octombrie 2016, 10:49
Eu lucrez de 3 ani in Anglia si aici se saruta in public si se tin de mana pe strada.Si se casatoresc si infiaza copii de regula baieti care ajung si ei ce vad in casa probabil.Normal ca nu am nimic cu ei dar mi-a fost jena cand copilul meu de 5 ani m-a intrebat de ce 2 barbati se saruta.Ca normal e sa se sarute femeie cu barbat ca tu cu mami nu-i asa tati?Atunci sa vezi dilema.Cum sa-i explici unui copil de 5 ani lucrurile astea?
tei • 15 octombrie 2016, 10:54
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Artistul • 15 octombrie 2016, 10:56
Din pacate o VESTE TRISTA...S-a intamplat.............. in anii '80. Povestea tulburatoarea a unui gay din Galatiul anilor '80. Asa tare m-a impresionat ca-mi pare rau ca nu-s si eu gay. Pe bune, e prezentat homosexualismul ca si cum ar fi vreo virtute ceva, ***.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
jiji • 15 octombrie 2016, 11:02
Dle TOLONTAN Faci parte dintre ziaristii care stiu bine ce fac si pentru cine lucreaza Nu ar fi mai bine sa faci un blog in care sa ne povestim toti viata sexuala ? Acestea nu sunt lucruri publice . Tin de pudoare...............
demolarii • 15 octombrie 2016, 11:07
Teama. E un sentiment straniu. Autorul vorbeste dre teama de a fi gay inainte de 1989. In Romania 2016 foarte multi se tem sa fie oameni. Asa zisa libertate ne-a oferit noi teme de a ne teme. Sa fi normal si nu extravagant, sa ai asteptari modeste, sa vrei o viata linistita, sa iubesti alt club decat FcSb...toate sunt sadite si udate. De cine? De alti care se tem ca fara proprietatea asupra locului in Parlament, fara masina scumpa, fara imaginea de patron a unui anume club de fotbal sau fite etc, nu mai e om, adica devine nimeni, la fel ca un barbat gay care iubeste doar un partener, si nu face din orientarea sa motiv de teribilism( de pilda a-ti face cunoscuta orientarea prin un numar cat mai mare de parteneri- asta inseamna fuga de raspundere...
A S • 15 octombrie 2016, 11:09
Oamenii de acest fel sunt de compatimit. Nu am inteles niciodata de ce simt homoxexualii nevoia sa faca spectacole publice.
Oprea Adrian • 15 octombrie 2016, 11:12
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
ANDREI • 15 octombrie 2016, 11:14
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Adrian • 15 octombrie 2016, 11:16
Ce trist sa observi brusc ca inteligenta unora se blocheaza in preconceptii religioase sau de alta natura. Pentru ca de obicei pe acest site gaseam, in majoritate, comentatori inteligenti! Si sa nu fiu gresit inteles, ca persoana ai dreptul sa crezi ce vrei, in ce vrei si sa ai ce conceptii vrei. Dar chestiile astea te plaseaza de o parte si de alta a liniei care separa oamenii inteligenti de ceilalti! Povestea este tulburatoare prin simbolismul ei, la fel si comentariile. Se pare ca lumea noastra este prinsa inca in granitele comunismului si a credintei religioase prost inteleasa. Vrem sa evadam, vrem sa traim mai bine dar comoditatea si conformismul ne impiedica... suntem iremediabil ancorati in trecut si eu cred ca suntem, iremediabil, fara speranta!
Obiectiv • 15 octombrie 2016, 11:16
Cataline, ti-am mai scris sa te ocupi de sistemul sanitar, in absenta interesului pentru sport! Ai insa niste obsesii cu generatia voastra, mai slab pregatita decat a mea si, observ, cu mai multe probleme! Ca reclami atata atentie pentru generatia 40+ este deja mult, insa sa dai exemple de emisiuni cu audienta (pentru cei foarte tineri) gen "Vocea Romaniei" si sa te referi la cazul lui Giurgea este mult prea mult! Este deja exagerat sa-si scrie povestea, in conditiile in care suntem o societate democratica, cu mai multa toleranta pentru astfel de orientare; ce mai vreti, domnilor, sa va felicitam pentru orientare (cazul lui), curaj si lipsa de inspiratie (cazul tau) in a transforma acest subiect intr-unul de dezbatut pe site-ul unui ziar de sport?! Crasa lipsa de insipratie, ca in cazurile ISU (cu finalitatea cunoscuta, inchiderea pentru catava timp a Arenei Nationale si a Salii Dinamo, plus alte obiective, nu numai sportive, un abuz din partea celor care au fost atacati excesiv inclusiv de catre tine), transformarea unor metode pedagogice revolute intr-un caz de amploare nationala cu ocazia aparitiei cartii Mariei Olaru si, acum, cu publicarea gandurilor/destainuirii lui Giurgea! Il intereseaza doar pe el si pe cei cu aceleasi preferinte sexuale, nu este problema unei intregi generatii, generatie care este departe de a fi cea mai buna si cel mai mult indreptatita sa reclame intelegere sau compatimire! O.
