TOLO.RO
TOLO.RO
joi, 10 decembrie 2015, 6:58
de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan
”La Spitalul Municipal de Urgență, rudele stăteam într-un amfiteatru, ceea ce era civilizat. Dar cînd ne strîngeau de două ori pe zi, doctorul Boroș, șeful de la ATI, anunța starea fiecărui rănit tare, de față cu toți ceilalți. Zicea ceva de genul <Hai că i-am salvat și azi!>. Pe un părinte l-au anunțat, în fața tuturor, că i-a murit copilul, de a căzut omul pe masă de durere!”. Narcis Hogea
”Eu le spuneam acelor întîlniri conferințe. Ca niște conferințe de presă arătau, numai că vorbeau despre viața copiilor noștri. Așa se comportau cu noi, cum am văzut mai tîrziu că vorbeau cu voi, presa. De fapt, singura lor teamă era cea de presă. Acum ne întrebăm dacă nu am greșit crezîndu-i atît de mult și ținînd în noi ce s-a întîmplat!”. Mihaela Hogea
Trenul de București întîrzie zece minute.
Tinerii se strîng unii în alții, gălăgioși, amuzați, puși pe fente.
Mihaela îi privește. ”Mi s-a făcut dintr-o dată drag de ei”, își va aminti ea.
E rece în gara Sinaia.
Cînd apare trenul, studenții își îmbrățișează părinții, cu o frecare fugitivă de celule, ca să cedeze cît mai puțin spre deloc din independența lor de delfini tineri.
Locomotiva o ia din loc.
Fără nici un anunț, o puștoaică subțirică începe să alerge de nebună după tren. Îi face cu mîna fratelui ei și continuă să fugă paralel cu vagoanele.
Mulțimea se uită după ea, iar fata de 10 ani se uită după tren.
Cînd ultima lumină trece de coloanele Gării Regale, ciotul de om se întoarce înapoi.
”Teodora s-a lipit de mine tot drumul spre casă. Nu știam ce are. Niciodată cînd plecase Alexandru nu făcuse așa. Și era deja a doua sau a treia plecare la București a lui Alex de cînd intrase la Automatică”, spune Mihaela.
Tatăl pășește, parcă distras, alături de cele două fete ale lui. Mihaela povestește: ”Cînd ajungem în fața blocului, Teo mă oprește un pic. Încep să-i curgă, fără nici un scîncet, lacrimi mari. Și îmi zice doar atît: <Mami, tu nu plîngi după băiatul tău?>”.
***
Trenul a ajuns probabil la Ploiești. A trecut ceva timp. S-a lăsat noaptea peste Sinaia.
Mihaela tremură încă, fără să știe de ce, și-și trece degetele prin părul negru, tuns scurt. ”Mami, tu nu plîngi după copilul tău?”.
Mihaela Hogea e mama lui Alexandru. Narcis Hogea e tatăl lui Alexandru. Teodora Hogea e sora lui Alexandru.
Și mai e o săptămînă pînă la ”Colectiv”.
***
”Te rog, dă-mi un telefon că știi că sînt somnoroasă”, îi spune, de cu seară, lui Alex Andreea, șefa lui de grupă de la Automatică.
Băiatul ia telefonul cu greutate. ”Bună, fată! Te-am trezut, dar eu nu prea am chef de școală azi”.
”Ești nebun? Hai că n-ai lipsit deloc pînă acum!”, spune Andreea. ”Mă duc la concert, nu prea am chef”. ”Vino la școală!”. Andreea are ultimul cuvînt.
Alex pornește spre Politehnică.
Este vineri dimineața, 30 octombrie.
***
În apartamentul cu patru zmei care stau în chirie nu prea e loc de negocieri.
S-a făcut aproape seară și Alexandru încearcă să-și trezească un coleg ca să-l ia în oraș. ”Lasă-mă, frate, să dorm!”. Ceilalți s-au apucat de mate. Îl smulge pe Alin cu greu. ”Hai că merg”, zice Alin.
”Nu l-am mai sunat vineri. Mi-am dat seama pe seară că n-am vorbit, dar am zis: hai să nu-l mai bat la cap că o fi și el cu colegii”, își amintește Mihaela Hogea.
***
Alexandru și Alin se opresc în Centrul Vechi. Se lipesc de o șaormărie, unde lucrează un amic.
”E concert, hai cu noi!”. ”Nu pot, nu mă lasă șeful”. ”Dă-l în mă-sa de șef, sună-l că înțelege”.
Sună. Șeful răspunde.
”În nici un caz! Rămîi la lucru!”. Tînărul șaormar dă din umeri, neputincios. ”În puii mei…”. Un șef nașpa i-a distrus o seară.
Rămîn doar ei doi. ”Bine, asta e, ai grijă de tine, frate!”, îi strigă amicului rămas la serviciu.
”Ai grijă de tine, frate!”, sună expresia favorită a lui Alexandru.
E seara de vineri și cei doi aleargă la doi pași de Piața Unirii, spre concertul de la ”Colectiv”.
***
Violeta Naca îi vede mergînd umăr la umăr pe fundalul fumului.
Asistenta de la ambulanță sare dintr-un loc în altul de parcă și-a băgat direct în venă două doze de adrenalină. ”Noi, grecii, spargem farfurii la bucurie, gîndiți-vă ce facem la necaz”, zice ea.
Puștii sînt încă uzi, de unde vin ăștia uzi?, se întreabă ea, ”am apucat să ne spălăm un pic pe mîini atunci cînd am ieșit din club”, zice Alin. Alexandru îl rugase pe Alin să-i stingă tricoul la spate, acolo unde ardea.
Cei doi dau să iasă din zonă prin dreapta; caută un taxi să ajungă la spital. O voce groasă, de fumător, le strigă din întuneric că acolo e fundătura Tăbăcarilor. ”Luați-o spre Bucur, spre chei!”.
Asistenta le face semn să vină la ea.
”Grecoaica” Violeta îi evaluează scurt și continuă să țipe isterică prin stație: ”Veniți toți că e carnagiu, veniți toți!”.
***
Pînă în acest moment, la ora 22:45, în fața clubului Colectiv sînt două salvări de la Ambulanța București și trei mașini de la ISU, cu pompieri și paramedici.
Dar toate au un singur medic, Radu Cotloș, care rămîne ”la punct fix”.
”Radule, zi-le să vină toți”, strigă neîntrerupt Violeta. ”E carnagiu!”. Cei doi tineri se uită absenți la ea.
Asistenta îl păstrează doar pe Alexandru în ambulanță. ”El e mai grav, ne întoarcem imediat după tine!”, îi spune prietenului. Alin avea să supraviețuiască, prins doar de o arsură moderată la mînă.
Mașina o ia spre ”Municipal”. Siluete de pe margine încep să lovească mașina cerînd să-i ia și pe ei.
”Pleacă! Pleacă odată că nu mai ieșim de aici!”, strigă Violeta la șofer.
***
În mașină, îl ia în brațe pe Alexandru. ”Mi-e frig, vă rog”, șoptește el, politicos.
Dintr-o dată, tînărul nu mai e atît de stăpîn. Aproape că leșină.
”Marea majoritate a celor de la Colectiv, care au reușit să iasă din club, s-au prăbușit din picioare la scurt timp. Pentru că în interiorul clubului au inhalat fumul, dar substanțele toxice care-l compun s-au răspîndit în organism abia cînd au respirat din plin, afară”, povestesc cadrele medicale de pe ambulanțe.
