TOLO.RO
TOLO.RO
marți, 31 mai 2016, 7:05
UPDATE: Andreea Răducan a sunat și a spus: ”Eu nu trebuie să apar în această poză pentru că nu sînt un copil bătut al României”. Mă bucur pentru ea și am consemnat declarația fostei mare campioane.
UPDATE: Mariana Bitang a trimis Gazetei Sporturilor „un email pe care ni l-a expediat Maria Olaru la doi ani după ce s-a lăsat de gimnastică”. „Mă întreb ce sau cine o influențează acum pe Maria Olaru?”, spune antrenoarea.
Acum 9 luni, când Maria Olaru a trimis la redacție manuscrisul cărții ei, am sunat-o.
„Probabil că oamenii care au citit manuscrisul îți spun același lucru: ești sigură că vrei s-o publici?”. Atât de tulburătoare era cartea.
Maria a răspuns că vor decide ea și viața.
Și m-a rugat să scriu o prefață, dacă va fi s-o publice.
Am încercat să redau în prefaţă ce am simțit citind cartea.
Asta a ieșit.
„Dacă această carte va fi publicată, ea reprezintă cea mai sinceră mărturie a performanței sportive apărută vreodată la noi. Și mai mult decât atât.
Paginile Mariei Olaru sunt o depoziție despre prețul succesului care traversează zările luminoase ale sportului. Un inginer, un medic, un profesor sau un șofer crescuți în România ar putea spune aceeași poveste.
În orice domeniu care presupune efort și creativitate umană, performerii achită o notă de plată pe care, de cele mai multe ori, nu și-o povestesc nici măcar lor înșişi.
Când scriu aceste rânduri nu știu dacă Maria Olaru va tipări cartea. Mi-a trimis manuscrisul la jumătatea lui septembrie 2015, pe email.
Nu suntem apropiați. De fapt, făcându-ne amuzați recenzia trecutului, am realizat că nu vorbiserăm niciodată până atunci dincolo de cadrul oficial al unor declarații, când drumurile ni s-au intersectat la Jocurile Olimpice.
Nu știu, așadar, dacă o va publica. Și nu știu nici ce aș decide în locul ei.
E atât de multă experiență personală în carte, disecată până la fibra ultimă a confesiunilor!
***
Un copil povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei.
Povestește și despre iubirea părinților, după care a tânjit și pe care, deseori, a simțit-o.
Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori, admirând-o și bătând-o. O relație tandră și nepermisă.
Bătaie, cafteală, atingere, mângâiere, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, pentru bătaie! Și cîte sinonime avem, tot atâtea generații avem de fete și băieți care au suportat o educație cu palma.
Un copil povestește, în numele nostru, cum ne-am furat-o acasă, la școală, în ateliere, la rude și în internate.
Un copil a trăit toate aceste lucruri.
Un copil a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută și campioană olimpică.
Un copil și-a amintit mereu de momentul în care tatăl unei colege intră în sala de sport de la Deva, chemat de Octavian Bellu și Mariana Bitang.
Antrenorii erau furioși că o prinseseră pe sportivă transportând dulciuri pentru celelalte fete.
„Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte.Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita.
Acolo, în sală, pe aparatul numit „sol”, în faţa tuturor, tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei.
A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini.
De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor.
Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus!
La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?».
Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele.”
Andreea Ulmeanu avea aproape 15 ani, iar Maria Olaru, aproape 17.
***
Un copil a văzut toate aceste lucruri când nu mai era copil. Ca și cum ar veni o vreme când nu mai suntem copii…
Un copil a devenit campion mondial absolut la Tianjin, singurul titlu care îi lipsește chiar și Nadiei Comăneci. Imediat, televiziunea a căutat-o în țară pe mama campioanei. Dar, într-un interviu televizat, s-a văzut doar că, fericită după victorie și după Sfânta Parascheva, mama campioanei pilise ceva și nu putea vorbi.
Departe, la Tianjin, copilul câștigase și titlul cu echipa, și titlul individual. Tot ce se putea câștiga.
Și vine ziua a treia. Concursul pe aparate.
Copilul simte cum antrenoarea se îndreaptă spre el, la încălzire. „Hai, Olaru, că maică-ta… iar s-a făcut de râs! Au vrut ăştia să-i ia interviu şi iar n-a putut lega două vorbe”.
Un copil cade. Ea are aproape 18 ani și nu mai e copil. Ca și cum ar veni o vreme când nu mai suntem copii!
„M-am umplut de ruşine, de revoltă, de furie. Şi, peste toate, de o mare umilinţă. M-a dărâmat sufleteşte. Pe scurt: tot echilibrul meu interior, toată concentrarea s-au prăbuşit într-o clipă.M-am străduit, cât am putut, să nu las să se vadă nimic. Dar, ameţită de cele auzite, se învârtea pământul cu mine.