whayne • 15 octombrie 2016, 11:21
Cat de usor o poti lua pe aratura ,dle Tolo.
adi iosif • 15 octombrie 2016, 11:22
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Costel • 15 octombrie 2016, 11:23
Ce ma tolo ești și tu gay? Ce caută articolul asta într un ziar de sport? Vezi tu eu nu sunt chiar așa ,,open mind'' ***.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Chris • 15 octombrie 2016, 11:26
Cu cine faci sex, nu ar trebui sa te defineasca ca om. Esti *** propriei "pasiuni"? Societatea nu te respinge pentru ca este retrograda, ***. *** "***" ***. Oamenii au atractii si placeri felurite. *** "***". ***.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Radu • 15 octombrie 2016, 11:32
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
bizdaru • 15 octombrie 2016, 11:32
Foarte interesant. *** Dar nu asta era ideea. Ci autonomia. Precum cu tinutul secuiesc. Ce mai tara și România asta. .
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Serban • 15 octombrie 2016, 11:35
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Tontolan • 15 octombrie 2016, 11:35
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Lewis Carroll • 15 octombrie 2016, 11:41
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Tontolan • 15 octombrie 2016, 11:48
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gheorghe • 15 octombrie 2016, 11:54
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
bakunin • 15 octombrie 2016, 11:56
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gabriel • 15 octombrie 2016, 11:56
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
human_people • 15 octombrie 2016, 12:00
nu pricep,esti ziarist de sport scrii pe pagina de sport de la gsp numai chestii neinteresante pt mine. mai bine numai scrie ca oricum nu e important! gen despre ***,sau chestii cu doctori etc..nu sunt alte ziare unde poti scrie asa ceva? aici intru strict pt sport!!! si multi la fel..pt ce ne impui capul cu prostii?nu e viata si asa destul de grea?pt toate *** nu aveam stirile de la ora 5?nu exista rtv sau realitatea unde s prezenetate toate *** din tara asta?acum trebui sa ajunga si in sport?......................*** la revedere...
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Ali • 15 octombrie 2016, 12:09
La fel de neinteresant precum confesiunile unei scolarite. Daca e un jurnalist bun ar trebui sa iasa in evidenta cu asta, nu cu faptul ca se culca sau nu cu oameni de acelasi sex. Si Anderson Cooper e gay, dar ma indoiesc ca a vrut sa faca senzatie vreodata cu descrierea uscatoriilor in care a facut sex in tinerete.
Liana • 15 octombrie 2016, 12:13
E un subiect delicat, pentru că e intim și autorul l-a corelat cu ”înainte de 89” și ”după 89”. Presupun că autorul a scris această confesiune doar pentru a arăta cât de profund a fost pentru el impactul lui ”22 decembrie 1989”, care l-a scăpat astfel la vârsta de 16 ani dintr-o angoasă socială teribilă. Atunci noi toți am primit acest dar imens: libertatea de a simți și de a acționa în conformitate cu ceea ce ne spune sufletul. Totuși, nu mă pot abține să nu comentez despre textul în sine, din care transpar: o oarecare incapacitate de a o ierta pe biata mama, crescută și ea cu frica de gura satului / târgului; o reală precocitate sexuală la o vîrstă la care majoritatea dintre noi în mod firesc doar ne jucam, preponderent cu copii de același sex cu noi, iar în liceu eram romantici și timizi în comportament (a remarcat și el că la mulți colegi totul era încă o fantezie gen ”Mă ucide ea”, melodia lui Mihail); și o insuficient de dezvoltată capacitate de transfigurare a oamenilor în general: ”buzele ei aveau culoare ficatului fiert”. Brrr. Altă comparație nu a găsit?
ID • 15 octombrie 2016, 12:15
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
x • 15 octombrie 2016, 12:15
Catalin, observ cu surprindere comentariile de aici si trag concluzia ca multi dintre cititorii tai sunt *** adepti ai familiei traditionale :)) Chiar nu ma asteptam
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Maria • 15 octombrie 2016, 12:17
Imi plac foarte mult aceste articole, despre generatia celor care erau tineri la revolutie. O idee excelenta! Felicitari! Sper sa scrie cat mai multi oameni, cat mai diversi. Articolul acesta este foarte bun, multumim domnului Giurgea ca a avut curajul si onestitatea sa impartaseasca cu noi viata si experientele dansului. Imi pare rau ca in comentarii se regaseste inca atata intoleranta, dar sper ca incet, incet cu pasi mici vom ajunge sa ne intelegem unii pe altii si sa nu-l mai desconsideram pe celelalt doar pentru ca este diferit (ca are alta orientare sexuala, ca are alta etnie, ca asculta alt gen de muzica etc).
Anca • 15 octombrie 2016, 12:20
Imi pare rau ca apar astfel de comentarii si in acest fel imi dau seama de ce doi dintre cei mai buni prieteni nu se simt in largul lor in Bucuresti. Eu tot speram ca am evoluat ca societate si homofobia este o poveste neagra din trecut.