Violeta îi dă o pătură lui Alexandru, care tremură de frig.
***
Doctorița de la ”Municipal” îl duce la terapie intensivă.
”Diagnostic internare: accident colectiv prin combustie”, scrie pe foaia de transfer de la Ambulanță la UPU ”Municipal”. ”Conștient, cooperant, orientat temporo-spațial și asupra propriei persoane”, îl descriu medicii în primele constatări.
Își spune numele. Oricum, are în buzunar buletinul și telefonul mobil, obicei prost, de care nici un puști nu vrea să se dezbare, tot timpul părinții le spun că mobilele îi radiază și că le vor cădea boașele.
După cum își învață tații băieții, ăsta e cel mai nasol lucru care li se poate întîmpla. Să li se ofilească boașele.
Medicii vorbesc cu acest băiat slăbuț, curajos și, mai ales, bine crescut.
”Conștient și politicos”, așa și-l amintește rezidenta pe Alexandru.
”Vă rog, îmi dați ceva de durere?”, o întreabă el.
Apoi, simte că totul se face moale.
”Dar de ce mă adormiți?”, își amintește doctorița că au fost ultimele cuvinte ale lui Alexandru Hogea, băiatul de 19 ani care de pe pragul lumii ne lasă o întrebare formulată politicos, la persoana a doua plural.
***
Alexandru moare trei săptămîni și două zile mai tîrziu, pe 22 noiembrie, la Viena.
***
De ce l-au adormit medicii pe Alexandru știm, dar de ce au fost adormite familiile, publicul și presa?, că asta cred părinții lui că s-a întîmplat.
”De ce ne-ați adormit?”.
***
”Ne întrebăm dacă nu cumva fiind de bun-simț și nepovestind publicului ce ce ni s-a întîmplat nouă, părinților, nu le-am luat copiilor ceva din șansa de a trăi?”, spune Mihaela Hogea.
***
”Medicii care l-au stabilizat au fost excepționali. Și pe Alexandru, și pe ceilalți i-au stabilizat. I-am strîns în brațe și le-am mulțumit!”, povestesc Narcis și Mihaela.
”Acum aproape 20 de ani, ca tînăr medic, i-am întrebat pe colegii mei: <Băi, cum să facem și noi un spital de urgență ca afară?>. La care o doctoriță mi-a zis: <Păi, să-i spălăm întîi pe pacienți>. E un început, nu?”, povestește medicul Dorel Săndesc, actualul secretar de stat la Ministerul Sănătății.
Povestea medicului timișorean e ca în pilda lui Budha, care întrebat de un discipol ce să facă după ce va atinge iluminarea, ar fi răspuns: ”Să speli vasele”.
5 milioane de euro au cerut în plus pentru îngrijirea răniților de la Colectiv spitalele din București
50 de milioane de euro pe an primesc spitalele din România pentru programul special de ATI
Astăzi, din fostul birou de la Ministerul Sănătății al lui Raed Arafat, plin de hîrtii, profesorul doctor Săndesc spune că programul național de ATI pe care l-a lansat de doi ani și-a probat utilitatea. Așa au avut spitalele care au primit răniții de la Colectiv toate resursele pe care le-au dorit.
”Știu că e neobișnuit ca un spital din România să spună că a avut orice consumabil, dar chiar am avut!” Dorel Săndesc, secretar de stat Ministerul Sănătății
Din 5 noiembrie însă, susțin părinții lui Alexandru, totul s-a schimbat.
Schimbarea n-a survenit în starea lui Alex, care a continuat să fie intubat, sedat ca să nu simtă durerile, dar stabil. Și, în fiecare zi, conform fișelor medicale, avea ”evoluție favorabilă”.
”Schimbarea a apărut, imediat, în atitudinea conducerii secției ATI și a spitalului față de noi”, povestesc părinții.
Pentru că pe 4 noiembrie Narcis Hogea primește un telefon.
***
”Bună ziua, sînt Monica Grigore, voluntar. Împreună cu Vlad Voiculescu, un bancher din Viena, ne ocupăm de mulți ani de tratamentul pacienților români în străinătate. Facem asta fără nici un ban, pe cazuri oncologice de regulă, dar acum am reușit să găsim un pat pentru un pacient de la Colectiv”.
Narcis Hogea nu înțelegea mare lucru din ce vrea cucoana.
Vocea de la telefon nu s-a lăsat: ”Medicii de la Municipal l-au ales pe Alexandru, fiul dumneavoastră. Este transportabil și în situația cea mai bună dintre răniții grav. Vreți să-l duceți la spitalul AKH din Viena?”.
”Vorbesc cu soția și revin, vă rog”, a zis Narcis. I-a spus Mihaelei. A revenit la telefon. ”Da, vrem!”.
Au început procedurile. Pe cont propriu, prin Monica, în București, și Vlad, la Viena.
Pentru că statul român nu activase în acel moment nici Mecanismul UE de protecţie civilă și nici nu activase o operațiune centralizată de mutare a răniților coordonată de Ministerul Sănătății.
”De fapt, noi am simțit la Spitalul Municipal de Urgență că se activase altceva. Se activase o operațiune de descurajat orice mutare a răniților în străinătate” Narcis Hogea
Părinții lui Alexandru și-au dat seama imediat de acest lucru.
***
În ziua de 4 noiembrie toate merseseră unse.
Un document rapid tradus în germană cu datele medicale ale lui Alexandru ajunge la AKH chiar pe 4 după-amiază. ”Au răspuns în cîteva ore, ceea ce, pentru AKH, e probabil un record, avînd în vedere cît de scrupuloși sînt”, explică Vlad Voiculescu.
Vlad, vicepreședintele unui departament de la Erste Bank Viena, este fondatorul ”rețelei citostaticelor”, un lanț de șerpași inediți, care duc medicamente cu avionul ca să ofere accesul la viață al copiilor români grav bolnavi de cancer.
Împreună cu Monica Grigore, Vlad Voiculescu s-a specializat în scurtături împotriva intransigenței birocratice.
Răspunsul este pozitiv! Părinții lui Alex încep să plîngă de bucurie.
Prietenă cu Vlad Voiculescu, jurnalista Melania Medeleanu se implică și ea.
Melania vorbește, pe rînd, cu Cătălin Cîrstoiu, directorul de la Municipal, ca să se asigure că medicii sînt de acord, și cu Raed Arafat, ca să-i confirme că Alexandru va pleca pe formularul E 112 și că va avea transport.
112 este numărul formularului european prin care pacienții pot fi mutați în orice țară, cu condiția ca țara de origine să nu le poată asigura tratamentul ”în timp util”. Costurile sînt suportate de țara de origine.
”Neșansa lui Alex a fost aceea că el era, din cîte știm noi, primul pacient care urma să plece pe formularul de decontare europeană. În acel moment au început piedicile” Narcis Hogea
***
Narcis Hogea, 5 noiembrie, dimineața: ”Incredibil! Am crezut că totul ar urma să fie o formalitate, că totul era pregătit ca Alex să plece în cîteva ore. Dar doctorul Boroș, șeful de la ATI, m-a luat tare de dimineață. Că el nu semnează, că nu pleacă nimeni din acest spital și că Alex nu e transportabil. Mi s-au tăiat picioarele. Nu știu dacă e un pretext sau e adevărul adevărat? Noi știam că el e bine, ce s-a întîmplat cu Alex peste noapte?!”.