Nu ştiu cum, dar aveam impresia că fiecare dintre miile de ochi care mă priveau acolo, în spaţiul de concurs, aşteptând evoluţia la aparate a proaspetei campioane mondiale absolute, aflaseră de nefericitul recital al mamei. Şi că mă priveau cu dispreţ, plini de curiozitate: «Ia uite şi la asta! Ce mai caută aici?».”
E o descriere uluitor de precisă a mecanismului rușinii. A felului în care rușinea ne tăvălește și ne reduce la zero.
Pentru că rușinea nu e despre un gest sau despre eroare.
După o expresie a lui Brene Brown, rușinea nu ne spune „am greșit”, ci „eu sunt greșit!”.
Ei, hai, nu ziceți că n-ați trăit același sentiment, poate când ați luat o notă mică, poate când ați fost bătuți, poate când v-ați masturbat, habar n-am când, când ați făcut ceva și ați avut senzația că toată lumea din jur cunoaște motivul precis al rușinii prefăcute în vinovăție de nepurtat!
***
Nu știu dacă Maria Olaru va publica această carte.
E despre un copil care are puterea să vină și să-și apere antrenorii, scriind că Bellu și Bitang n-au avut nicio vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney. Dar nu se lasă și cartea aduce ceva chiar și în acest misterios episod de la Antipozi.
E despre un copil care și-a iubit părinții, antrenorii, supraveghetorii și pe toți cei de la care n-a pretins nimic.
Și pe care azi nu-i acuză, dar îi descrie.
Nimic din ce scrie Olaru nu coboară, nici măcar pe cei care se vor supăra citind-o.
Cartea e necesară și insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Își cunoaște valoarea, își amintește efortul.
E o carte despre toți copiii de sub comunism.
Maria s-a născut în 1982. Noi, ceilalți, n-am ajuns atât de departe pe scena lumii, nu avem reușitele Mariei. Sau ale colegelor ei.
Dar, indiferent cât de mici au fost Mondialele și Olimpiada fiecăruia, ne-am străduit să ni le respectăm și să le ducem la bun sfârșit.
Pentru că noi suntem copiii caftiți ai României.
Semnați-vă sub mine!”
– născută pe 4 iunie 1982 la Fălticeni (Suceava)
– în 1998 a devenit campioană europeană cu echipa şi a obținut locul II la sărituri (Sankt Petersburg) și s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
– în 1999, la Tianjin, a obținut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri
– în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, a obținut medalia de aur cu echipa şi de bronz la individual compus
– a fost decorată cu medaliile „Serviciu Credincios” în Grad de Comandor (1999) și Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (2008).
mal. • 31 mai 2016, 7:34
Sunt emoționat... nu pot comenta... Impresionant!...
adi_stelistul • 31 mai 2016, 7:49
Si totusi Nadia nu s-a plans de acelasi regim spartan. Nici alte atatea campioane ale Romaniei. Credeti ca in China situatia e alta? In Rusia? Sau chiar in SUA? Credeti ca fara sacrificii, inca din copilarie, se putea ajunge la glorie? Maria Olaru a fost o privilegiata, pentru ca sacrificiile ei au fost, in cele din urma, fructuoase. Cautati-le pe miile de fetite care au inceput ca Maria, au suferit ca ea, dar n-au cunoscut niciodata gloria. Sunt mii, cum va spuneam. Imaginati-va frustrarea lor. In ce priveste partea cu rusinea. OK, antrenorul a gresit amintindu-i intr-un moment important de problema mamei sale. Dar oare rusinea i-a produs-o antrenorul sau parintele? Oare primul care trebuia sa se gandeasca la rusinea pe care o provoaca gimnastei trebuia sa fie antrenorul sau parintele? In sfarsit, vremurile acelea sunt trecute. Sa ne gandim la ele cu incrancenare si manie, daca asta vreti. De acum oricum nu mai contam in gimnastica. Sacrificiile n-au fost in zadar, altii nu vor mai suferi. Asta ne-am dorit, nu?
Cristian Constantinescu • 31 mai 2016, 7:56
Și înțelegem acum decăderea gimnastici românești. Vremurile s-au schimbat, dar majoritatea antrenorilor au rămas tot la vremea lui jart și treosc. Problema consta în faptul ca am ajuns sa consideram atât de normal aceste lucruri în copilăria noastră încât o confundam cu dragostea părintească.
Radu • 31 mai 2016, 8:02
Unde putem gasi cartea ?
