TOLO.RO
TOLO.RO
marți, 31 mai 2016, 7:05
UPDATE: Andreea Răducan a sunat și a spus: ”Eu nu trebuie să apar în această poză pentru că nu sînt un copil bătut al României”. Mă bucur pentru ea și am consemnat declarația fostei mare campioane.
UPDATE: Mariana Bitang a trimis Gazetei Sporturilor „un email pe care ni l-a expediat Maria Olaru la doi ani după ce s-a lăsat de gimnastică”. „Mă întreb ce sau cine o influențează acum pe Maria Olaru?”, spune antrenoarea.
Acum 9 luni, când Maria Olaru a trimis la redacție manuscrisul cărții ei, am sunat-o.
„Probabil că oamenii care au citit manuscrisul îți spun același lucru: ești sigură că vrei s-o publici?”. Atât de tulburătoare era cartea.
Maria a răspuns că vor decide ea și viața.
Și m-a rugat să scriu o prefață, dacă va fi s-o publice.
Am încercat să redau în prefaţă ce am simțit citind cartea.
Asta a ieșit.
„Dacă această carte va fi publicată, ea reprezintă cea mai sinceră mărturie a performanței sportive apărută vreodată la noi. Și mai mult decât atât.
Paginile Mariei Olaru sunt o depoziție despre prețul succesului care traversează zările luminoase ale sportului. Un inginer, un medic, un profesor sau un șofer crescuți în România ar putea spune aceeași poveste.
În orice domeniu care presupune efort și creativitate umană, performerii achită o notă de plată pe care, de cele mai multe ori, nu și-o povestesc nici măcar lor înșişi.
Când scriu aceste rânduri nu știu dacă Maria Olaru va tipări cartea. Mi-a trimis manuscrisul la jumătatea lui septembrie 2015, pe email.
Nu suntem apropiați. De fapt, făcându-ne amuzați recenzia trecutului, am realizat că nu vorbiserăm niciodată până atunci dincolo de cadrul oficial al unor declarații, când drumurile ni s-au intersectat la Jocurile Olimpice.
Nu știu, așadar, dacă o va publica. Și nu știu nici ce aș decide în locul ei.
E atât de multă experiență personală în carte, disecată până la fibra ultimă a confesiunilor!
***
Un copil povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei.
Povestește și despre iubirea părinților, după care a tânjit și pe care, deseori, a simțit-o.
Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori, admirând-o și bătând-o. O relație tandră și nepermisă.
Bătaie, cafteală, atingere, mângâiere, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, pentru bătaie! Și cîte sinonime avem, tot atâtea generații avem de fete și băieți care au suportat o educație cu palma.
Un copil povestește, în numele nostru, cum ne-am furat-o acasă, la școală, în ateliere, la rude și în internate.
Un copil a trăit toate aceste lucruri.
Un copil a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută și campioană olimpică.
Un copil și-a amintit mereu de momentul în care tatăl unei colege intră în sala de sport de la Deva, chemat de Octavian Bellu și Mariana Bitang.
Antrenorii erau furioși că o prinseseră pe sportivă transportând dulciuri pentru celelalte fete.
„Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte.Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita.
Acolo, în sală, pe aparatul numit „sol”, în faţa tuturor, tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei.
A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini.
De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor.
Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus!
La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?».
Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele.”
Andreea Ulmeanu avea aproape 15 ani, iar Maria Olaru, aproape 17.
***
Un copil a văzut toate aceste lucruri când nu mai era copil. Ca și cum ar veni o vreme când nu mai suntem copii…
Un copil a devenit campion mondial absolut la Tianjin, singurul titlu care îi lipsește chiar și Nadiei Comăneci. Imediat, televiziunea a căutat-o în țară pe mama campioanei. Dar, într-un interviu televizat, s-a văzut doar că, fericită după victorie și după Sfânta Parascheva, mama campioanei pilise ceva și nu putea vorbi.
Departe, la Tianjin, copilul câștigase și titlul cu echipa, și titlul individual. Tot ce se putea câștiga.
Și vine ziua a treia. Concursul pe aparate.
Copilul simte cum antrenoarea se îndreaptă spre el, la încălzire. „Hai, Olaru, că maică-ta… iar s-a făcut de râs! Au vrut ăştia să-i ia interviu şi iar n-a putut lega două vorbe”.
Un copil cade. Ea are aproape 18 ani și nu mai e copil. Ca și cum ar veni o vreme când nu mai suntem copii!
„M-am umplut de ruşine, de revoltă, de furie. Şi, peste toate, de o mare umilinţă. M-a dărâmat sufleteşte. Pe scurt: tot echilibrul meu interior, toată concentrarea s-au prăbuşit într-o clipă.M-am străduit, cât am putut, să nu las să se vadă nimic. Dar, ameţită de cele auzite, se învârtea pământul cu mine.
Nu ştiu cum, dar aveam impresia că fiecare dintre miile de ochi care mă priveau acolo, în spaţiul de concurs, aşteptând evoluţia la aparate a proaspetei campioane mondiale absolute, aflaseră de nefericitul recital al mamei. Şi că mă priveau cu dispreţ, plini de curiozitate: «Ia uite şi la asta! Ce mai caută aici?».”
E o descriere uluitor de precisă a mecanismului rușinii. A felului în care rușinea ne tăvălește și ne reduce la zero.
Pentru că rușinea nu e despre un gest sau despre eroare.