***
45-50%
a fost prima estimare a gradului de arsură a lui Alexandru Hogea pe 30 octombrie
30-35% a fost modificat gradul de arsură într-un alt raport medical, din 6 noiembrie, întocmit înainte de plecarea la Bruxelles
Cînd aceste rînduri pleacă spre tipografie, părinții lui Alexandru nu știu că, de fapt, fiul lor n-a avut arsuri de 45-50%, ci de 30-35%.
”Modificarea s-a întîmplat abia cînd urmau să-l trimită în străinătate, unde medicii de la Bruxelles și-ar fi făcut propria măsurare a gradului de arsuri și românii nu aveau chef să se facă de rîs”, explică un doctor. Ca să verifice autenticitatea, medicul de arși contactat de Gazetă a evaluat și harta corpului din fișele lui Alex. ”Mai degrabă spre 30% arsuri”, a conchis el.
Toate documentele sînt prezentate public cu acordul familiei.
***
Medic de la ATI: ”Domnul doctor Boroș a venit strigînd pe hol și ne-a spus clar: De aici nu pleacă nimeni, a plecat una de la alt spital în străinătate și ne-am făcut de rîs că nu știm să tratăm plăgile”.
Dr. Cristian Boroș: ”Noi ne-am făcut treaba și i-am trecut de momentul acut. Apoi am luat decizia că nu erau transferabili. Alexandru Hogea era la limita de a fi transferat. Nu se putea pe 5 noiembrie, se putea pe 6. Exista o problemă pulmonară care practic împiedica transportul. Nu vreau să comentez ce spun părinții. Chiar dacă nu sînt de acord cu ce spun ei, în această situație ei au dreptate orice ar spune”.
”Eu nu pot acuza ce spun părinții. Și dacă mama îmi vine să-mi dea o palmă, eu o accept” Dr. Cristian Boroș, șef secție ATI
Melania Medeleanu: ”Am mers în birou la directorul Cîrstoiu și l-am întrebat de ce nu pleacă Alex, de vreme ce AKH și-a dat acceptul. Nu înțelegeam! Părinții vor, CAS Prahova așteaptă să semneze pentru formularul 112 și avionul va fi la prînz gata de drum. Directorul mi-a spus: Melania, el nu e transportabil. Plus că îți dai seama ce palmă ar fi pe obrazul spitalului dacă pleacă cineva?”.
Directorul Cătălin Cîrstoiu: ”Nu eu analizez starea de sănătate a bolnavului, ci medicul curant o face. Dacă aș stabili, ca director, cine pleacă și cine nu, aș comite o mare eroare. Ceea ce am spus eu clar în cazul Hogea a fost că era nevoie de o decizie centralizată, la nivel de Departament de Urgență sau de Ministerul Sănătății. Familia Hogea primise un accept în nume privat de la AKH, dar nu era specificat la ce secție merge, unde. Dacă îmi reproșez ceva e că n-am discutat direct cu părinții, ci prin Melania Medeleanu”.
Medic care a văzut dosarul: ”După monitorizările parametrilor hemodinamici, evoluția pacientului era stabilă spre favorabilă cu valori ale tensiunii arteriale normale, între 13 și 11, și cu o saturație în oxigen între 98 și 99%”.
***
Mihaela Hogea, 5 noiembrie, dimineața: „Mi s-a oprit răsuflarea. Dintr-o dată, la conferința de dimineață, Boroș ne-a spus că Alex e așa de rău că nu se poate mișca de la ATI la operație: <Cum să plece, doamnă, la Viena dacă noi nu putem să-l transportăm dintr-o sală în alta?>”.
***
Foaia de observație, 5 noiembrie 2015: ”PACIENT HOGEA GEORGE ALEXANDRU, 19 ANI. Pansament sero-sanghinolent, grefa de piele aderentă la planul receptor, edem remis parțial, se observă epitelizarea arsurilor din zona marginală a plăgilor. Evoluție favorabilă”.
***
Dan Grigorescu, prieten al lui Narcis Hogea: ”Noi, decrețeii, am spus întotdeauna că sîntem generația curajoasă care a făcut Revoluția din ’89. Care a schimbat lumea. Au trecut 25 de ani și am început să ne îngropăm copiii din vina noastră. Ceva din comunism a rămas în noi, adînc și otrăvitor! Ceva ne-a învățat să nu protestăm și să plecăm capul jos. Să facem zi de zi compromisuri. Mari compromisuri. Poate că am pierdut lupta. Dar ce s-a întîmplat la Colectiv e prea mult ca să rămînă așa. Și eu am doi copii, mai mici decît Alexandru. Știți cum mă simt cînd mă uit la Narcis și la Mihaela? Ca și cum mai putem face o încercare să le lăsăm copiilor noștri o lume un pic mai bună. Dacă nu reușim nici asta, noi, ca generație, am ratat”.
***
Peste puțin timp, în cabinetul medicului vine și Nicolae Bănicioiu. La rugămintea directorului Cîrstoiu.
Nu e treaba ministrului să aprobe formularul 112, dar Bănicioiu încearcă să înțeleagă.
Argumentele pentru care Cîrstoiu refuză balansează între cele medicale și cele legale, legate de faptul că ”pe mine, ca director de spital, mă ia DNA dacă trimit pe formularul 112 atît timp cît eu pot trata aici sau altundeva în România acest pacient”.
Este chemat medicul curant, doctorul Păun. ”Nu a spus nici da, nici nu”, relatează cineva prezent la discuție.
Trec ore grele.
În cabinetul directorului, între Alexandru și Viena rămîn în picioare barierele legale. Dar părinții nu știu asta. Ei află doar că băiatul lor e mai rău, mult mai rău.
***
Nervos, Cîrstoiu se duce la calculator. Doctorul bubuie tastele. Listează hîrtia.
”Poftiți, domnule ministru, demisia mea! Pe mine nu vreau să mă lege DNA”, spune directorul de la ”Municipal”.
Bănicioiu îi rupe demisia.
Îl sună pe Arafat și Cîrstoiu îl pune pe speaker. ”Aveți un avion pentru Viena?”. ”Nu, nu am”, spune întîi Arafat, dar revine imediat: ”Am, pentru rănitul dumneavoastră”.
2.000 de euro pe zi, cu aproximație, costă o zi de mare ars internat la AKH Viena
Bănicioiu o întreabă pe Melania Medeleanu cît va costa la AKH.
Arafat și Vlad Voiculescu se vor intersecta peste o săptămînă, cînd bancherul va face muncă de voluntariat în biroul lui Raed Arafat pentru transferurile bolnavilor. Secretarul de stat de la MAI va realiza că statul român nu a făcut niciodată operațiunile pe care le presupun discuțiile cu spitalele, rudele, medicii de acolo, partea financiară…
”Domnule ministru, trebuie luată o decizie integrată, de către Minister și pentru toate spitalele și pacienții!” directorul Cîrstoiu, pe 5 noiembrie, către Nicolae Bănicioiu
În acel moment, se decide să vină un medic și de la Raed Arafat ca să evalueze care e starea lui Alexandru Hogea.
***
Mihaela Hogea, 5 noiembrie, la prînz: ”M-a sunat Raed Arafat, căruia îi lăsasem un mesaj spunîndu-i că în el am încredere. Mi-a spus că a avut un medic în spital, care s-a întors și i-a făcut un raport. Starea lui Alex s-a agravat. Nu e transportabil și, oricum, în nici un caz nu va pleca azi, pentru că e ceață pe aeroportul din Viena. Îl cred pe Arafat, deci Alex e rău, Doamne, Dumnezeule!”.