Cristian • 31 mai 2016, 8:03
Excelentă analiză, Tolo!Da!Noi ăștia născuți în anii '70 și începutul anilor '80. suntem generația de sacrificiu.Educați militărește înainte de '89 și mințiți ordinar de nomenclatura nenorocită de după Revoluție!Felicitări Mariei dacă se hotărăște să publice cartea.Să nu se lase intimidată de nimeni!
gelu • 31 mai 2016, 8:18
D-le Tolontan, generalizezi mult prea mult. Nu toti copiii nascuti sub comunism au fost caftiti cu cureaua. Deci nu am cum sa ma semnez sub Dvs. Mie mi se pare ca deraiati cand faceti asocierea bataii aplicate copiilor cu comunismul. Daca ar fi sa scrieti ceva despre lucrurile bune invatate de copii sub comunism, cred ca ati avea pagina goala. Ceea ce inseamna ca nu va dati seama de multe chestii, ceea ce e pacat. De exemplu, puteati sa intrati la cele mai bine licee pe baza de examen de treapta(si nu de cati bani puteau parintii sa plateasca). Sa mai continui? Ati cunoscut copii care nu au avut "ghinionul" sa se nasca sub comunism? Pentru care tabla inmultirii se face prin clasa a patra sau analiza matematica doar in facultate? Sau care scriu doar cu litere de tipar si scrisul de mana e "caligrafie". Ar trebui sa va uitati putin inapoi si sa apreciati ceea ce a fost de apreciat.
A.D. • 31 mai 2016, 8:26
"E despre toți copiii de sub comunism." De copiii traitori sub Democratie scrieti doar dupa urmatoarea schimbare de regim ? Unde ati invatat formularea ? La Holywood ? Ceausescu nu vorbea de "comunism" (decat ca ideal indepartat - si destul de rar); Vestul, da!
Marius • 31 mai 2016, 8:26
Superba prefata, Tolo! Felicitari!!! Sunt sigur ca si paginile cartii sunt pline de momente incitante. Intr-adevar, am avut o colega de scoala in anii 90 care s-a inscris la renumita scoala de gimnastica de la Deva. A mers ca intr-un fel de tabara pe perioada verii. Imi aduc aminte ca atunci cand a venit acasa, a mancat „trei strachini de bors” cum se spune pe la noi la moldoveni. Era infometata rau... Iar despre exeperientele maltrative, imi aduc aminte ca la orele de sport ii era frica de profesor, desi era cel mai bland din scoala. Probabil o experienta...
adrian • 31 mai 2016, 8:31
"Bataia este rupta din Rai"- asa suna o vorba 100% romaneasca care impreuna cu mentalitatea comunista " daca nu-i putem bate pe capitalisti pe plan economic,atunci sa-i batem la capitolul sport si armata", au condus la aceasta tragedie -"copiii caftiți ai României". Bravo ei ca a avut curajul sa arate adevarata fata a sportului romanesc si nu numai,ci a unei mentalitati de ev mediu al acestui popor.Aceeași mentalitate s-a aplicat in tot sistemul de invatamant si-n armata( vezi pedepsele corporale aplicate elevilor sau soldatilor in termen).Dureros este faptul ca aceasta mentalitate nociva inca mai exista in gandirea acestui popor si dupa 25 de ani de la caderea comunismului.In proportie mai mica fata de anii trecuti ,dar exista.
FERDES Sergiu ALin • 31 mai 2016, 8:32
ce e de spus?... cata dreptate in nedreptate. "Caci, cuvintele nu priesc intelesului tainic al lucrurilor" (Antoine de Saint Exupery)
Razvan • 31 mai 2016, 8:36
Sper din tot sufletul să se publice cartea, sunt convins că este o poveste adevărată din care foarte mulți avem de învățat
alex • 31 mai 2016, 8:36
Bună ziua! prin această carte putem afla cauzele decăderii sportului românesc! Din punctul meu de vedere nu este baza materială, ci pedagogia antrenorilor! Pedagogia palmei, amenințărilor, pasivității în fața răutăților colegilor de echipă (ba chiar încurajarea acestora), etc. Până la Maria Olaru am crezut că celelalte fete exagerează, mai ales că erau mai arțăgoase din fire, dar acum m-am întristat profund! Educația din România este la pământ și mai grav este că acum se intră în cealaltă extremă a superprotecției copiilor de către adulții ,,altoiți,, și transformarea lor de către ei în ,,nesimțiți,, (unii) cu acte în regulă! Nu generalizez, dar fenomenul există! Mulți antrenori au atât de multe frustrări încât se cred posesori de sclavi! Domnule Tolontan, poate extindeți această cercetare la mai multe discipline sportive, un subiect aprofundat neutru! Aștept soluții! PS. Cristina Neagu (deși câteodată exagerează prin implicare excesivă) avea dreptate în privința lui dl Tadici! o zi faină!
fotbal • 31 mai 2016, 8:49
.
brod • 31 mai 2016, 9:00
un comentariu la superlativ, despre o carte excepțională. felicitări ambilor semnatari!