După o expresie a lui Brene Brown, rușinea nu ne spune „am greșit”, ci „eu sunt greșit!”.
Ei, hai, nu ziceți că n-ați trăit același sentiment, poate când ați luat o notă mică, poate când ați fost bătuți, poate când v-ați masturbat, habar n-am când, când ați făcut ceva și ați avut senzația că toată lumea din jur cunoaște motivul precis al rușinii prefăcute în vinovăție de nepurtat!
***
Nu știu dacă Maria Olaru va publica această carte.
E despre un copil care are puterea să vină și să-și apere antrenorii, scriind că Bellu și Bitang n-au avut nicio vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney. Dar nu se lasă și cartea aduce ceva chiar și în acest misterios episod de la Antipozi.
E despre un copil care și-a iubit părinții, antrenorii, supraveghetorii și pe toți cei de la care n-a pretins nimic.
Și pe care azi nu-i acuză, dar îi descrie.
Nimic din ce scrie Olaru nu coboară, nici măcar pe cei care se vor supăra citind-o.
Cartea e necesară și insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Își cunoaște valoarea, își amintește efortul.
E o carte despre toți copiii de sub comunism.
Maria s-a născut în 1982. Noi, ceilalți, n-am ajuns atât de departe pe scena lumii, nu avem reușitele Mariei. Sau ale colegelor ei.
Dar, indiferent cât de mici au fost Mondialele și Olimpiada fiecăruia, ne-am străduit să ni le respectăm și să le ducem la bun sfârșit.
Pentru că noi suntem copiii caftiți ai României.
Semnați-vă sub mine!”
– născută pe 4 iunie 1982 la Fălticeni (Suceava)
– în 1998 a devenit campioană europeană cu echipa şi a obținut locul II la sărituri (Sankt Petersburg) și s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
– în 1999, la Tianjin, a obținut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri
– în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, a obținut medalia de aur cu echipa şi de bronz la individual compus
– a fost decorată cu medaliile „Serviciu Credincios” în Grad de Comandor (1999) și Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (2008).
Dragos • 31 mai 2016, 10:50
Bun articol si prefata. O descriere a unor vremuri in care " friend request"-urile se faceau "tete a tete", iar "comment"-urile se scriau in oracole. O tempora o mores. Ps: da ,cureaua, cateodata,era cel mai bun profesor de educatie civica, al acelor timpuri .atunci nu erau cazuri de indisciplina in clasa, nu existau atatea cazuri de "comportament deviant".
Ciprian • 31 mai 2016, 10:52
Daca va fi sau nu va fi publicata aceasta carte ramane de vazut, doar autoarea poate decide, dar as putea spune ca este o fila de istorie din gimnastica romaneasca, vazuta si traita de o sportiva. Poate ca este o partea intunecata a sportului romanesc, dar sa nu uitam ca s-a mai scris si vorbit de violenta din gimnastica romaneasca.
Diana • 31 mai 2016, 10:54
Felicitări Mariei și d-vstra domnule Tolontan. Semnez cu admirație sub semnătura amândurora.
Lc • 31 mai 2016, 10:56
Gimnastica s-a dezvoltat in tarile comuniste pentru ca aducea multe medalii la olimpiada. Pretul, in toate tarile comuniste, a fost tratamentul descris de Maria Olaru. Azi, suprematia se disputa intre tari vestice, care, probabil, au gasit echilibrul intre disciplina si refuzul de a face apel la bataie si umilire. Sotii Karoly (cel putin cat erau in Romania), Mariana si Octavian Bitang (ok, se poate si Bellu), alaturi de necunoscutii maltratori chinezi, rusi, uzbeci, ucrainieni etc, au maltratat copii ca sa ne simtim noi mandri cand se canta imnul. Belu si Bitang au refuzat sa antreneze in strainatate. Stiau ca acolo, metodele lor ii pot duce dupa gratii. In schimb, dupa ce au terminat cu gimnastica, multe dintre fete au ajuns sa pozeze in goale sau sa devina de-a dreptul prostituate. Cazul Floarei Leonida e arhicunoscut. E, de altfel, o reactie specifica copilului abuzat. Lipsit de respectul de sine, umilit si transformat in "material de lucru", materie prima, ajunge sa creada si el, la maturitate, acelasi lucru. Destine jertfite pe altarul orgoliului nostru patriotard. Bine ca macar s-a terminat cu gimnastica.
mi • 31 mai 2016, 11:00
Cat adevar in spusele Mariei Olaru ( j'ai vu , j'ai vécu et j'ai connu la performance sportive) si cat profesionalism de coeur din partea d-voastra Catalin Tolontan! Un article émouvant!