***
”Mie, Arafat nu mi-a spus nimic după evaluarea făcută de medicul lui. Nici mie și nici medicilor mei din spital”, spune Cătălin Cîrstoiu. ”Tot ce am aflat că le-ar fi zis părinților e că e ceață la Viena și că avionul SMURD nu are capacitatea să zboare pe vremea aceea”, adaugă el.
Plecarea e compromisă.
”N-aveam nici un interes să-i ținem la noi dacă îi puteam transfera. Pentru că știam că refacerea lor e atît de complexă că ne depășește de vreme ce nu sîntem spital de arși. Se simțise bine o zi înainte, dar rău în ziua de 5. Starea pacienților mari arși e fluctuantă. N-aveam nici un interes să-i ținem, dar nu era transportabil pe 5”, spune doctorul Boroș. ”Plus că și medicul de la Arafat a spus că Alexandru Hogea nu e transportabil”, Boroș.
***
Între timp, la ”conferința” din amfiteatru, Narcis face față reproșurilor medicului șef de la ATI.
Șocați de veștile despre Alex și cu nădejdile de plecare spulberate, părinții se așază mai în spate. Tatăl aude ca prin ceață ce spune doctorul Boroș: ”În loc să ne ocupăm de copiii dumneavoastră, eu completez formulare!”.
Apoi, cînd vine rîndul lui Alex, șeful de secție spune că băiatul de 19 ani e rău.
Un alt tată, mirat, se apropie de Narcis Hogea, împietrit.
”Nu înțeleg, pînă ieri Alex evolua bine, mereu vi se spunea asta”. ”Nici noi nu înțelegem. Dar la noi se referea Boroș cînd a zis că-i luăm din timp ca să completeze formulare”, îi explică Narcis.
Se îmbrățișează. Deja știu tot despre toți, sînt ca o comunitate a suferinței împărtășite în fața preotului îmbrăcat în costum de medic, de la catedra amfiteatrului.
***
”Atunci nici unul dintre ei nu mi-a spus că e deranjat de faptul că anunț situația bolnavilor în fața tuturor. Aș fi făcut orice ar fi cerut, pentru că și mie îmi venea să plîng atunci cînd intram să le vorbesc și le vedeam figurile îndurerate”, spune doctorul Boroș.
”Am și eu copil și, înainte să trăiesc alături de ei această dramă, credeam că aș muri în cinci minute dacă al meu ar păți așa ceva. Aș muri pe loc! Dar uite că nu e așa și le ducem pe toate”, mai adaugă șeful ATI de la Spitalul Municipal de Urgență.
***
Narcis Hogea, 5 noiembrie, la prînz: ”Șocant în tot ce ni se întîmplă e faptul că încearcă să ne întoarcă pe noi, părinții, unii împotriva altora. Unii sînt mai rău, alții sînt mai bine. Iar cei care vor să fie transferați afară sînt arătați cu degetul, ca și cum ar consuma din resursele de timp ale medicilor și de bani ale țării”.
***
Cînd merg să-și vadă copiii, una dintre doctorițele de pe secție vine la mamă și o prinde, caldă, de mîini: ”O să fie bine”.
***
Mihaela Hogea, 5 noiembrie, după-amiază: ”N-am mai putut să stăm în spital. Dezamăgirea și frica sînt prea mari. Sîntem în biserică. E pustiu, oamenii sînt la serviciu. Îl văd pe Narcis, undeva în față, îngenuncheat în fața icoanelor”.
***
Narcis Hogea, 5 noiembrie, după-amiază: ”M-am întors spre ușă și n-am mai văzut-o pe Mihaela. O clipă am crezut că a ieșit din biserică. Apoi, am zărit-o căzută pe jos, de epuizare, într-o firidă. Am mers către ea. Ne-am luat în brațe și am început să plîngem”.
***
Pornesc spre spital, trași de forța gravitațională a acestei stele reci, cu mii de fațete care lucesc în soarele neobișnuit de noiembrie.
Sună telefonul, e Melania Medeleanu: ”Avem o soluție! Medicii belgieni l-au văzut pe Alex și vor să-l ia pentru spitalul militar din Bruxelles. Pleacă mîine noapte”. Bărbatul și femeia se uită unul la altul. Nu mai înțeleg nimic, dar cînd confuzia e eliberatoare te cațeri pe ea, în sus, cu dinții.
”Cum l-au ales pe el? Nu se simte rău?”. ”E stabil, belgienii s-au uitat pe datele medicale și au zis că pe el îl vor, e transportabil”.
Narcis o sună pe Monica Grigore. ”E mai bine Bruxelles decît AKH?”. ”Din cîte știm noi, da”.
Monica dă cîteva telefoane în interiorul Spitalului ”Municipal”. În acele zile, în toate spitalele s-au forțat rețele subterane. Care au adus medicamente și pansamente fără ca directorii să știe.
”Chiar și spitalele private au făcut mari donații, dar tot la niveluri mici, direct la medici, ocolind în general pe manageri sau pe șefii de secție” Manager de la spital privat din București
Monica află că belgienii l-au vrut neapărat pe Alex. ”Și i-am rugat din inimă să mai ia încă doi răniți. Avem o șansă să plece toți trei”, îi povestește, țopăind, un medic.
Pe drumul spre spital, părinții lui Alex îl întîlnesc pe doctorul Boroș. E bucuros că îi vede. ”Avem o soluție” spune și el. ”Am pe cineva în Israel, e o clinică excepțională, nu se compară, sînt mult mai buni decît cei de la spitalul butic de la AKH”.
***
Mihalea Hogea, 5 noiembrie, spre seară: ”Îl simt pe Narcis cu coada ochiului că se încordează în fața șefului de secție. Acum cîteva ore ne-ați spus că nu-l puteți muta din patul lui și acum ziceți că bine!”.
***
Narcis Hogea, 5 noiembrie, spre seară: ”N-am lovit pe nimeni niciodată. Să mă ierte Dumnezeu, dar îmi vine să îi dau un pumn! Cum să ne spună că e rău doar ca să nu-l transfere și că acum e bine?!”.
***
Intră amîndoi pe ușa spitalului și se reped spre ATI.
Acum cîteva ore se gîndeau că totul s-a terminat. În acest moment au trei variante: Bruxelles, Viena și Israel.
Se aud zgomote ritmice. O doctoriță o plachează pe Mihaela, lipindu-și fața pe pieptul ei ”Alex va pleca! E pe lista de Bruxelles! Va fi într-un avion NATO”.
Dar n-a fost.
***
Urmarea în ziarul de mîine.
Teodora, sora de 10 ani a lui Alexandru, a făcut un desen și l-a dat părinților spunîndu-le: ”Priviți, Alex nu a fost, Alex este!”.
Alin • 10 decembrie 2015, 7:18
Sunt om in toata firea…finalul, desi il stiam, m-a facut sa plang. Apoi am stat cinci minute sa ma linistesc. Am si eu un baiat de 18 ani si al meu e sanatos, multumesc lui Dumnezeu.
Ma gandesc acum: suntem noi romanii blestemati?