Mircea • 15 octombrie 2016, 12:21
Cam multe comentarii moderate....Au trecut 27 ani de la 1989 dar mai este mult de lucrat la capitolul nivel educational, acceptare, toleranta.
ID • 15 octombrie 2016, 12:25
Felul in care ati cenzurat a schimbat total ce spusesem eu. E regula dumneavoastra sa scoateti din context astfel ca ce se spune sa fie ce vreti? eu nu am insultat pe nimeni, am spus o realitate cunoscuta direct. Va rog sa stergeti comentariul trunchiat pe care l-ati publicat anterior, dar sa lasati acest protest asupra modului in care ati cenzurat. Categoric, nu respectati liberatatea de expresie.
Alexandru • 15 octombrie 2016, 12:25
cam cat de penibili puteti fi ??? site de toata jena
dan • 15 octombrie 2016, 12:31
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
dan • 15 octombrie 2016, 12:33
Si, apropo, nu ati gasit o fotografie si mai mare ???
cristi • 15 octombrie 2016, 12:38
Chiar ma gandeam cand o sa apara un comentariu corect politic, care sa ne faca sa ii plangem de mila ***.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
MZM • 15 octombrie 2016, 12:44
Domnule Tolontan, ce-ai scontat scriind acest articol? Sa-l ajutam pe Giurgea si ai sai sa-si faca prozeliti? Sa-l compatimim sau sa-l felicitam ca e gay? Daca spune ca societatea de azi e mult mai toleranta cu ei decat cea de dinainte de 1989, sa stea cuminte in banca sa si sa se bucure in taina de libertatea pe care acum o are, atata cat e! Nu am nimic special cu aceasta categorie de oameni. ***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Stefan • 15 octombrie 2016, 12:45
Cred ca sunt intolerant. Nu radical, dar intolerant. Nu tolerez, chiar incurajez totul, pana la adoptia copiilor de catre cupluri de homosexuali. Sa se casatoreasca, sa se iubeasca, sa faca orice vor, pana la a adopta copii. Copilul are o mama, vrem nu vrem, mamele nasc copiii. Nu barza ii aduce. Pe de alta parte nu cred nici ca homosexualismul e o alegere. Caracterul, inclusiv inclinatiile sexuale se formeaza in primii 7 ani de viata, in rest se cizeleaza. Asa ca nu cred in asa zisa vina care ar trebui sa o poarte homosexualii. Sunt oameni ca restul oamenilor, punct. Dar nu asta e ideea. Ideea e alta. Nu revolutia a schimbat gradul de toleranta in Romania, ci evolutia globala a lumii. Inainte de 22 Decembrie 89 exista o intoleranta radicala pe tot globul. Si mi se mai pare ca se trivializeaza ce a fost cu adevarat greu inainte de 89, si ce am castigat la revolutie. Placerile trupesti ale mele, ale lui X sau ale lui Y nu cred ca fac parte din dramele comunismului, si mi se pare oarecum superficiala gandirea, ca sa pastrez un limbaj tolerant, mai ales daca stam sa ne gandim la ce au patit unii oameni in tara asta pe vremea respectiva. Intoleranta fata de homosexuali a fost o problema universala, nu e specifica democratiei, comunismului, monarhiei sau mai stiu eu ce.
Maddox • 15 octombrie 2016, 12:48
Da, si eu sunt gay. Toti prietenii mei apropiati stiu, mai putin familia pe care nu am dorit s-o fac sa sufere. Sa sufere din cauza imaginii pe care multi asemenea celora care au postat comentarii aici si-au format-o vis-a-vis de cei ca mine si din cauza fricii medievale... Ideea generala: "hai sa schimbam subiectul! De ce sa ne intereseze ei? Sa-si vada de treburile lor! Mi-e scarba!" S.a.m.d... si poate ca, de multe ori, ii inteleg prin prisma "reclamei" pe care ne-o fac unii dintre noi...dar, de fapt, nu-i inteleg, pentru ca "stirile de la ora 5"?! Doar ca multi nu-si dau seama ca pot avea un frate, o sora, un copil, un prieten gay. Ce vor face? Iubirea fata de ei se va transforma in ura? Vor inceta sa-i mai iubeasca? Nu vreau sa fac o pledoarie pentru acceptare. Uite, exclud cuvantul gay din fraza urmatoare. Te regasesti in descrierea mea? Eu, unul, vreau sa adorm si sa ma trezesc langa persoana pe care o iubesc. Vreau sa fiu iubit. Vrea sa rad, sa fiu fericit. Vreau sa gatesc, vreau sa dansez, vreau sa calatoresc. Vreau sa ies cu prietenii, vreau sa lenevesc intr-o zi cand afara ploua.
Stefan • 15 octombrie 2016, 12:49
Si pe cat de mult sunt de acord si incurajez relatiile homosexuale, cu exceptia subliniata anterior, pe atat de mult sunt impotriva atitudinii "in your face" care o au unii homosexuali, cica in spiritul libertatii de exprimare si cica a educarii societatii in spiritul tolerantei. Sentiment oglindit si fata de "straight people" care iti baga pe gat in public sexualitatea si preferintele lor sexuale. Relatii intime = etc etc etc.