Roxana • 31 mai 2016, 11:01
Obisnuiesc sa citesc comentariile cititorilor inainte sa il scriu pe-al meu...Sunt socata sa vad ca atitia oameni considera in regula bataia unui copil, sange din sangele tau, acel suflet care te priveste ca pe Dumnezeu toata copilaria lui/ei in ciuda batailor crunte pe care crede ca le merita. Mii si mii de oameni batuti de parinti, profesori, colegi. Violenta naste violenta, consideri ca daca tu n-ai murit de la 3 pumni in cap nici fi-tu n-o sa aiba nimic fiindca odata plecat la facultate e rezolvata treaba, si de suflet si sechele nu se mai oboseste nimeni sa se preocupe. Am fost umilita de invatatoare in clasele primare, batuta cu linia, in generala pana-n facultate inclusiv am auzit profesorii facandu-ma proasta, incompetenta, nesimtita...in fine, in functie de context, un copil care nu e "cuminte" primeste diverse apelative. Daca as fi fost batuta n-as fi putut spune acasa fiindca imi era rusine de-ai mei. M-a umilit mama pana am vomitat de rusine cand a aflat ca am prieten si ca e posibil sa-mi fi inceput viata sexuala. Despre ce vorbim? Scuze avem cu totii sa fim nesimtiti si violenti, e cumva la indemana :(
Florin • 31 mai 2016, 11:03
Cartea e colosala...Felicitari si multumesc, Maria! Vad pe aici niste tovarasi care opineaza ca, cartea nu e utila, sau ca e chiar rauvoitoare...Bai baieti, voi ori aveti carnetul de PCR in buzunar, ori sunteti nascuti prea tarziu si ar trebui sa infiintati PCRul acum, sau sa numiti o peluza de pe Ghencea PCR...O carte intr-adevar nu e utila pentru ***...Daca ne apucam sa vorbim despre ea, atunci antrenorii aia, pe langa ca isi inselau partenerii de viata, erau niste trisori. Neputand sa lucreze sistematic in conditii decente, bateau copiii ca sa suporte volume de antrenament inumane, le vindeau sufletul pentru a avea ei timp liber de frecat teava in loc sa citeasca si sa se perfectioneze. In plus, un copil batut nu deranjeaza, nu vine la tine sa vorbeasca, prin urmare castigi ca antrenor si mai mult timp liber, poti sa meditezi la aparatele capra, leagan, trompeta etc. De fapt, campionatele alea comuniste ar fi trebuit sa se desfasoare transparent la sol, fiecare sa bata gimnaste si care bate mai meserias sa ia medalia. octaviane, mariana, sa va fie de bine si sa mearga unsa treaba intre voi, dar SA VA FIE RUSINE *** ***.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
elena • 31 mai 2016, 11:18
Văd că multa dintre cei care comentează aici li se pare absolut firesc ca pentru a face performanță să primești bătaie și insulte de la antrenori. Dar dacă e atât de "normal", de ce nu n-au primit sportivii palmele astea și în public, în timpul competițiilor? Oare nu pentru că e un gest abject și incalificabil, iar antrenorii sunt conștienți de asta? Oameni buni, e clar că performanța sportivă se face cu sacrificiul copilăriei, dar de ce e nevoie și de violență (fizică, psihologică etc.)?
Gabi • 31 mai 2016, 11:20
Octavian Stăncioiu, este adevarat nu toti am luat bataie, de exemplu, eu am avut parte de niste parinti ideali, nici macar verbal nu m-au agresat vreodata, doar certuri cu glas domol, cand chiar am facut prostii. In schimb, am avut parte de agresivitate din partea unor profesori, de exemplu, profesoara de romana din liceu, mi-a indus niste complexe de inferioritate de care am scapat foarte greu dupa multi ani. Doar fiind ironica si facand misto de mine in fata colegilor. In mod cert, regresul sportului romanesc are la baza mentinerea vechilor metode de pregatire, de tip sovietic, ceea ce a facut, in acelasi timp, sa avem mai putini sportivi de unde putem alege. Parintii(copii batuti in anii 70,80) nu si-au mai dat copii la sport, pentru a evita acest lucru. Uni spun pe aici ca tocmai scandalul provocat de ziaristi a facut ca mai putini parinti sa fie dispusi sa-si trimita copii la gimnastica. In mintea lor, probabil tulburata de bataile din copilarie, mass media este vinovata, nu antrenorii agresori. Decat rezultate cu asa metode, mai bine lipsa. Maria este macar un caz fericit, pentru ca a ajuns campioana, dar ce s-a intamplat cu alte fetite anonime, care s-au ales doar cu bataia si copilaria furata?
Alina • 31 mai 2016, 11:21
Un act de curaj din partea Mariei Olaru. Povestea ei va fi o mangaiere pentru alții care poartă cu ei răni asemanatoare.
adi_stelistul • 31 mai 2016, 11:24
Nu despre corectii fizice e povestea, ci despre renuntari, despre sacrificii. Poate n-ati facut cea mai fericita selectie in articol, dar tot ce vad aici e ca o mare campioana era umilita de comportamentul mamei si ca un parinte aplica o corectie fizica fiicei sale. Repet, Nadia si Daniela si Kati si Teodora, chiar si Andreea sau Simona (colegele de generatie ale Mariei) n-au cunoscut acelasi regim? De ce tac? Doar cateva fete, probabil cele mai traumatizate, vorbesc. De ce? Nu toate au trait acelasi lucru? Eu interpretez altfel tot ceea ce spune Maria Olaru. Ea nu este un model pentru copiii din comunism, cum sugerati. In primul rand pentru ca, nascuta in 1982, probabil ca majoritatea traumelor ei (daca nu toate) s-au produs dupa 1989. Nu, Maria este copilul de dupa 1989. Ea nu ne spune ca sacrificiile ei n-au meritat, ca rezultatele nu justifica renuntarile, ea ne spune altceva. Ca aceleasi rezultate puteau fi obtinute fara sacrificii, fara renuntari, fara lacrimi. Asa cum acei copii vedeau in jurul lor ca se intampla. Asa cum acei copii vedeau ca reusesc oameni fara niciun merit. Maria Olaru e generatia lui Mutu, nu generatia lui Hagi sau Balaci (din care fac parte si Nadia si Teodora si Kati si Lavinia si Daniela si Aurelia si altele). Aceia sunt copiii comunismului (daca vreti neaparat sa-i identificam cu un regim politic si nu cu o anumita varsta a societatii noastre). Maria e copilul epocii ulterioare, cea pentru care "per aspera ad astra" e un latinism ***. E foarte usor sa obtii efectul dorit punand accent pe corectiile fizice - nu doar condamnabile, ci chiar penale. Dar nu despre asta e vorba. Depinde in ce nota vrei sa citesti.... In ce-i priveste pe cei care au avut bunavointa sa mi se adreseze le voi raspunde cand vom vorbi despre acelasi lucru. Cu stima tuturor.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
elena • 31 mai 2016, 11:27
O ultima remarcă. Octavian Bellu, Maria Bitang și ceilalți antrenori de la lotul de gimnastică au un palmares uluitor. E perfect adevărat. Dar de ce e "interzis" sau "nedrept" să se prezinte și cealaltă latură a acestor oameni? Și ei sunt supuși greșelii și nu mi se pare nimic rușinos în a admite că multe dintre metodele lor au fost brutale, sau că puteau proceda altfel, sau că nu au fost buni pedagogi, sau că au greșit.