Iustin HEN • 10 decembrie 2015, 7:26
E Grav! Foarte GRAV! daca este adevarat. Chiar nu mai pot sa inteleg ce se intampla cu noi, romanii, si cu aceasta tara. Parca suntem blestemati. Astept ziua in care nici un parinte nu va mai plange pentru copilul lui, ziua in care toti vor putea fi salvati, indiferent de problema medicala pe care o au. Se pare totusi ca acea zi e foarte departe …
Vlad Tepes • 10 decembrie 2015, 7:36
Mda, sistemul medical din Romania demn de tarile din Africa, de fapt si pentru aia de acolo ar fi prea primitiv. Concluziea mea e una de stul de trista: „ferice” de cei care au pierit direct acolo si nu au mai fost supusi torturi sistemului medical din Romanistan aka tara noastra 🙁
ramirez • 10 decembrie 2015, 8:22
Iti sta mintea in loc cite minciuni au fost spuse de disperatii astia dupa functii!!am aceleasi sentimente cind citesc ca cele din 1 noiembrie!!pe baiatul asta in 6 zile l-au „executat”de zece ori birocratii din conducerile institutiilor repective!!
Bogdan – SFO • 10 decembrie 2015, 8:22
Am lucrat la SUUB si majoritatea oamenilor cu care am colaborat atat din Garda Desocare – UPU, ATI cat si celelalte sectii sunt oameni extrem de bine pregatiti si cu o dedicatie iesita din comun, fata de meseria pe care si-au ales-o, dar tot din pacate tot acolo poti gasi profesionisti al caror ego este incomensurabil…ca sa nu mai vorbim de managementul total defectuos de care tot spitalul vorbeste. Sa nu acorzi unui copil o sansa mai buna doar pentru ca tie iti este …jena ???!!…ca patezi imaginea spitalului!!!!…sa recunosti ca doar atat poti face cu resursele pe care le ai la dispozitie este normal oriunde in lume, mai putin la noi in Romania. Cat despre Dr. Carstoiu ce sa mai vorbim…s-a purtat exact ca un copil care isi ia jucariile si pleca acasa. Mai ramanea sa spuna ca daca nu se face cum vrea el il suna pe Basescu – Nasul lui. Cat de infantil poti sa te porti intr-un asemenea hal intr-o situatie ca aceea, cand poate viata acelui copil atarna de deciazia ta si a echipei tale. Acesta nu este management iar Dr. Carstoiu poate fi un foarte bun doctor ortoped, un profesor sarmant cand se invart studentele pe langa el dar nicidecum un manager….
Atata timp cat totul era ok pentru baiat, nu avea nici un rost sa faca tot circul acela cu demisia.
Despre cum li s-a adresat Dr. Cristian Boros parintilor acelor copii trebuie spus ca sunt cadre medicale la Universitar care asa isi trateaza apartinatorii dintotdeauna. Am vazut-o cu ochii mei si nu de putine ori. Repet…acest mod de comportament nu este al majoritatii doctorilor!!!…dar exista.
Ce spune Dr. Boros acum ca am si eu copii si ca sa vina mama baiatului si sa-mi de-a o palma…o accept…..asta e doar show ieftin…la care nu trebuia sa se ajunga in primul rand poate daca se inlesnea plecare lui Alex cand aceasta se putea face. Doctorului Boros ii doaresc sincer sa-l fereasca Dumnezeu de vreo palma ….
Pacat de copii care s-au dus….si pacat de toti cei ce isi fac treaba ca la carte la Universitar, pentru ca managementul cu siguranta lasa de dorit si nu de putina vreme ci de multi ani, imediat dupa ce a plecat Oprescu a inceput sa se aleaga praful.
tancau ioan • 10 decembrie 2015, 8:28
salut! m.au coplesit emotiile citit articolul,iti trebuie tarie sa poti citi pana la capat. trebuie sa schimbam Romania! schimbarea sa inceapa cu noi si apoi sa schimbam si STATUL asta. aici mor copii cu ,zile,si cu vise spulberate din cauza noastra-a Statului.
doru • 10 decembrie 2015, 8:30
managerii de spitale aveau comision si la trimiterea in afara tarii, doar ca trebuiau dusi la spitalul ales de ei, nu de parinti
popescu • 10 decembrie 2015, 8:38
Municipalul nu este spital!!! ce nu intelegeti? este MACELARIE!!! soacra mea s-a ales cu o hepatita C de acolo din cauza instrumentarului nesterilizat si un infarct in urma tratamentului aplicat de 3 *** pentru a-i face o endoscopie!!! au tinut-o de maini fortat, de i-au facut niste vanatai de 6-10 cm in diametru….si in urma „luptei” cu bestiile a facut un al treilea infarct care a dus la insuficienta cardiaca si deces in cele din urma!
Lucian • 10 decembrie 2015, 8:44
@Tolo, am citit si revin . O situatie grea. Singurul lucru de retinut este demisia directorului , de frica DNA. Asta este problema actuala a sistemului, de care spunea si Ponta. Cum se rezplva? Prin progedionalism. In locul directorului, aprobam si ma si autodenuntam la DNA. Astia nu inteleg ca DNA nu poate fi speriezoate decat daca incalci legea tu de capul tau, si bagi bani in buzunar. De fapt DNA corecteaza ce au furat cei din sisrem de cativa ani, nu de 25. Daca ar ancheta privatizarile ar fi si mai bine. Cum poti sa cumperi o fabrica ca Acumulatotul cu 3-4 mil ( cred ca -i mult ),sa o topesti la fier vechi, pe 3 lei in acte, dar prin firma paravan pe 5 mil , sa mau si vinzi apoi jumatate cu 7 mil. Cine e pagubitul?
A fost un exemplu pentru a arata degradarea relatiilor sociale in Romania, care stau la baza tuturor relelor. Astia care au cumparat si vandut ca mai sus, niste descurcareti, sa nu zic hoti fac legile care ii pun in siguatia dir de spital pe multi oameni din ziua de azi. Astia au facultati private, doctorate plagiate, si se dau si dedzepti. Ar trebui identificati, maturati, reparat ce au stricat , si din 2017 sa plecan fara ei!
nicu • 10 decembrie 2015, 8:45
mai poti dormi noaptea cu atitia morti pe retina?lasa-i Doamne sa se odihneasca in pace!Esti prea zelos!!!
simplu suporter • 10 decembrie 2015, 8:49
drama asta a reflectat perfect nenorocirea profunda in care ne aflam. marasmul care ne tine pe loc ca tara: orgolii, birocratie, incompenta, coruptie, haos de raspundere. asta e romania si de aceea suntem unde suntem. pana nu vom depasi aceste metehne (ale comunismului) nu vom putea progresa. din pacate probabil ca ne mai trebuie 2 generatii, 50 de ani
o parere • 10 decembrie 2015, 8:53
Daca parintii si-ar fi educat copilul in spirit religios frecventand biserica acum ar fi fost viu si fericit . Nu ar fi frecventata acea sandrama a destrabalarii .
Bubucul • 10 decembrie 2015, 9:01
Trist! Mulțumesc pentru articol!
Și dacă stai să te gândești, asta e situația în toată țara, nu doar în București!
Să sperăm că jertfa celor trecuți la Domnul și a dvs., celor care investigați și ne informați nu va rămâne fără rod.
Giani din Las ISU • 10 decembrie 2015, 9:05
Dle. Tolotan: va rugam sa ne spuneti de ce nu ptem accesa comentarile din articolul dvs cu ”Șefii de la IGSU să-și asume eșecul cras de prevenire care a dus la Colectiv”. S-au spus lucruri foarte interesante acolo. Sper ca nu a intervenit ceva/cineva de la … si este doar o problema a blogului dvs. Oricum, va multumim pentru tot ceea ce faceti.