JE • 31 mai 2016, 9:03
sa-ti bati copilul cu cureaua?! mai traieste acel domn?
R • 31 mai 2016, 9:03
Cata bataie bagau profesorii in noi la liceu... Cel mai bun din judet, nu oricare liceu. L-au batut pe un coleg trei profesori deodata, era cazut pe jos si dadeau cu picioarele in el, a lesinat... Profesorul de sport intr-adevar avea cea mai grea mana, se spunea ca facuse box, te lovea direct in plex si simteai ca te sufoci. Uneori se facea careu in curtea scolii, toate clasele aliniate si te bateau acolo in fata tuturor. Disciplinele care aveau "arătător" - adica un băț mare de lemn, istorie, geografie, biologie... erau destul de dure, te bateau la tablă, la hartă, la locul tău in bancă. Se rupea bățul ăla pe tine atât de tare loveau. Bineinteles ca eram convinsi ca ne-o meritam. Dacă dădeai impresia că nu intelegi de ce o iei te bateau mai rău, se enervau. Dar mai erau si profesori care nu băteau dar pur si simplu erai terorizat de ei, tremuram toata clasa in banca si *** zambea cu satisfactie savurand frica pe care o genera in noi. Pe proful de sport l-au batut vreo trei generatii dupa ce au scapat de liceu. Astia sunt marii nedreptatiti de salariile mici?
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
ZONA MAGHERU • 31 mai 2016, 9:04
Pacat !! A ajuns pe mina comunistilor bellu si bitang !! Si-a ratat cariera de scriitoare !!
I.Oli • 31 mai 2016, 9:04
Felicitari Tolo.Se impune publicarea cartii.Este incredibil ce se ascunde in spatele zambetului si frumusetii Mariei Olaru.Succes in viata !!!
pawn • 31 mai 2016, 9:08
generatii de ABUZATI! sa chemam DNA-ul! si sa cerem despagubiri parintilor, fratilor, vecinilor, colegilor, prietenilor, statului, ungurilor, rusilor si inexistentului dumnezeu ca ne-am nascut in romania! tolontane, ce pot sa recomand la asa ceva este discursul in oglinda al lui edward norton din "25th hour": https://www.youtube.com/watch?v=TgL_5QcZCMo
irina • 31 mai 2016, 9:12
@gelu si cei care nu au inteles mai nimic din acest articol: toti copii din comunism am fost "caftiti cu cureaua" la propriu sau la figurat-agresati verbal si dezumanizati -de catre diverse personaje (parinti sau profesori, bunici, unchi sau vecini, depinde conjunctura si anturajul, cum vreti), pentru ca Romania are radacini balcanice unde legea este facuta in "genere" cu pumnul, metoda aplicata in toate clasele societatii; EX.: aveam un profesor de istorie, care ne lovea peste gura cu palma de ne sareau dintii din gura, dupa sfanta sarbatoare a Pastilor pentru "indrazneala" de a primi Sfintele Pasti...etc . Deci un articol pertinent, la obiect ca de obicei; semnez Irina
Irina • 31 mai 2016, 9:12
Eu nu cred ca e o carte socanta si nemaiauzita. Cred ca, cu totii in special generatiile dinainte de 2000 am trecut prin batai si umilinte publice in special din partea familiei si cadrelor didactice. Partea cea mai trista este ca astfel de abuzuri inca se practica si aud des fraza "daca nu faci x iei bataie" si desigur ca ala micu ia bataie pt ca nu merge drept sau nu se leaga la siret sau nu e cel mai bun din scoala. Peste tot in Romania se pune presiune pe tine ca si copil sa fii cel mai bun la invatatura altfel nu te iubeste familia sau nu vei ajunge cineva. Mie mi-a luat multi ani pana am inteles toate lucrurile astea. Si abia dupa ce am inteles am reusit sa fac ceva ce imi place mie si sa ajung "cineva". Tin minte ca eram in general si aveam o profesoara care batea un coleg in fiecare ora. Acel coleg la randul lui era batut si acasa. Nimeni dintre noi nu ziceam nimic pt ca si noi la randul lor primeam bataie acasa si credeam ca asa ceva normal. M-am reintalnit cu acel coleg dupa multi ani. A trecut prin experiente traumatice, a avut probleme cu drogurile, jocurile de noroc si sincer cred ca toata experienta asta traumatizanta a avut si ea rolul ei in deciziile sale nu tocmai fericite. Cred ca ideea de carte este buna poate mai deschide ochii unor oameni care probabil aplica astfel de "practici". Pacat ca nu cred ca va fi citita de cei care practica asa ceva.