Dani • 31 mai 2016, 11:34
Sper din tot sufletul sa publice cartea.Din pacate aveti dreptate, poate ca nu toti se comportau violent, agresiv si abuziv in acele vremuri. Insa eu vorbesc despre mine acum.Am avut ,,norocul,, sa ma nasc intr'o familie tanara, foarte tanara care nu avea habar sa creasca un pui de om. Asa ca au aplicat ceea ce stiau mai bine: bataie, agresiuni fizice, psihice, emotionale etc. La scoala, in primele clase luam bataie de la invatatoare (cea mai buna din scoala) cu cantul riglei ... aveam palmele umflate. Trebuia sa fim buni si cuminti ,,sa nu o facem de ras,,. Sa mai zic de profa de istorie? Ce se dorea a fi o doamna? ,,Prostilor si nesimtitilor ce sunteti!'' ,,Copii obraznici si prosti!''. Jap! cu cartea de istorie in cap! De ce sa nu recunoastem ca asa era atunci? Nu judec pe nimeni insa mie mi'au afectat stima de sine, increderea in oameni, mi'au dezvoltat frica si anxietatea in fata vietii...si totusi m'am ridicat..atunci cand am devenit mama! A fost greu dar eu nu am folosit violenta in cresterea copilului meu! Si nu! Violenta, agresivitatea, abuzurile NU SUNT RUPTE DIN RAI! In rai exista bunatate, iubire, intelegere, vorbe frumoase... cam asa vad eu ,,raiul''. Nu o judec eu pe Mariana Bitang insa, asa incurajezi un copil ce are un concurs in fata? Hai ca maica'ta iar e praf? Si vrei rezultate bune in acest caz? Serios? Ce a fost...a trecut.. insa nu stiu cati dintre noi s'au vindecat de tenebrele trecutului! Poate ca da aceasta carte ar trebui publicata si citita! Dar citita obiectiv! Citita ca o referinta a romanilor! Si de ce nu ... poate va face revolutie si antrenorii vor aplica alta metodologie! Sa mai spun ca azi in una dintre scolile mari ale Bucurestiului inca se trag copiii de par? Inca ii vor dresati? Dar stiti care este rezultatul muncii noastre de parinti si a educatiei de acasa? Copiii nu accepta si riposteaza! Cum? Cu empatie fata de colegul lor! Cu dragoste! Nu cu rasete si aratat cu degetul cum ni se intampla noua! Succes Mariei Olaru si sper sa fie ok cu ea insasi in publicarea cartii! Felicitari pentru curaj, Maria! Mi s'a intamplat si mie!
adi_stelistul • 31 mai 2016, 11:34
cristian • 31 mai 2016, 10:27 Pt inteligentul care a scris ca Nadia nu s-a plans: Nadia a fugit cat a vazut cu ochii din tara dar nu,nu s-a plans !! Bravo ma ---- Pentru tine fac o exceptie si-ti raspund: Da, asa e, Nadia a fugit din tara in 1989 pentru ca a batut-o antrenorul in cariera incheiata in 1981. Bravo, cum de-ai ghicit?
Cătălin Tolontan • 31 mai 2016, 11:54
@Roxana: explicatia faptului ca multi romani considera inca ca e educativ sa-ti bati regulat copilul si sa-l impingi spre performanta in viata prin presiune psihica este aceea ca "ajungi sa te porti cu altii asa cum s-au comportat altii cu tine". Bataia si episoadele diminuarii psihice s-au transmis din generati in generatie. Dar ele s-au diminuat.
vlad • 31 mai 2016, 12:00
dar despre fetele ajutate de antrenori dupa retragerea din gimnastica nu te lasa Petrache sa scrii mister Tolontan? A fost doar o stire scurta la momentul respectiv si atat...fara tam-tam (o gimnasta cu copilul grav bolnav)
Adrian Balan • 31 mai 2016, 12:11
De asta prefer de ceva ani sa ma uit la o competitie de Esports, pentru ca nu cred ca exista copil batut pentru a se juca la calculator, chiar dimpotriva. Inainte, cand aplaudam performantele unor gimnaste, in realitate giram modul acesta de "dresaj", cu bataia/rasplata si sfartecarea copilariei, totul pentru a satisface orgoliul unor fiinte triste ca Bellu...
