TOLO.RO
TOLO.RO
sâmbătă, 12 martie 2016, 12:33
Cînd vestea morții Iolandei Balaş a ajuns ieri în redacție, am mers la Luminița Paul. ”Ce e important, ce rămîne?”.
Iolanda Balaş a fost, indubitabil, una dintre cele mai mari campioane ale istoriei sportului nostru.
A cîștigat două titluri olimpice, la Roma în 1960 și la Tokyo în 1964.
A îmbunătățit de 14 ori recordul mondial la săritura în înălțime. Ajunsese să fie bănuită că face recordurile numai aici, acasă, așa că pe ultimele trei le-a doborît, cu semeție, în străinătate.
Luminița a ales, pentru coperta ziarului, ceva dincolo de cifre.
”Cred că anunțul crainicului de pe stadionul Republicii e unic și vorbește despre cît de mult a iubit-o publicul”, spune ziarista. În anii 60, Iolanda dobora record după record, iar săriturile sale se derulau după un ceremonial special.
Pe atunci, arenele sportului erau temple ale conveniențelor. Nu explodase spectacolul de muzică și lumină din mileniul trei, cînd pînă și la scrimă sau la tir, discipline ale concentrării, crainicul comentează frenetic fiecare mișcare a competitorilor, ca la cursele de cai.
Dar, în cazul dublei campioane olimpice, lucrurile stăteau aparte.
Ea avea momentul ei de regină și de suspans. În clipa de maximă încordare, cînd ștacheta era ridicată și românca ajungea la capătul pistei de elan, pe vechiul stadion al Republicii se auzea: ”Liniște, sare Iolanda Balaş!”.
”Oamenii care asistau la acest anunț mi-au povestit că se simțeau ca la o premieră teatrală”, rememorează Luminița Paul.
Cînd să plec din fața calculatorului ei, mă oprește: ”Și mai e ceva. Niciodată n-a considerat că se înjosește ajutînd atletismul”.
Cîțiva metri mai departe. Un alt dialog. Mirela Neag e cea care a adus vestea în redacție, apoi aveam să vedem, cu invidie colegială, că prosport.ro o postase înaintea noastră.
Mirela discuta des cu Iolanda Balaş Soter. Era omul de legătură. Reușea să o convingă să ofere cititorilor un interviu în fiecare an.
”Pentru tine ce rămîne?”. ”Am sunat-o acum două săptămîni, era în spital, a rămas că ne auzim după ce iese. De fiecare dată încheia interviul repetîndu-mi că dorința ei este aceea de a vedea terminat stadionul de atletism din Tineretului. Din păcate, n-a apucat”, povestește Mirela, apoi adaugă: ”Așa era ea. Nu se rușina să ceară orice pentru atletism. Dacă n-au bani, măcar un sac de ciment să-mi dea, spunea”.
În aproape jumătate de secol de cînd scrie sport, Ovidiu Ioanițoaia a cunoscut-o bine.
”Sincer, cît de bine mi-a permis ea. Pentru că Iolanda Balaş era pe deplin conștientă de valoarea ei, de istorie, de cine era. Păstra o anumită distanță”, povestește jurnalistul.
”În schimb, atunci cînd era vorba de atletism, nu avea nici o rezervă! Erau anii aceia grei, imediat după 1989, și am fost împreună cu ea la un om de afaceri. Era incredibil de demnă, dar și de tenace, în a obține donații sau bani pentru atletism. Îmi amintesc că pe drum mi-a zis: <Am ajuns zilele trecute la cineva important. N-avea bani, dar mi-a dat o cutie de vopsea și am luat-o că era bună pentru federație!>”.
Dacă multiplici cu o sută fiecare dintre mărturii nu e nici o exagerare.
Așa a fost Iolanda Balaş.
Din 1988 și pînă în 2005, cînd a ocupat funcția de președinte FRA, dar și în fiecare an care a urmat, cînd a rămas președinte de onoare, a muncit enorm în favoarea celor mai puțini favorizați dintre copiii și tinerii care doreau să facă sport, dar nu aveau mijloace.
Iolanda Balaş știa că sărăcia nu este o alegere. Sărăcia este o condiție din care se iese foarte, foarte greu.
E o realitate pe care o cunosc toți cercetătorii buni ai științelor sociale. E un manual după care au evoluat țările care și-au scos din nevoie o mare parte a populației lor. Cînd spui ”românii sînt leneși”, asta nu duce nicăieri.