Alex One • 31 mai 2016, 9:17
Nascuta in 1982 Maria a trait mai mult in post-communism, inclusiv marile performante le-a obtinut firesc dupa revolutie. Asa ca, mai usor cu "copiii de sub comunism", nu se leaga .De fapt se pare ca marile performante au fost obtinute peste tot si oricand cam in acelasi mod. Probabil ca in tarile dezvoltate,patite ca sa zic asa,sportivii au fost obligati sa semneze ca nu vor divulga metodele si procedurile de antrenament in caz contrar urmand sa suporte sanctiuni pecuniare uriase. Legenda "ca la noi, adica Romania, la nimeni nu mai are de mult acoperire, adica cam de cand am scos si noi capul in lume si am vazut direct cum e si la altii, fara sa ne mai bazam doar pe parerile unor jurnalisti. Sigur, ramane din pacate un suflet de copil ranit grav pe viata si o intrebare banala, daca "bataia,cafteala,atingerea,pedeapsa,altoiala,urecheala.....erau la ordinea zilei, de ce nu a renuntat ? Am senzatia ca se urmareste de catva timp incoace,denigrarea cu orice chip a activitatii desfasurate de Belu si Bitang, cert este ca postura, bazata pe rezultatele uriase incontestabile, de cei mai buni antrenori de gimnastica din lume din toate timpurile deranjeaza enorm !
Coco • 31 mai 2016, 9:18
Catre ADI-STELISTUL : Sa intelegem ca tu vrei sa iti bata cineva copilul ? Tu sa il duci frumos sa practice un sport cu gandul ca fizicul lui sa se dezvolte armonios si hop perechi de palme si asa mai departe...Tu ai idee ce inseamna cantonament sau perioada de pregatire precompetitionala si nu 10 zile ca la fotbal ci 3-5 luni la gimnastica...daca vrei rezultate nu adopta metodele rusesti ale de pe vremea lui TUTANKAMON....vino cu ceva nou,documteza-te,studiaza daca vrei rezultateeeeee ! No offense !
seasonstraveler • 31 mai 2016, 9:25
Tolontane, nu mai e mult si apari cu masca si calare ca Zoro! Nu mai bine faci tu o ancheta despre gimnastica romaneasca la Rio 2016? A! Nu avem? Pai da, dar ce liniste e in salile de gimnastica!!! Voi, GSP, nu faceti decat sa mediatizati scandalul si sa cautati senzationalul! Voi ati reclamat Romania la FIFA doar pentru inca un "senzational"! V-as spune sa va fie rusine! Nu va spun, nu aveti!
Octavian Stăncioiu • 31 mai 2016, 9:32
Nu, nu suntem ”copiii caftiți din comunism”. Domnule redactor-șef, e stupid să generalizați. Dacă dv. ați luat-o în freză când erați adolescent, era poate pentru că n-ați fost suficient de șmecher. Iar Maria Olaru a fost o mare sportivă, acum e o femeie frumoasă și măritată. Mă mândresc că o cunosc, dar cartea asta nu rezolvă nimic. Acesta e prețul succesului, atât. Domnule Tolontan, nimeni nu ”mânca” mai multă bătaie, acum câțiva ani, decât recruții americani, de la superiorii lor.
sorin • 31 mai 2016, 9:33
gelule....tu nu te poti semna pentru simplul motiv ca amprenta ca semnatura nu poate fi pusa.......
colibry • 31 mai 2016, 9:38
Pacat de generalizare, eu m-am nascut in comunism si am terminat liceul pana la galceava din 1989 .... tatal meu nu m-a batut niciodata, sora, verii sau prietenii mei nu au fost batuti - nu am auzit pe nimeni ca ar fi primit macar 2 palme. In scoala si liceu la fel ... dar recunosc ca m-am nascut intr-o familie in care nu se consuma alcool decat la zile festive si mai ales am avut norocul sa ma nasc intr-o familie civilizata si sa cresc intr-un oras civilizat - Brasov. Poate asta spune tot ... sport am facut atletism, baschet si handbal ... nu am auzit de batai ... pentru mine si colegii mei, anii de liceu au fost cei mai frumosi
Laura • 31 mai 2016, 9:39
Stimate domnule adi_stelistul. Cu ce este de vina un copil pentru comportamentul parintilor sai? Si ce fel de dascal este acela care inaintea unei competitii vorbeste despre dobitocia umana in fata unei tinere pe care oricum se pune mare presiune?
dan • 31 mai 2016, 9:48
Absolut fara sens acest articol, la fel si cartea cu pricina. Probabil fosta gimnasta doreste un pic de atentie si profita de faptul ca societatea noastra este "zguduita" de toate tipurile de marturii "cutremuratoare".