Liliana • 31 mai 2016, 12:14
Am avut norocul sa nu fiu batuta dar am fost amenintata, pedepsita, nu mi s-a spus niciodata "Te iubesc". In schimb am fost martor al multor batai aplicate copiilor (si de catre parinti si profesori) si adultilor de atunci li se parea ceva normal ca un adult sa loveasca un copil. Acum cand copiii de atunci suntem la randul nostru adulti si adultii de atunci incep sa imbatraneasca si sa depinda de noi nu mai au curajul sa recunoasca ca si-au batut copiii sau daca o fac considera ca asta ne-a ajutat sa devenim oameni buni. Cei care au reusit sa devina oameni buni, au facut asta in ciuda modului in care au fost crescuti, nu datorita lui. Din cauza batailor, amenintarilor, pedepselor si a altor metode de "educare" de atunci sunt multi adulti acum care au probleme cu stima de sine, nu au incredere in ei, sufera de depresie, nu mai indraznesc sa incerce ceva dupa ce au incercat o data si nu au reusit. Mi-as dori mult ca aceasta carte sa se publice si generatia parintilor nostri sa recunoasca cat de mult a gresit fata de generatia noastra.
gigelos • 31 mai 2016, 12:14
Daca in momentul de fata suntem un popor de 2 lei se datoreaza mult educatiei primite . Capul plecat sabia nu-l taie , prostule te crezi tu mai destept , sa fii cuminte , stai in banca ta etc , etc,etc . Par scuze ieftine dar ... ciobanul mioritic . E ziar de sport ... am pierdut onorabil , sa facem festivitati pentru finale pierdute , generatia de aur ( locul 5-8 ) etc,etc .
vasco • 31 mai 2016, 12:28
Adi_stelistu,nu stiu daca tu care intelegi cafteala ca pe ceva educativ ,chiar si batut a-i face vreo treaba buna,indiferent care ar putea fi ea.esti prea... Maria,publica cartea!Ar fi ca o confesiune .
Florin • 31 mai 2016, 12:35
Este pacat ca asa se intamplau lucrurile, insa pentru cei din generatia pe care se apropie de 60, ar fi o mare ipocrizie sa susina ca nu stiam ceea ce se intampla. Tratamentul ne era si nu va putea fi considerat niciodata corect! Pe de alta parte, sa nu uitam sa ne plasam la realitatile noastre: sportiva era dintr-o familie dezorganizata din regiunea unde vedem si azi ca se intampla lucruri caracteristice evului mediu primitiv, iar la acel moment, chiar daca nu corect, ea a avut o sansa....sansa de a iesi din mocirla si incultura locului unde se nascuse si unde, altfel, s-ar fi ratat foarte facil! Nu cred ca este relevanta toata povestea legata de familie, betivi etc, fiindca sunt multi oameni astazi aflati in pozitii importante si in medii de varf, care au experimentat situatii similare! Cred ca oriunde in lume performanta, in orice domeniu, cere sacrificii personale (nu batai, bineinteles!) dar sacrificii care te afecteaza ca persoana, ca individ! Sunt de acord ca in sport, in special, nu ar trebui sa fie decat munca, fara batai, fara droguri, fara aranjamente, insa, din pacate, cel putin in Romania acestea sunt ingredientele peste care se suprapune "maria sa banul!". In tara in care sunt, pe malul Adriaticii, cu 4 milioane de locuitori, oamenii sunt harnici si seriosi iar sportivii lor sunt buni la fotbal, handbal, tenis, polo, volei, basket, hokey...chiar si gimnastica, la tot! Fara batai, cu seriozitate, cu multa munca si cu picioarele permanent pe pamant...mi-as dori ca tara mea sa fie odata si odata asa! Un fotbalist de la ei a fost transferat pe o suma care depaseste suma cumulata a tuturor transferurilor recente (si asa zis spectaculoase si fotbalul romanesc). In final am o intrebare, domnule Tolontan: de ce sportivii nostri de azi, respectati si cu drepturile 100% ok, nu reusesc performanta??? Sunt curios daca in cartea sa, doamna Olaru spune ce ar fi fost, ca gimnasta, si cate medalii ar fi luat in cazul in care pregatirea sa se derula in zilele noastre!?
Bibicul • 31 mai 2016, 12:45
Domnule Tolontan, este bine ca se spune din nou tot adevarul. Ce ma intreb eu, este de ce iarasi acum? Cui foloseste? Credeti ca Bella si Marta Karoly nu le-au "mangaiat" pe gimnaste cat au antrenat prin Romania? Credeti ca in strainatate nu sunt penalizate sub o forma sau alta abaterile sportivilor de la disciplina impusa de antrenori? As vrea sa extindeti investigatiile dumneavoastra si asupra altor sporturi si asupra tratamentului aplicat baietilor de catre antrenorii lor. Si o ultima nedumerire: iarasi atacuri la adresa lui Octavian Belu si Mariana Bitang? Atacuri de aceasta data coordonate mai bine. Asa s-a procedat prin anii 90, cei doi s-au retras de la lot si "rezultatele" au inceput sa apara. Consecinta, au fost chemati din nou. Ceea ce bine ati remarcat este conceptia gresita a unor parinti de a-si forta copiii sa faca cu orice pret. As adauga, nu numai in gimnastica ci si in alte sporturi si mai ales la invatatura. Vinovati nu sunt parintii si antrenorii violenti ci parintii lor si parintii parintilor lor pentru ca asa i-au crescut. Nu am folosit verbul a educa pentru ca inseamna altceva. Ceea ce trebuie toti candidatii/ele la glorie sa fie constienti este ca rezultatele vin dupa multa munca si multa, multa autodisciplina.