Românii nu sînt leneși. Copiii românilor nu sînt lipsiți de voință.
Iolanda și-a pus prestigiul în folosul celor neajutorați, schimbîndu-le condiția. Mii de copii săraci din toată țara au venit la sport și și-au îmbunătățit viața datorită Iolandei Balaş.
Pe măsură ce treceau anii, datele concrete ale legendei sale au fost, inevitabil, mai puțin cunoscute. Dar gravitația faptelor ei bune a continuat să adune mici astre în jurul atletismului nostru, ca o planetă pe care, deși n-o vezi, continuă să țină laolaltă destine de comete. Toți sîntem comete.
Harta strădaniilor Iolanei Balaş e una pămîntească. Și nu se epuizează la București. Nu doar stadionul ”Tineretului” îi datorează enorm.
Pe vremea sa și a lui Nicolae Mărășescu multe arene din țară și-au adăugat piste de tartan. Și, pe aceste piste, au continuat să vină copiii care n-aveau multe alte șanse. Sportul educă.
”Ioli și Nae conduceau federația cu o mînă forte și, uneori, discreționar. Să fim corecți, unele lucruri nu ne-au convenit, erau și ei partizani, ca orice om. Dar recunoaștem că au luptat enorm ca să asigure mijloace atletismului”, spune cineva din sport.
Lecția ei de mare campioană este lecția compasiunii și a efortului voluntar.
Acum se vehiculează din nou ideea unui proiect de țară. Nu poți să nu te gîndești că, în fond, avem o fărîmă din acest proiect printre noi, prin moștenirea faptelor acestor oameni, care au făcut și ei politică adevărată, fără s-o proclame. Liniște, sare Iolanda Balaş!
Campioana avea toate datele elitei, dar a înțeles să nu fie elitistă. Era cunoscută peste tot în lume.
Într-o carte povestește cum pe pista înghețată a aeroportului din Irkutsk cineva a întrebat-o dacă e Iolanda Balaş. ”Apoi a dispărut și a revenit cu o floare. O floare naturală în Siberia”, scria ea.
Era copleșitoare atunci cînd apărea la competițiile de copii. Iar ea, crăiasa glacială din Siberia, se înmuia toată printre cei mici.
Cineva care a urcat pe zăpezile eterne ale succesului simte că, indiferent de ce meserie ai, e atît de ușor să eșuezi dacă nu ți se întinde o mînă.
Iolanda Balaş a întins ea mîna în numele celor care nu puteau.
Ion • 12 martie 2016, 13:21
Doamna Ioli a fost mare campioana! Rar mai gasesti un caracter precum al ei. Sa se odihneasca in pace
Cristi • 12 martie 2016, 13:22
Excelent comentariu. Multumim, Tolo. Pacat de o mare campioana. RIP
Iulian • 12 martie 2016, 14:18
Dumnezeu sa o odihneasca! Pacat ca sunt doar doua comentarii, cand in Romania sunt atat de putini campioni precum Iolanda Balaş Soter.
Misu • 12 martie 2016, 15:26
Ma inclin si am lacrimi pentru Mama sportului romanesc! Cu dumneaiei au inceput ziarele straine sa scrie despre sportul romanesc. Din Ploiesti si in numele ploiestenilor care au avut mereu un mare respect pentru munca dumneavoastra, draga Iolanda odihneste-te in pace! Bunul Dumnezeu sa aiba grija de bunul tau suflet, un mare suflet romanesc!
Cătălin Tolontan • 12 martie 2016, 15:38
@Iulian: in general ne exprimam atunci cind nu sintem de acord. De aceea, articolele polemice stirnesc comentarii mai multe. Si nu intotdeauna numarul comentariilor semnifica interesul pentru o tema. Iar chiar cind arata interesul, exista dorinte si exista nevoi. Chiar daca nu ne dam seama, nevoia noastra sufleteasca de modele si actiuni precum cele ale Iolandei Balas e foarte mare.
Liviu • 12 martie 2016, 15:48
Frumos scris despre o excelenta persoana si biografie.Bunul Dumnezeu sa o aseze in locul meritat de o mare campioana si OM de suflet.