Calin Theo • 31 mai 2016, 9:49
Poate că ratarea calificării gimnanstelor la JO dacă performanțele erau atinse prin tortură - fizică sau emoțională - e de bine. Federațiile urlă după susținere financiară din partea autorităților și invocă argumentul că sportul e un bun ambasador. Sunt curios dacă mărturiile Mariei Olaru vor avea ecou în presa internațională. Când voberști despre sportul românesc, zici Hagi, Năstase și Nadia. Cum oare era pe vremea lui Bella Karoly? Oare nu cumva astfel de declarații prăbușesc fărâma de imagine bună a României creată de medaliile de aur ale gimnansetelor?
octav • 31 mai 2016, 9:49
Articolul este corect, si se circumscrie valorilor umane in ansamblu, insa...Imi permit sa provoc putin imaginatia tuturor si sa ne inchipuim ca Maria nu era descoperita si nu ajungea cu lotul la la Deva. Avand un mediu de dezvoltare impropriu, o situatie dramatica in casa ar fi fost toate sansele sa se piarda. Sunt atatea exemple. Ajungand la Deva a intrat in regimul dur al pregatirii, dar viitorul omului Maria Olaru a fost cu totul altul ( campiona mondiala, europeana, facultate, premii, renta viagera, etc). In plus, Romania nu ar fi avut pana astazi o campiona mondiala absoluta.
Dan Adriana Cristina • 31 mai 2016, 10:05
Eu, o anonima, o nimeni pe lume in sport, ma rog din suflet ca aceasta carte sa fie publicata. Eu, o nimeni, am mancat batai zilnice la clubul Dinamo, din capitala, de la marea campioana Simona Pauca, ce isi vede fericita de viata acum prin Cluj. Am ramas cu sechele emotionale grave si lipsa de incredere. Am vrut sa o contactez, sa ii zic ceva orice, dar nu am curajul asta inca. La randul meu, o sa devin mama in curand si ma gandesc cu groaza la lumea in care il aduc. O lume in care nu exista mila si compasiune, nici macar pentru copii. Povestea Mariei Olaru trebuie spusa, publicata si citita. Inca exista trepanati care nu cred ca in gimnastica se mananca inca bataie, sunt trepanati care justifica asta cu performantele obtinute. MI-e scarba, greata si teama de astfel de oameni!
Gheorghe • 31 mai 2016, 10:08
Să trimită un exemplar şi la Parchet, că pedagogia asta cu pumnul exact genul ăsta de recunoaştere merită. Am fost dat la înnot înainte de '89, pe la 6 ani. Bătaie în toate poziţiile, eram aruncaţi în apă fără nici o explicaţie. Am refuzat să mai merg, din fericire bunicul meu avea alte opinii despre educaţie şi bătaie. Am învăţat să înnot ani de zile mai târziu, cu cineva care a avut răbdare jumătate de oră să îmi arate flotabilitate şi apoi să îmi explice mişcările. Cred că tot ce merită pretinşii mari antrenori Bellu, Bitang şi alţii ca ei este o anchetă penală, deoarece ei nu ţineau partea copiiilor ci a statului - alergau după o producţie record de medalii la concursuri fără să conteze vieţile distruse ale copiiilor. E ca şi cum un manager de azi i-ar lua la cafteală pe cei din secţie, că nu produc suficiente piese la strung. Sau şi asta e rupt din Rai?
marius • 31 mai 2016, 10:09
cred ca cei care aplica corectiile fizice sunt din epoca de piatra, cand limba nu avea catate cuvinte;niste oameni de nimic; imi este mila de acesti copii necajiti care pentru performanta sunt astfel tratati;oare acesti antrenori au suflet ca si Mariana Bitang si Octavian Bellu dupa fizionomia lor nu par sa aibe mila; sper ca aceste brute sa-si primesca si ei pedeapsa - Dumnezeu e sus si vede...
Elena Callihan • 31 mai 2016, 10:11
Am facut gymnastica de performanta in anii *80.Datorita unei accidentari am ratat preselectia pt lotul de junioare.Imi amintesc cand ajungeam acasa dupa 9 ore petrecute in sala de antrenament cu rani deschise pe picioare iar mama ma tampona cu prosop umed pt. ca nu puteam sa fac dus....si multe alte amintiri de genul....Bravo Maria si sper din suflet sa publici cartea!