Eduard • 31 mai 2016, 12:50
Este o carte mult mai importanta decat lasa prima impresie. Ea va reverbera in constiinta noasta colectiva. Daca o citim. Va fi precum un fir de apa ce patrunde sub un covor ce nu a fost maturat de ani de zile. Tot praful ala, si aici praful este un eufemism, va deveni o mocirla care ne va face in sfarsit sa il vedem. Este o carte necesara, ar trebui sa ne faca sa ne uitam la noi insine. Daca o citim. Este o carte care nu spune povestea Mariei, ci este o carte care ne dezbraca pe noi ca societate. Daca o citim. Cartea e un pas. Acum va stimula ura, prostie, inteligenta, ipocrizia. Va deveni importanta in timp. Daca o citim.
Bogdan • 31 mai 2016, 13:04
Cine nu a facut sport de performanta sau nu a trait era Ceausescu va spune ca tot ce e scris in carte e sf !!! Dar nu, nu este asa...tot ce spun Tolo si Maria este un adevar dureros !!! Rusine Bellu...rusine Bitang!!! *** !!!
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Raluca • 31 mai 2016, 13:05
eu am facut sport in facultate cu Maria si mult timp ma intrebam de ce tipa la noi, sau ne adresa cuvinte jignitoare, imbibate de nervi..acum inteleg de ce.. :(
Mama Aluniţă • 31 mai 2016, 13:06
Copilul meu are o invatatoare care agreseaza copiii (altora, ca pe al meu nu a avut motive sa il atinga). Nu cu cureaua, nu cu pumnul, ci "doar" cu cate o carte in cap sau cu cate o zguduiala: "dau cu tine de pamant!". Am rugat-o in privat sa nu le mai faca asa bietilor copii. O vreme s-a abtinut, apoi a luat-o si mai tare pe calea asta. Am deschis subiectul, atunci, la ultima sedinta cu parintii. Spre stupoarea mea, acestia nu numai ca nu s-au oripilat, ci au tipat la mine sa imi vad de copilul meu, pentru ca ei insisi i-au dat voie invatatoarei sa le faca ce vrea copiilor, daca nu o asculta. Si sedinta s-a transformat intr-un cosmar urat, un fel de vanatoare de vrajitoare, in care mai aveam un pic si ma linsau, in echipa, acei abuzatori de copii: invatatoarea plus marea majoritate a parintilor. Anul de gratie 2016, intr-o scoala de top din Bucuresti, la care se inghesuie sute de parinti in fiecare an...
marius popescu • 31 mai 2016, 13:19
de ce e implicat politicul in asta? acel regim si varsta de atunci a gimnastei nu se coreleaza. imi pare mai mult o hiperbolare a situatiei pt aprofita de un subiect ce poate sporii vanzarea cartii.... desi performanta sa face prin constrangere si rigurozitate... sunt total contra violentei fizice si psihice... ambele duc la oprimarea personalitatii dar totusi... nu toti suntem orbi si cu creierele pansate.. manipularea capata forme din ce in ce mai inteligente iar ce care se ocupa cu asta merita bataie :P
Cristian • 31 mai 2016, 13:21
Ma gandesc ce ar fi ajuns Olaru fara gimnastica, fara antrenori.... ***. Gimnastica a salvat-o. Poate va tipari cartea poate nu... Eu stiu doar ca acum in democratie si in era apararii drepturilor copiilor Romania nu merge cu gimnastica la Rio. O fi bine, o fi rau...
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
dragos • 31 mai 2016, 13:22
Vai, cati neprihaniti pe aici. Ma, nici eu nu-mi omor copilul in bataie, dar asta nu inseamna ca nu-i aplic o corectie fizica in momentul in care face cu intentie o fapta rea(nu atunci cand greseste). Vai ca nu-mi bat copilul, ...pai ar trebui sa stai langa el sa te joci cu el, sa vb cu el sa-l cunosti sa-l aprobi, sa-l corectezi, ..nu sa-l lasi de capu lui sa ceara aprobari pe facebook(like-uri), iar cand prietenii virtuali il dezaproba sa-l gasesti balanganindu-se in streang/omorand pe cineva/cu un comportament deviant si sa te intrebi...vai dar nu i-am dat o palma niciodata, cum s-a intamplat asta? simplu: nu ai fost suficient prezent in viata lui. E mult mai simplu sa-i cumparam copilului o tableta/PS4 si sa ne lase-n pace pe noi adultii sa rezolvam treburi de oameni mari. Aici e problema, nu comunismu, nu capitalismul... nu oricine in afara de NOI. Credeti ca in America nu s-au batut sau nu se bat copii. Studiu de caz> Copil in invatamantul gimnazial OBLIGATORIU care ora de ora face orice numai sa fie atent nu. Inclusiv sa nu-i lase in pace pe ceilalti copii. Parintele considera ca-i normal comportamentul copilului. Profesorul nu are voi sa-l dea afara de la ora nu are voie sa-l exmatriculeze, sau sa-l bata. Rezultatul, 25 de copii care nu vor invata atata timp cat vor fi in clasa cu acel copil.