Ilie Vlad • 12 martie 2016, 15:49
In amii '70 d-l Ioan Chirila a povestit intr-un articol cum prin anii '60 Iolanda Balas a primit o scrisoare de la un suporter din Australia care scrisese la destinatar doar atat: Iolanda Balas Europa si...erau anii '60 . O, tempora!
ioana • 12 martie 2016, 15:53
regret din suflet trecerea in nefiinta a Doamnei Iolanda.Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Stiu,nu este cazul,dar va rog d-le Tolontan sa ne spuneti ce credeti despre Ilie Nastase caruia,tot mai des in ultima vreme ,ii este tare scarba de Romania.Oare gradele de general si de aici toate avantajele,oare faptul ca este senator si de aici atatea avantaje,oare alte si alte...avantaje? Multumesc
A.D. • 12 martie 2016, 16:55
Domnule Tolontan, 1) Cat ar fi sarit IB, in stilul actual ? 2) De ce nu a facut-o ? Nu fusese inventat ? 3) Ori "Democratie", ori "Proiect de Tara" - veti avea de ales. Cum e teoria cu "ajunsul la spartul targului" ? Cu "Saracia" stim cum e: stim, ca toti "emergentii". 4) Ce-ar fi sa mai ridicati stacheta articolelor, sa fiti mai incisiv (in gandire/scriere) ? Multumesc.
DANUT • 12 martie 2016, 17:09
Dumnezeu s-o ierte ! Pacat ca ce-i ce i-i fac comemorarea inca nu au invatat regulile de baza ale gramaticii limbii romane (Cînd să plec din fața calculatorului ei, mă oprește: ”Și mai e ceva. Niciodată n-a considerat că se înjosește ajutînd atletismul”. Dumnezeu s-o ierte ! Dar este pacat ca ce-i care o comemoreaza inca nu au invatat gramatica limbii romane (Cînd să plec din fața calculatorului ei, mă oprește: ”Și mai e ceva. Niciodată n-a considerat că se înjosește ajutînd atletismul”.) Pacat...mare pacat......!
ion ionescu • 12 martie 2016, 18:16
Foarte frumos scris. RIP Iolanda Balas Soter
Ovidiu videl Radulescu • 12 martie 2016, 18:54
Cu multa durere am citit despre plecarea in lumea umbrelor REGINA ATLETISMULUI ROMANESC,am cunoscut-o personal cu multi ani in urma cu ocazia Internationalele de atletism din Romania care se org.in fiecare an pe stadionul Republici,am avut o frumoasa crespondenta cu ea in care imi trimetea revista Atletismul Romanesc,schimb de scrisori,iam facut si un colaj cu poze din viata ei sportiva,mi-a oferit cartea biografica a ei din 2001 cu dedicatie,eram rasfatat de ea si imi spunea ca sunt fanul-prieten al ei.Am putut sa ii ofer o poza depe stadionul Petrolul din Ploiesti canmd a doborat recordul mondial la saritura in altime.Cand am citit in presa ca a incetat din viata mi-a curs lacramile.Afost a mare sportiva cu suflet de aur,greu sa mai poata cinva sa o egaleze.Draga Ioly eu nu te voi uita niciodata....Dzeu sa te aibe in pace.Prietenul tau-fan suedez Videl SWEDEN
Szil73 • 12 martie 2016, 20:04
Sőtér-Balázs Jolán, ar fi grafia corectã.