Andrei • 10 decembrie 2015, 9:20
Sunt un barbat matur, trecut de 40 de ani si articolul asta mi-a adus lacrimi in ochi. Mi-am petrecut mi-am bine de jumatate din viata plecat din Romania dar inca ma doar cand vad si aud ce se intampla la noi. Mare pacat.
paul S • 10 decembrie 2015, 9:21
WOW!!!!
Independenta lor de delfini tineri…
Fanus Neagu, frate!
alex • 10 decembrie 2015, 9:44
sunt radical si spun: pentru cazul asta banicioiu si ponta trebuie sa ia puscarie pe viata , iar psd trebuie scos in afara legii pentru subminarea economiei nationale. acesti *** au furat banii de spitale in ultimii 26 de ani
Yoda • 10 decembrie 2015, 9:48
Fara cuvinte
eugeniu • 10 decembrie 2015, 9:51
Si totusi , AUTORI adevarati cand ii cunoastem ? Cine ne spune dece , ca sa ” plece Ponta a trebuit sa moara oameni ” . Drama aceasta este urmarea cinismului unor oameni fara scrupule cand vine vorba de propriile interese si , este cazul , ca Justitia sa faca cuvenita lumina . Este o diversiune ieftina , un atentat politic premeditat sau o prostie mai mare decat capul celor care au pus-o la cale ? Cunoscandu-i ” mobilul ” vinovati trebuie adusi in fata Justitiei si pedepsiti pe masura .
lili • 10 decembrie 2015, 9:53
Si nu va PLATI nimeni ppentru asta?!
Acesti medici si Secretari de stat si Minsitri, acesti criminali i-au ucis, ei care acopera acest SISTEM bolnav, ei sunt vinovatii de moartea acestor copii!
„Sistemul” asta le convine, spagile uriase le permit sa traiasca bine mersi in Romania, fara nici o raspundere, ar muri de foame in Occident cu INCOMPETENTA lor, nimeni nu i-ar angaja, nimeni nu i-ar plati cand ei UCID oameni cu COMPLICITATEA lor!
Sa plateasca.
NU e durere mai mare pe pamant decat sa-ti vezi copilul in suferinta, am trait asta multi ani cu baiatul meu bolnav.
Ce traiesc insa acesti parinti dupa moartea copiilor lor este de neimaginat dinafara.
Dumnezeu sa-i odihneasca si sa va dea putere sa faceti tot ceea ce puteti ca cei RESPONSABILI sa plateasca.
Conteaza, chiar conteaza pentru acesti parinti distrusi pe viata.
Cătălin Tolontan • 10 decembrie 2015, 9:54
@o parere: „Daca parintii si-ar fi educat copilul in spirit religios frecventand biserica acum ar fi fost viu si fericit”. Este oribil ceea ce spui, dar e opinia ta si libertatea de expresie se masoara atunci cind accepti punctele de vedere cu care nu esti deloc de acord. Asa cum e punctul tau de vedere.
mihai • 10 decembrie 2015, 10:03
O poveste cutremuratoare pana la lacrimi. Din pacate nu e este fictiune, ci realitatea cruda din Romania. Cate minciuni ne-au fost servite in acele zile de cosmar, dar minciunile primite de parintii ranitilor sunt mult mai dureroase decat cele adresate publicului. Sa nu fi in stare sa estimezi arsurile, sa inventezi ca i s-a agravat starea pacientului, totul e strigator la cer! Continuati cu aceste dezvaluiri ca sa ne deschideti ochii adormiti…
iuli • 10 decembrie 2015, 10:05
„Urmarea în ziarul de mîine.” – Acelasi lucru incriminat in articol, informatii incomplete, doar pentru a mai exista si ziua de maine (cu un articol).
Crezi ca maine mai sta cineva sa caute continuarea?
lemon • 10 decembrie 2015, 10:07
”Acum aproape 20 de ani, ca tînăr medic, i-am întrebat pe colegii mei: . La care o doctoriță mi-a zis: . E un început, nu?”, povestește medicul Dorel Săndesc, actualul secretar de stat la Ministerul Sănătății.
Mie asta nu-mi aduce a pilda lui Budha ci a dispreț pentru pacienți, ceva la modul „când or veni mai spălați la noi, atunci o să merite condiții”. Îmi amintește de o poză care circula pe net, cu un afiș A4 de la intrarea într-un cabinet sau o sală de spital, ceva la modul „La doctor se vine spălat și treaz”. Tu, ca doctor, nu ar trebui să-i primești și să-i tratezi oricum vin? Tratamentul nu e „pentru că meriți” ci „pentru că ești om”. Pentru mine pilda lui Buddha este despre umilitate și izbăvire prin muncă, muncă poate neapreciată dar pe care o faci pentru că trebuie și poți și vrei. Pe când frântura aia de conversație îmi comunică fix opusul.
Iulian • 10 decembrie 2015, 10:19
My God… Dupa ce am citit, nu pot decat sa imi doresc sa fug cat mai repede din tara asta mizerabila. Ar trebui sa ne fie rusine tuturor prin modul in care acceptam si giram reprezentantii statului roman.
E absolut odios cum pot unii oamenii sa isi bata joc de viata semenilor lor. Felicitari Dl. Tolontan, e probabil cel mai bun articol de presa care l-am citit vreodata
G48ri3l • 10 decembrie 2015, 10:22
Trebuie sa fii extrem de ticalos, de nemernic **** sa te ascunzi in spatele unei tragedii, pentru a-ti indeplini ordinele pe unitate. De ce nu publici intregul document, ci doar facsimile, doar partile care-ti justifica magariile, nu se vad datele de inregistrare, posibil sa nu fie acelasi pacient, nu se vad parafele medicilor pe ambele facsimile, pentru ca, imbecilule, in urma tratamentului, suprafata arsa putea sa scada. ***, greu de imaginat ca ar mai exista unul la fel. Este paradigma clasica de manipulare sentimentala, dusa la extrem, pentru ca incercarile anterioare au esuat lamentabil, iar acum esti disperat, te agati haotic de nenorocirea unor oameni, ii manipulezi folosindu-te de durerea lor, prietene, viata asta m-a invatat un lucru sigur, „nimic nu ramane neplatit”, toata imputiciunea asta pe care o imprastii peste tot, este posibil sa te loveasca precum un bumerang.
Ete na • 10 decembrie 2015, 10:25
Catalin Tolontan, nu te supara, dar de ce sa transportam **** in strainatate? Multi din ei nici nu plateau sanatatea. De ce tocmai ei si nu alti copii nevinovati bolnavi de cancer? Care totusi sunt inocenti. De ce sunt favorizati niste **** care au mers sa se imbete ?
fotbal • 10 decembrie 2015, 10:30
protestez pasnic! sa ma scuzi infinit, tolo, dar acceptarea acelui mesaj =libertatea de expresie? comunicarea userului e agresiv- habotnica. punctul de start pt o mica radicalizare, parerea mea
lemon • 10 decembrie 2015, 10:31
…scuze, am tăiat din greșeală citatul la care mă refeream „ . La care o doctoriță mi-a zis: . E un început, nu?”…
ps. mulțumim pentru munca voastră, frecvent neapreciată și ea… să aveți parte de iluminare 🙂
sanda • 10 decembrie 2015, 10:38
@o parere: Dvs. „frecventati” biserica? Prin insusi exprimarea dvs. aratati cat de credincios sunteti… Oamenii merg la biserica, nu o „frecventeaza! Si apoi, ma intreb cati ani aveti? La 19 ani cat des mergeati la biserica? Era un copil, un tanar care vroia sa se distreze cu cei de varsta lui, sa asculte muzica, sa se bucure de viata! Si mergea la un CONCERT rock!!!! Ma uit la poze si vad un baiat atat de frumos, ca un inger! Era student la automatica, unde e greu sa intri. Sunt convinsa ca era un baiat bun si cuminte! Macar din respect pentru el si pentru parintii lui abtineti-va sa il judecati si sa ii judecati! Respectati-le durerea, caci nu cred ca exista durere mai mare pe lumea asta ca aceea cand iti ingropi copilul!