balagiu florian • 31 mai 2016, 13:26
asteptam o asemenea carte in care se vor spune adevaruri(nu toate) si inca mai astept adevaruri, nespuse din celelalte sporturi(fotbal,handbal, volei, rugby ,etc.).as fi curios sa se spuna si despre ,,donatiile,,din toate sporturile, care mergeau catre antrenori, pentru introducerea in echipe a unor jucatori ,,donatori,,si cele primite dupa castigarea unor meciuri sau trofee...!?
octavian • 31 mai 2016, 13:31
Stimate domn Tolontan,eu,ca părinte,nu mi-as da copilul la gimnastica in Romania nici daca as sti ca iese camioana mondiala,olimpica sau ce vreti dumneavoastra. Ce copilărie e aceea in care copiii sânt departe de familii atâta timp si ce cost are performanta obtinuta cu modul de antrenament descris de Maria Olaru. In locul tututor antrenorilor care au practicat genul asta de educatie mi-as cere iertare de la toti copiii pe care i-am tratat in halul acela. Credeti- ma ,ma infior la gândul ca atatia copii au trebuit sa îndure asa ceva. Oricum,o responsabilitate uriasa o au si parintii,pentru o glorie iluzorie si efemera poti distruge viată unui copil. As fi curios sa stiu daca Bela Karoly avea stilul acesta de antrenat
Di • 31 mai 2016, 13:36
Mult respect si admiratie pentru puterea ei de a pune totul in cuvinte. Sper sa ajute la vindecarea sufletului. Ma regăsesc in ceea ce spune si acasa si la Deva. Am făcut gimnastica de performanța la Deva doar câțiva ani...am scăpat ușor.
Cătălin Tolontan • 31 mai 2016, 13:37
@Florin: da, maria olaru isi raspunde siesi in carte la intrebarea: As fi reusit si daca eram tratata mai bine. Iar raspunsul ei este: Nu vreau sa vorbesc pentru nimeni, dar, e, Maria Olaru, as fi reusit.
laurentiu cumatru • 31 mai 2016, 13:53
am luat bataie de la invatatorul meu din clasa 1 -4 , m-au batut apoi profesorii de la generala, in special cand eram la placute pe stadion de 23 de august, apoi in practica la porumb ca nu-mi faceam norma. a lovi un copil este cea mai josnica optiune a unui adult
Garett • 31 mai 2016, 13:54
Ura, inca un domeniu in care "maestrul Tolo" reuseste sa arunce cu noroi!
Ayn • 31 mai 2016, 14:10
Dragos, esti cumplit! Copilul tau este probabil deja un depresiv, anxios, care stie numai de frica, si va fi un adult cu stima de sine zero, nefericit si cu viata plina de esecuri! *** Esti ingrozitor ca barbat si parinte! INGROZITOR! ***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Oana Popescu • 31 mai 2016, 14:13
Repetenta la chimie in clasa a 7a pentru aveam parul prea blond!!!!!!
Dani • 31 mai 2016, 14:17
@Garett.. Probabil ai vrut sa spui ...reuseste sa scoata noroiul...din adancuri...
Oana SIMA • 31 mai 2016, 14:22
M-a durut sufletul cand am citit fragmentele din carte.... am simtit suferinta si neputinta copilului ala... . Ar trebui publicata cartea... prea suntem obisnuiti sa bagam gunoiul sub pres
ion ion • 31 mai 2016, 14:22
D-le Tolontan ce faci dumneata este o deningrare *** a celor mai titrati antrenori romani BELU si BITANG. Nu cintaresti dumneata cite kg medalii au adus cei doi Romaniei.Si sa nu mai vorbim de prestigiu adus tarii si gimnasticii in cazul lor.Cit despre olaru nu pot sa spun decit ca are un caracter *** .Azi scuipa in farfuria din aur si argint din care ieri mincase.Ce inseamna asta? Un caracter indoielnic, de doi lei ,ce mai incolo si incoace.Sa nu uite ca acuma este ce este si datorita lui BELU si BITANG.Cit despre ce se facea la lot, pot spune ca performanta nu se face DECIT CU SACRIFICII,DISCIPLINA, RIGOARE. Nu i-a placut.? DE CE nu a plecat. Nu o tinea nimeni cu forta.Isi lua geanta spune ca nu ii place ca nu mai poate si pleca.Stiti de ce nu a plecat? stia ca daca pleaca va fi un NIMENI pe pamint. De asta a ramas si nu a facut-o de pomana a ajuns campioana si vicecampioana olimpica adica A AJUNS CINEVA care a ajutat-o sa-si cladesca cariera.Si ea olaru il loc sa pupe mina care a ajutat-o o musca. Nu dau doi bani pe ea ,iar pentu mine BELU si BITANG sint niste zei care merita statui in cea ma mare piata a tarii pentru ce au facut pentru Romania. Inca o data d-le Tolontan pe olaru NU A OBLOGATO NIMENI sa ramina la lot asa ca nu te mai stradui sa patezi niste eroi ai Romaniei. Nu coborii atit de jos. Si ca poscriptum ia de la mine ce a facut lotul de gimastica al romaniei acum cind desigur nu se mai bate , fiecareface ce vrea, maninca cite bomboane vrea. Cine sint cele care au facut contraperformanta?. Nimeni pe pamint, nu le va consemna istoria sportului decit la asa nu daca o vor face si pe asta.Cariera lor, a actoalelor gimnaste ,unele din ele poate vor ajunge probabil colege cu fosta gimnasta leonida ca nici ei nu i-a placut disciplina, rigoarea, sacrificiul de sine.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Florin • 31 mai 2016, 14:23