ion ionescu • 13 martie 2016, 1:43
@Szil73: corect insa toat viata ei mie mi se pare un semn (trist) cit de grea e calea de a fi acceptat daca nu esti roman verde si ca e mai bine sa ascunzi asta pentru a fi privit ca om si a ti se recunoaste meritele clare:( Iolanda Balas, scris cu sh cu diacritice ca sa nu fie citit s, casatorita Soter, a pus multe mai presus de etnie tocmai pentru ca in Romania altfel nu se poate, tocmai pentru a da o sansa celor cu putine sanse indiferent de unde vin asa cum domnul Tolontan spune despre regretata Iolanda Balas. Trist dar adevarat! Ca etnici romani, multi nu putem face un efort sa tinem minte ca e Bela Marko nu Bella (dupa 20 de ani in politica!) si ca e Laci nu Lati Boloni si Emerich Jenei nu poate ever sa fie Imre. Pentru ca nici macar valoarea lor nu e suficienta ca sa ii acceptam ca dintre ai nostri si sa nu le impunem niste nume (aparent sau fals) romanizate. Si o discutie despre asta e absolut off limits in zilele noastre ca doar sintem toti etnic romani sau ne cheama Iohanis nu Johannis si daca nu ne convine putem sa ne caram in minunata tara tot etnic pura a lui Viktor Orban :(
ion ionescu • 13 martie 2016, 2:54
www. //index.hu/sport/2005/11/18/balazsjolan/ e o poveste asa frumoasa legata de cum dimineata nu te trezesti si te gindesti le etnie ci la valori si la ce poti sa reusesti prin efort propriu! etnia nu decide nimic, insa talentul da:) si daca doar hazardul a facut-o sa ramina in ro, ar fi fromos sa ne gindim si sa acceptam ca devotamentul pentru atletism/sport , pentru perfromanta si pentru o sansa pentru cei care incearca sa faca maximum posibil unoeri din situatii precare este ce a facut-o eroina inspirationala la care ar trebui sa ne gindim
ion • 13 martie 2016, 2:58
poate trebuia sa fiu mai atent la mesajul dvs sa editez:) www. //index.hu/sport/2005/11/18/balazsjolan/ e o poveste asa frumoasa legata de cum dimineata nu te trezesti si te gindesti la etnie ci la valori si la ce poti sa reusesti prin efort propriu! etnia nu decide nimic, insa talentul da:) si daca doar hazardul a facut-o sa ramina in ro, ar fi frumos sa ne gindim si sa acceptam ca devotamentul pentru atletism/sport , pentru perfromanta si pentru o sansa pentru cei care incearca sa faca maximum posibil, uneori din situatii precare, este ce a facut-o eroina inspirationala la care ar trebui sa ne gindim Apartinem Romaniei ca cetateni si doar asta valoreaza ceva si poate duce Romania inainte si nu ce fel de singe avem ... pt ca chiar nu stim cu siguranta nimic:)
Sandu • 13 martie 2016, 5:34
Am avut sansa sa o vad pe Iolanda Balas pe stadionul Republicii, doborand cateva recorduri mondiale, in cadrul campionatelor nationale sau internationale de atletism. Imi amintesc cum, dupa fiecare saritura, isi punea pantalonii de trening, ca sa-si mentina incalzirea. Sarea printr-o "foarfeca" care mi se parea diferita de cea simpla, obisnuita, practicata de alti saritori, inclusiv de catre sotul ei Soter. A fost o mare campioana. Pacat ca ne-a parasit atat de devreme. Odihneasca-se in pace!
Divort Rapid • 13 martie 2016, 10:10
Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Oameni de asemenea valoare creeaza identitatea tarii noastre!
Cătălin Tolontan • 13 martie 2016, 10:34
@ioana: ilie nastase n-a declarat ce-a declarat despre turneul open romania in sensul ca s-a saturat de romania. Va recomand articolul colegului meu Cristian Geambasu pe aceasta tema. Nu e deloc nepatriotic sa avem opinii diferite. http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2016/03/13/bnr-bnr-tenisul-nostru-unde-e/
kkciosuldelahamangia • 13 martie 2016, 16:29
rip atletei asteia. cineva scria la un moment dat ca daca nu e un fost sportiv din Bucuresti care sa fi activat la vreo departamentala, ziarele/siteurile de spor nu amintesc de respectivul chiar daca avea performante, in timp s-a dovedit ca avea dreptate. mi-a placut gluma de la emisiunea radio de joi, ati afirmat ca sunteti de dreapta ! :) e tare.
augustin • 14 martie 2016, 11:42
Pe Iolanda Balas numai cine nu o cunoaste nu stie ce om bun a fost...Inainte de a fi o mare campioana trebuie mentionat acest lucru.Valoarea este cu atat mai mare cu cat a fost si o campioana cu performante incredibile.Sa sari peste 1,90m acum mai bine de 50 de ani si sa aterizezi in groapa cu nisip...Locul de bataie era cu zgura,iar stilul de saritura a fost abandonat demult pentru ca nu era in favoarea saritorilor.Imi zboara mintea la ce performante ar fi putut avea in conditiile unei saltele de inaltime,a unei piste sintetice si a stilului actual(Fosbury flop). Era o legenda cu mult inainte de a trece in nefiinta. Sa o comemoram cum se cuvine...