Sasa • 31 mai 2016, 10:12
Sa cititi va rog articolul lui CTP despre frica lui Lucian Bute de a lua pumni. Si despre cum a fost dezvatat el ca portar de handbal de frica de mingi. Pana la urma, pentru campioni trebuie sa aplici si metode brutale de antrenament. Bela Karoly spunea ca le certa in ultimul hal pe fete ca acestea sa nu clacheze psihic atunci concurau cu medaliile pe masa. Din punctul meu de vedere, cand alegi performanta, bataile aplicate sunt ultima problema. Mult mai grav mi se pare cand esti nevoit sa iei tot felul de "suplimente" si "medicamente", diferite tratamente hormonale (inclusiv marele fotbalist Messi a luat in adolescenta tratamente hormonale ca sa creasca fizic, ca alminteri era de 1.5 m) si alte chestii care iti fac praf sanatatea.
bid • 31 mai 2016, 10:17
Sunt nascuta chiar in 82. Am fost plesnita, caftita dar si batuta serios. Cu paleta de batut covoare (coada, partea mai tare- cu ,,palma,, aia cred ca ar fi fost vis. Trasa de par minute intregi -dezvoltasem o strategie, incercam sa ma misc in ,, flux,, ,odata cu mana care ma tragea. Umilita, comparata, trezita in tipete. Pentru ,,performance,, la scoala. O generatie de parinti inconstienti (cafteala era ordinea zilei si pentru alti prieteni si colegi; uneori era chiar bataie serioasa ca venea de la tata) Inca am de vindecat.
Andy • 31 mai 2016, 10:18
V-ati plictisit de hexy d-le Tolo. Sau atat trebuia scris pe subiectul bacteriilor care colcaie (si in zilele astea) in spitate? Tocmai faceti o demonstratie de cum tre' facut ca lucrurile sa NU se schimbe SI pentru muritorii de rand de pe aceste meleaguri. Oricum, ultimele ,,episoade'' se cam fasaise. Se simtea finalul ,,anchetei''. Legat de subiectul de astazi. ... Era un subiect, daca de ex. scena bataii cu cureaua aparea dezvaluita opiniei publice de dvs. in urma unei investigatii jurnalistice atunci cand fetele erau proaspat campioane. Atunci, pe fondul valului creat, poate mai reusea sa schimbe ceva. Dar acum, dupa disparitia gimnasticii romanesti din peisajul mondial, aparitia acestei carti provoaca doar cititorul sa ,,gaseasca'' explicatia esecului. Cand de fapt aproape toate intamplarile povestite in carte sunt banale. S-au intamplat la un nivel atat de generalizat incat ... au adus sute de medalii. Evident, daca ma intrebati pe mine, ca nu prin metodele astea barbare s-a ajuns la performanta. Si in prezent copii sunt crescuti, din pacate, cu bataia. La toate nivelurile (in familie, la gradinita, scoala etc). Si nu mai fac performanta. Din simplul motiv ca s-a distrus mediul propice performantei. Ce s-a intamplat in ultimi 10-15 ani? Simplu. S-au creat conditiile ca muritorul de rand de pe aceste meleaguri sa se simta confortabil vasal (supus). Astfel, si in sport, performantele au devenit din ce in ce mai rare. Chiar daca n-a disparut bataia cu cureaua (si nu numai) ...
stark • 31 mai 2016, 10:21
Si daca se indopa cu dulciuri sau cu ciorba de burta si mici mai ajungea acolo "sus" ? Poate metodele astea (care sint folosite la toate loturile mari in lume si ma refer mai ales la China si Rusia) au avut rezultate daca ne uitam la palmaresul Romaniei. Oricum vremea "antrenorilor rai" (cotati totusi cei mai de succes antrenori din lume - vezi presa de specialitate) a trecut - Bellu si Bitang s-au retras, sa vedem acum rezultatele "marilor pedagogi" din prezent. Oricum pentru cine nu stie - pretul performantei este munca si suferinta.
cristian • 31 mai 2016, 10:27
Pt inteligentul care a scris ca Nadia nu s-a plans: Nadia a fugit cat a vazut cu ochii din tara dar nu,nu s-a plans !! Bravo ma
Ioana Haitchi • 31 mai 2016, 10:28
O cred pe Maria. O singura precizare: Maria detine titlul de vice-campioana olimpica la Sydney, iar Simona Amanar, titlul de campioana olimpica la individual. Stiti povestea.
box • 31 mai 2016, 10:29
Citit asa din avion rezulta ca intreaga societate romaneasca, de sus pana jos, batea in draci la copii. Suna bine, dar nu-i asa. Sportivii erau selectionati nu din familiile de intelectuali albi la fata de atata stat cu nasul in carti. Ci din familiile de la talpa societatii, pentru care sportul era vazut ca o evadare de la viata de muncitor/taran garantata. Si prin familiile astea venite in majoritate de la tara in timpul industrializarii se dadea, si inca serios. In nevasta, in copii, in vecini, in caine etc. Violenta domestica merge de mana cu saracia si inapoierea. In ultima sa carte Boia spune adevarul dureros: romanii erau cei mai inapoiati din Europa imediat dupa razboi. Atat de inapoiati si saraci incat decenii de-a randul ne-am chinuit sa ne negam speriati originea. Marea masa a romanilor inca face tranzitia de la saracia aia inebunitoare, cu toate tarele ei, micimea orizontului, violenta in familie, alcoolul. Si da, bataia copiilor e si ea prezenta in tabloul asta.