Ar fi bine sa o publice dar probabil ca deja se pun presiuni sa nu se intample 'asa ceva'.. sau sa se faca ceva 'schimbari', 'omisiuni'.. sa nu se 'pateze' renumele extraordinar (si fals!) ***! Daca se publica, e randul Romaniei sa se simta asa in fata lumii: "Ia uite şi la asta! Ce mai caută aici?" dar..slabe sanse, pentru ca se pare ca avem 'rusinea' asta in ADN, s-a infiltrat in toate cotloanele existentei noastre si, fireste, traim cu ea ca si cum ar fi firesc.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
radu • 31 mai 2016, 14:27
Performanta ce aduce medalii de aur vine cu multe sacrificii. Foarte multe. Aceste sacrificii pot insemna bataie, un program de munca groaznic, chiar si dopaj, o personalitate distrusa, o viata ratacita, dedicata unui singur tel la o varsta mult prea frageda care apoi te lasa gol. Desi criticam acum antrenorii, in aceste domenii performantele extreme se pot obtine doar prin aceste metode si trebuie sa recunoastem ca fara ele sportul de performanta nu mai este la fel de interesant. Sunt impinse limitele extreme ale corpului uman, priviti la toti sportivii de performanta dupa ce se retrag din competitii. Sunt tineri si uzati. Personal sunt impotriva acestor competitii. Pretul platit este mult prea mare pentru o medalie poleita si o diploma, viata inseamna mai mult de atat si performanta trebuie facuta doar de cei cu adevarat talentati si dedicati, nu impinsi in permanenta de la spate. E adevarat ca vor fi mult mai putini si performantele mai modeste insa ar fi mai corect. Problema e daca publicul se multumeste cu atat...
Liliana • 31 mai 2016, 14:28
Spiritele mari se formează în vremuri grele...
Dragos • 31 mai 2016, 14:30
@ayn Multumesc de comentariu, pana una alta fii-miu e olimpic dar nu la sport si sper ca i-am oferit o educatie mai buna decat ati primit dvs. (Conform limbajului) Ps: dupa modul de exprimare ori n-ati fost batut/a ori n-ati fost suficient-gluma.
Relly • 31 mai 2016, 14:33
Orice fosta gimnasta ar trebui sa-si scrie experientele pe hârtie (nu neaparat scrisa si publicata o carte). Asta inseamna acceptare si oarecum "vindecare" de aceste traume suferite in copilarie. Cunosc si am avut parte de "sistemul din gimnastica".Maria e un caz fericit,daca putem spune asta,pt ca ea a avut parte de glorie dupa atâta munca. Dar câte gimnaste au avut parte de acest "tratament" ?Ele cu ce s-au ales? Va spun eu: cu un "consistent bagaj emotional" care inca il duc pe umeri ,cu sau fara voia lor !! Ar fi interesant de vazut din ce familii proveneau majoritatea fetitelor de la lot, inainte de anul 2000.Poate lucrurile s-au mai schimbat din anul 2000 ... sau poate nu
socului • 31 mai 2016, 14:37
Ce mi se pare degradant e cum a decis Mariana Bitang sa o darame inainte de proba.. Cum i-a povestit ca *** s-a facut de ras la tv.... Probabil suma pe care sportiva urma s-o primeasca era prea mare, si invidia marunta isi facea loc in inima de piatra a cucoanei... Masurile coergitive aplicate acestor copii nu sunt demne de fiinta umana. Niciun scop, nicio medalie, titlu, nu trebuie sa aiba acest fundament. Mai bine, fara!
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gelu • 31 mai 2016, 14:40
Daca acest negativism obsedant pe care il observ la cate unii e din proprie experienta, normal ca au dreptate. Dar sa generalizezi cum ca da domne, yoti balcanicii isi bat copiii cu lantul, mi se pare o aberatie trista. Poate ca ei nu au auzit de preotii de rasa superioara "anglo-saxona" care isi faceau poftele cu baietii de pe langa altar. Nu se poate spune despre Ro nici ca e mai buna nici mai rea decat alte tari. Melodia "tara te vrea prost" sau cum se chema, se aplica absolut peste tot, daca nu mai mult ca la noi.
Dragos • 31 mai 2016, 14:43
Acum, noi judecam o alta perioada dupa rigorile de acum. Pai hai sa-l criticam pe stefan cel Mare, pe MV si mai ales parintii din acele vremuri de-si trimiteau copii la razboi. Cati n-ati mers la sifoane/bere/tigari si nimanui nu-i parea deplasat, de fapt era chiar responsabilitatea noastra si o strigam in gura mare cand eram intrebati unde mergem.
Karoly • 31 mai 2016, 14:44
Florin, 12:35 Ai dreptate, zona Moldovei e cea care a dat majoritatea fetitelor din scolile de gimnastica de model internat, ca la Deva. Din cauza saraciei lucii a moldovenilor ! ***. Cele care nu faceau fata la gimnastica si nu erau selectionate, treceau la alte sporturi (volei, baschet, handbal) in aceeasi scoala. *** *** ***. Bitang e tot moldoveanca, dar radea de coana Olaru... Paradoxul crivatzului... hahaha
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Haplo • 31 mai 2016, 14:49
Esports all the way. Sportul traditional este un esec. Bute dopat. Echipa de kaiak dopata. Pariuri, droguri, batai.. sportul asta nu mai are nicio valenta sociala. Pana si stadioanele construite miros a penal si nu folosesc nimanui. Lasati copii sa se apuce de esports.