tribunul • 10 decembrie 2015, 10:39
Te doare sufletul cand citesti despre mizeria sufleteasca a unora in astfel de situatii in care ar fi trebuit ca orgoliile sa fie lasate deoparte. Cum poti sa pui imaginea spitalului deasupra vietii unui copil? Ce fel de om poti sa fii?! Traim intr-o societate care functioneaza doar de frica… frica de DNA, frica de presa, frica de multimea iesita in strada. Ar trebui ca sentimentul asta sa fie generat si de omul simplu care aflat in fata unei asemenea pierderi pune mana pe un kalasnikov si face ordine. Printre medici, politicieni… Asa lumea asta tolomaca ar progresa… de frica. Eu asta as fi facut.**** Cei de la isu care nu si-au facut treaba, piedone si functionarii din primarie, unii medici si ministrul sanatatii, patronii… toti impreuna cu familiile lor.
Luk • 10 decembrie 2015, 10:40
De la „functia bate gradul” am ajuns la „functia bate viata”…Este o frica generalizata in Romania dar care se manifesta de la „sef de ceva” in sus. Frica sa nu piarda biroul, frica sa nu piarda bonusul primei aferent celui de al enspelea salariu, frica sa intrebe, frica sa raspunda deschis fara sa aiba in fata prompterul si in spate „acte”, frica de DNA – (daca faci ceea ce trebuie, cum naiba sa iti fie frica?!?); frica ca „ala” a fost avansat/recompensat inaintea ta (Demiurgul neapreciat); frica de a fi om ***; frica de a fi considerat un om normal; frica de a merge pe jos sau cu transportul in comun; frica de a recunoasta ca nu stii/nu poti intr-un anume moment – numai prostul nu are ce invata; frica de frica.
In Romania, viata unui adolescent este mai ieftina decat genunchiul unui politician. Pentru o operatie la genunchi nu au fost medici, blocuri operatoare, asistente si pastile. Dar pentru „mari arsi” am avut di tati. Mai putin OAMENI.
Gabi • 10 decembrie 2015, 10:52
Sistemul medical romanesc se poarta in acest fel pentru ca in loc sa fie construit pe un scenariu win – win, este, din contra, facut in asa fel incat toata lumea are de pierdut. Slujbasii statului sunt platiti prost, de aceea se razbuna pe contribuabilii cu care au de-a face.
Culmea e ca mai exista si contribuabili orbiti, precum familia Hogea, care unora dintre acesti criminali le mai sunt si recunoscatori.
In orice tara normala un astfel de articol nu ar fi existat in acest fel, ci era eventual un articol despre un proces in instanta cu solicitari de daune de multe milioane. Culmea era ca tot contribuabilii ar fi cei care ar plati… e un cerc vicios incredibil pe care nu ai cum sa-l spargi, de-asta atatia romani au ales sa emigreze, pentru ca in Romania orice intersectie cu sistemul statal iti poate fi fatal.
Catalin, ziua in care nu te voi mai citi va fi ziua in care se va umple paharul legat de acele sublinieri naroade. Sper sa scapi totusi de acest obicei.
Gabi • 10 decembrie 2015, 10:57
@lemon • 10 decembrie 2015, 10:07
Subscriu, acelasi lucru l-am gandit si eu citind articolul, dar am zis ca poate mi se pare doar mie ca e o magarie sa gandesti altfel; coentariul tau mi-a confirmat ce intelesesem citind acel pasaj.
gikul • 10 decembrie 2015, 10:58
Nu mai denigrati tarile din Africa. In Etiopia, in orasul Nazret, eu am fost consultat si tratat la urgente, analiza de urina si ecografie intr-o jumatate de ora. In Franta nevasta-mea, frantuzoaica, a stat 48 de ore in perfuzii pe o targa, uneori pe culoar ca nu era loc in camere, fara o ecografie, iar cand in sfarsit am facut scandal si a intervenit seful de sectie sa i se faca o ecografie, au expediat-o direct la blocul operator unde i-au scos 15 cm din intestinul gros! La Paris!
La noi e plin de oameni mici cu orgolii mari – auzi, „ne-am facut de ras ca nu stim sa tratam plagile”. Iata ce spunea Zeletin despre justitia romanilor, in „Din tara magarilor”: „Orice magarie, privita in sine, nu alcatuieste o rusine, daca e bine ascunsa. Ea devine o rusine din clipa in care e data la iveala si scuturata sub nasul lumii cinstite” – citeste: sub nasul Europei occidentale. Cum sa mai stie si altii ca noi nu stim sa tratam plagile? Mai bine sa moara pacientul, ori toti sa muriti, ori toti sa scapam.
illuminati • 10 decembrie 2015, 10:58
Voi romanii sunteti : leneşi, hoţi, corupţi , mincinosi, pasivi, invidioşi si cel mai rau sunteti resemnaţi în faţa destinului . Nu va veti schimba niciodata si de aceea va vom manipula si conduce pana va vom distruge.
concluzie dureroasa, dar adevarata! • 10 decembrie 2015, 11:02
De zece ori daca citesti articolul asta, cat de obiectiv poti, ajungi la aceeasi concluzie, anume aceea ca mesajul, fie el si subliminal (produs inconstient de catre autor), este acela ca medicii din Romania, prin prisma cazului Colectiv, au un grad mare de incompetenta. Iar ma toti au acuzat politicul in povestea asta de la Colectiv, cand de fapt cancerul atinge toata populatia Romaniei. Va dati seama ca doctorii sunt printre cei mai apreciati, daca nu cei mai apreciati si de incredere dintre romani. Iar ei sunt predispusi la astfel de greseli profesionale (diagnosticare, inclusiv de nivelul stabilirii gradului de arsura, gresita sau masluita, greseli in tratarea unor plagi, astfel cum au catalogat medicii straini etc.). Pe cale logico-rationala, daca cei mai de incredere si bine vazuti ca profesionisti dintre romani sunt in felul in care sugereaza articolul, va dati seama la ce nivel de profesionalism sunt ceilalti romani (juristi, profesori, jurnalisti, economisti, comercianti, vanzatori, taximetristi, ospatari, it-isti, electronisti etc.), adica mult mai scazut, doar ca erorile lor profesionale nu au acelasi efect, domeniul lor de activitate, prin prisma consecintelor, este insignifiant prin comparatie cu cel al medicilor. Si cu acesti romani se vrea a se schimba radical sistemul de valori din Romania! Te apuca rasul-plansul! Pt a se realiza o schimbare a tarii, precum afara, astfel cum se pretinde (vrem o tara ca afara!), trebuie ca fiecare roman, indiferent de sectorul in acare activeaza: bugetar sau privat, sa se schimbe radical, sa se educe si sa se profesionalizeze si implice aidoma ca cetatenii din afara. Nu exista tara ca afara, fara cetateni ca afara (adica net mai educati, profesionisti, implicati, corecti cu statul, adica cu avutul lor, in sesnul achitarii darilor in mod corect, prompt si automat la un nivel mult mai mare, precum afara, caci niciun domeniu, educatie, sanatate etc., nu poate creste valoric fara implicari financiare – taxe, impozite, preturi, ale fiecarui cetatean, mai mari, comparabile cu cele din afara). Doar asa vom produce schimbari si, in final, vom avea o tara ca afara!
