MM Stoica. Ce-a scris și ce-a semnat

miercuri, 14 septembrie 2016, 3:14

Investigația cu cel mai mare impact final dintre cele realizate de Gazetă a fost Dosarul Transferurilor.

Întâi de toate că puțini au crezut în ea.

În 2006, când au apărut primele articole în ziar, să incriminezi diferența de preț din transferul fotbaliștilor echivala cu a contesta succesiunea anotimpurilor. Nicio șansă! Sărăcirea cluburilor prin îmbogățirea intermediarilor era un fenomen natural. Se întâmpla dintotdeauna și părea că va dura la nesfârșit. Ca ploaia, ca vântul, ca gândul.

Pe cât de mici au fost așteptările publicului, pe atât de mare a fost surpriza.

În dimineața zilei de 4 martie 2014, când a fost anunțat verdictul, nimeni nu anticipa unda de șoc. George Copos încă ne amenința cu procese, acuzându-ne că ”De-a lungul a 8 ani ați reușit să țineți treaz interesul față de subiectul Dosarul Transferurilor pe care, în ceea ce mă privește, l-ați prezentat trunchiat și tendențios!”.

Impactul asupra publicului a fost imens. Sute de cititori ne-au descris experiențele acelei zile.

Microbiștii din țară au fost apelați instantaneu de prieteni din străinătate, care primiseră sms-uri pe telefoanele lor mobile. La Londra, în Madrid și la Roma, mii de români s-au uitat în același moment pe ecranele mobilelor, cu sentimentul că în țară s-a întâmplat ceva de proporții.

După cum întâmplarea cu ziarul De Telegraaf va rămâne în memoria redacției. ”E o eroare pe o agenție de știri internațională. Scrie că vedeta voastră, Gică Popescu, va intra la închisoare!”, l-a sunat un ziarist olandez pe Theodor Jumătate, șeful de la Fotbal Internațional. ”Nu e nicio eroare”. ”Cum, pentru o evaziune fiscală căpitanul echipei naționale de fotbal intră la închisoare?”, s-a crucit vocea de la De Telegraaf.

Nu susținem că e meritul presei. ANAF a preluat cazul, acuzarea a aparținut DNA, Doru Țuluș și oamenii lui au întocmit rechizitoriul, iar verdictul l-au dat judecătorii ÎCCJ, după termene în care avocațiia pledat și cei acuzați s-au apărat.

Au trecut doi ani și jumătate de atunci.

Unii dintre cei 8 inculpați au ieșit din închisoare, alții sunt  încă după gratii. O știre de ultimă oră consemnează eliberarea lui Ioan Becali. El va fi judecat, dar în libertate, sub acuza că a cumpărat judecătoarea din prima instanță.

Ieri, procurorii l-au chemat pe Mihai Stoica, unul dintre cei eliberați, ca să-l întrebe care e treaba cu volumele scrise în închisoare. Fiecare carte le-a oferit celor închiși o lună spre libertate.

713 zile de închisoare a făcut Mihai Stoica în Dosarul Transferurilor

Nu doar MM Stoica e în discuție. Și nu doar lotul din Dosarul Transferurilor. Procurorii suspectează că:

1. Cei condamnați nu și-au scris singuri cărțile;
2. Majoritatea dintre volume n-ar fi trebuit să primească titulatura de ”lucrare științifică”;
3. Condamnații ar fi corupt profesori universitari și edituri pentru a obține legitimitate pentru volumele respective.

Nu știu cum stă MM Stoica la 2 și 3.

Merită o lucrare cu peste 90% statistică să fie considerată lucrare științifică? Da, dacă statistica e analizată de Thomas Piketty și se referă la evoluția capitalului de-a lungul secolelor. Altfel, evident că mutăm în derizoriu discuția despre ”lucrări științifice” și îi discriminăm pe condamnații care nu au avut suficiente pile sau bani ca să se racordeze la ceea ce DNA numește ”mecanismul” prin care au fost eliberați înainte de termen.

Însă, în privința ideii că nu MM Stoica a scris cărțile, e corect să spun ceva.

De-a lungul timpului, Stoica a colaborat cu Gazeta Sporturilor. Vedeam textele lui la prima mână, înainte de publicare. Erau plagiate sau scrise de altcineva doar în măsura în care Mihai Stoica îl angajase pe Mihai Stoica ca să i le scrie.

Nu doar că era talentat, enervant și spontan, dar era autentic. Recognoscibil.

În afara cazului în care nu are un frate geamăn în afara închisorii, care noaptea doarme închis într-un frigider, urmărește ”True Blood” și rămâne mereu tânăr, Mihai Stoica este autorul acestor cărți.

Nu e doar opinia mea.

Eu am citit unul dintre volume, cărțulie mai degrabă, iar colegii mei au parcurs, în total, 3 din cele 4 scrise de MM în penitenciar. Nu sunt doar concepțiile, uneori obsesiile, ci și stilul lui.

Poate că statistica i-a venit din afară, ceea ce pentru nicio lucrare sportivă nu e neobișnuit, de vreme ce profesia de documentarist e una distinctă, cu nimic mai puțin importantă decât cea de autor.

În cazul în care a inițiat sau a participat la un sistem de corupere, ca să-și pună pe cărți efigia izbăvitoare de ”lucrare științifică”, MM Stoica va suferi consecințele și le merită! După cum, asta cercetează DNA în acest moment potrivit surselor ziarului, responsabili sînt și angajații din penitenciare, cei din universități și editurile.

Dar, atât cât omenește poți evalua un text, cunoscând autorul și ideile, cred cu convingere că Mihai Stoica a scris ceea ce a semnat.

Dacă n-aș avea impulsul uman de a mărturisi această părere înseamnă că aș fi trecut prin 4 martie 2014 ca gâsca prin apă.