santa vasile • 31 mai 2016, 10:32
Acum cartea nu mai poate fi oprita dar cred ca nu trebuia sa apara sau nu atat de repede.....Nu stiu ce sa cred despre acest TOLO SAU TORO aduce in discutie lucruri din toate domeniile pare competent insa nu stim cu adevarat cine este si ce vre sa scota din actiunile lui.........
stark • 31 mai 2016, 10:33
Si iata palmaresul acestui antrenor atit de hulit acum Pe perioada cât a fost antrenor federal al lotului olimpic feminin de gimnastică Octavian Bellu a obținut cu acesta 279 medalii (106 de aur, 86 de argint și 87 de bronz). Distribuția medaliilor a fost următoarea: 39 medalii olimpice (16 de aur, 9 de argint, 14 de bronz) 75 medalii mondiale (29 de aur, 23 de argint, 25 de bronz) 78 medalii europene (seniori) (28 de aur, 24 de argint, 16 de bronz) 61 medalii europene (juniori) (23 de aur, 22 de argint, 16 de bronz) 24 medalii la Cupa Mondială (10 de aur, 8 de argint, 6 de bronz) Fostul antrenor al echipei naționale de gimnastică a României, Octavian Bellu, a fost declarat de World Records Academy ca "cel mai de succes antrenor din lume" cu un palmares de 16 medalii olimpice de aur și un total de 305 la Campionatele Mondiale, campionatele Europene și la Jocurile Olimpice. Bellu a condus echipa de gimnastică a României la câștigarea a 5 titluri mondiale și două titluri olimpice, precum și numeroase titluri individuale. Nu mai pomenesc de Bella Karoly care a avut aceleasi metode de antrenament si a lansat-o printre alte mari gimnaste pe Nadia Comaneci. N-am auzit-o pe Nadia sa se plinga de antrenorii ei. Si apropo: unde era acum R. Olaru daca nu era antrenata de "odiosii" ei profesori ?
BogdanG • 31 mai 2016, 10:34
@gelu: esti din alta lume, la fel ca numele tau @tolo: as spune cateva povesti, dar sunt prea multe si s-ar pierde in sutele de comentarii asemanatoare. Asa e, am mancat si am vazut bataie aplicata de parinti, invatatori si profesori, dar mai ales in public cu foarte multi martori de fata. Inclin sa cred ca aceste episoade nu sunt impulsive si lectii transmise din generatii, dezvoltate in comunism ca metodologie educationala. Din pacate, acesti oameni care au aplicat bataile, pentru ca la urma urmei sunt oameni, nu au stiut mai bine de atat.
Corina • 31 mai 2016, 10:36
... ma intreb daca Maria Ulmeanu a fost de acord sa afle o tara ca a fost batuta de tatal ei in fata colegelor de antrenament.
robespierre • 31 mai 2016, 10:38
Cata oroare....homunculii astia doi (bellu si bitang) ne sunt vanduti de ani de zile ca mari antrenori, performeri de top in meseria lor. Care meserie? Antrenor ar trebui sa fie sinonim cu educator, mai ales pentru copiii de varsta gimnastelor noastre. Cum poti sa distrugi un adolescent prin atata violenta si molestare psihica? Cum pot astia doi *** sa se uite in oglinda? Daca agresarea psihicului unui copil este calea spre performanta in gimnastica - sa ne lase! Ce au facut cei doi antrenori este echivalent cu fenomenul Pitesti! Acum vor trebui sa traiasca cu rusinea ***...daca sunt capabili de a simti rusinea..
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Liviu Radulescu • 31 mai 2016, 10:45
Trist, trist, trist...:(
Ionescu • 31 mai 2016, 10:47
Domnule Tolontan va rog sa analizati si activitatea FrVolei sub dictatura Visan Gheorghe.Cu siguranta ca veti avea multe lucruri de descoperit....
Dan • 31 mai 2016, 10:49
Adi_steluțele ești *** ca și patronul tău, da omule! Prefer sa nu avem performante în gimnastica și în orice sport, prefer sa fim sub insulele feroe în orice sport dar sa nu mai avem copii maltratați, bătuți și umiliți. Sper sa ferească dumnezeu copii de astfel de personaje.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.