Maxentiu • 10 decembrie 2015, 11:04
Dincolo de dramatizarea excesiva a cazului, care dauneaza jurnalismului, ramine o fraza simptomatica: „mă ia DNA dacă trimit pe formularul 112 atît timp cît eu pot trata aici”. Nu cred ca e exagerat sa spunem ca DNA tocmai a facut prima victima, oficial. Cind un medic are de ales intre asigurarea celor mai bune conditii pentru pacientii sai si propria-i libertate, discutia despre „sistem” trebuie extinsa si la institutiile aparent intangibile precum DNA. Tocmai am descoperit ca nu doar coruptia ucide, ci si anticoruptia.
Mihai • 10 decembrie 2015, 11:07
N-ar trebui cumva verificate si firmele astea de intermediere catre spitale din strainatate? Prea se poate rezolva orice in strainatate si e in stare omul sa-si vinda tot pt salvarea unei vieti. E normal sa faca asta, dar nu cumva se poate profita in felul asta de disperarea omului? Sint si cazuri care s-au incheiat tragic in strainatate.
DAN • 10 decembrie 2015, 11:09
Cataline tot ce ai relatat tu este o drama si tu nu faci decat sa ne faci sa ne dam seama in ce mizerie traim,dar eu te intreb pe tine voi ziaristii pana acum nu ati fost prin spitalele din tara asta?
Prietenii vostri doctori nu v-au spus cum merge medicina in tara asta, ati scris Cataline i-ati ajutat pe doctorii tineri sa capete curaj??
Eu cred ca tu de asta scrii aceste lucruri ,pentru ca si tu te simti vinovat la fel ca noi toti .
De fapt toti suntem vinovati de ce a ajuns tara asta .
E un fel de exorcizare a ta si a noastra ceea ce faceti voi acum.
Din pacate doar nenorocirea asta ne-a mai deschis si noua ochii si vrem abia acum sa facem lucrurile corect, cinstit.
Din pacate a trebuit sa moara tinerii astia ca sa ne dam seama cat de putreda este tara si poporul asta.
Cătălin Tolontan • 10 decembrie 2015, 11:13
@ lemon: tot despre umanitatea de a spala tu bolnavul vorbeste pilda medicului. Dar ai dreptate absoluta cind spui ca: tratamentul nu e „pentru că meriți” ci „pentru că ești om”.
Alex • 10 decembrie 2015, 11:21
***
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
lemon • 10 decembrie 2015, 11:24
@Cătălin Tolontan, înțeleg acum că tu ai auzit relatarea într-o cheie mai generoasă decât mine, în care doctorul nu deplânge ideea de a spăla bolnavul. Din moment ce nu am fost acolo, nu pot să zic că interpretarea mea era cea corectă :) E mai bine așa. @Gabi, merci. Să sperăm că avea dreptate Cătălin și nu noi. Oricum, de fapt, în lume sunt oameni care gândesc și așa, și așa.
UN OM • 10 decembrie 2015, 11:24
Cu mare regret în suflet, trebuie să spun, în urmă a tot ceea ce am citit și urmărit, că acest copil, Alex, cât și alții AU MURIT CU ZILE DIN CAUZA -MIZERIEI- DIN ACESTĂ ȚARĂ!!! VINOVAȚII TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ !!!!
alex • 10 decembrie 2015, 11:30
o intrebare simpla, de bun simt: i s-a facut vre-un transplant de piele? Ca sa ii scada suprafata arsa? Daca da....atunci e grav ce vrei sa faci TOLO Daca nu...atunci e grav ce au facut medicii
marius • 10 decembrie 2015, 11:35
Articolul vostru este șocant, cutremurător... Este imposibil sa nu smulgă o lacrima cititorului. Din păcate prea multe lacrimi... O mare de lacrimi care nu poate spala păcatele vinovaților.
vlad • 10 decembrie 2015, 11:37
Mda, si declaratiile medicilor par plauzibile... dar e si normal, sunt doctori, sunt oameni inteligenti stiu ce sa spuna sa sune bine. Clar este ca a fost haos total. Poza aia de la sfarsit m-a lovit rau de tot.
Ioan • 10 decembrie 2015, 11:42
La municipal unii doctorii au orgolii uriase...Mama eracu infarct cu supradenivelare ST,nu au vrut sa-i faca angiografie pana la ora 16.00....si nici atunci nu faceau daca nu se exercitau presiuni.A stat acolo jos pe UPU si acolo ar fi putut sa si moara.....in totacest timp pt ca nu-i faceau nimic am incercat sa -i rugamsa ne lase sa o transferam in alt spital dar nu au vrut deloc,sub acelasi motiv ca e ff grav...In sfarsit dupa angiografie a rezultat ca afost un cheag dar a fost lizat (dizolvat)intre timp.Apoi a fost mutata pe cardiologie ,ai mei frati au vb cu personalul de pe fiecare tura sa aiba grija de ea.A stat pe monitoare pana la ora 24.00 ,apoi mutata in salon cu o perfuzie paravenoasa pana dimineata , cand avea tot antebratul umflat.A doua zi au inceput sa faca tot felul de investigatii si analize ,pt ca sa se vada la spitalul care va fi transferat ca s-au facut toate analizele.De mentionat ca la Fundeni daca este o astfel de situatie ( IMA cu STEMI ) si nu sunt siguri ca este sau nu ei iti fac IMEDIAT o angiografie....numai intru in detalii ,sunt analizele prin care se poate face un diagnostic diferential.Din cauza orgoliilor au intarziat transferul ,iar fratele meu ia spus doctorului in fata -Daca era mama ta ,tot asa procedai ?
Ovidiu • 10 decembrie 2015, 11:44
Observ fara surprindere ca, autorii evita cu obstinatie celelalte aspecte ale diagnosticului, cum ar fi, ARSURILE CAILOR RESPIRATORII, mult mai importante decit arsurile de piele. Nu stiu ce l-a determinat pe initiatorul acestei "anchete" pentru care, nu are nici un fel de calificare si nu l-am vazut revoltat atunci cind, celebrul fost ministru al sanatatii, Cseke Attila, a inchis 62 de spitale din Romania. Si nici atunci cind, fostul dr. Lucian Duta, fostul sef al CNSAS, a diminuat drastic lista medicamentelor compensate si a facut afaceri oneroase, pagubind bugetul statului de multe milioane de euro. Tot cu o tacere absoluta a tratat si cazul eminentului prof. dr. Branisteanu, tirit prin tribunale si condamnat de "justitia" dependenta, pentru ca, si-a facut datoria cu maxim profesionalism in cazul Nastase, tratament aplicat cu cinism si altor reputati medici, implicati in acelas caz. Acalas "autor" nu tine seama ca, fiecare individ are o capacitate de apreciere diferita, iar aprecierea procentelor poate fi subiectiva ( ca orice apreciere), aceasta subiectivitate fiind demonstrata si de exprimarea procentelor: 40-45%. sau 30-35%. Se ignora si faptul ca, numarul victimelor a intrecut oricare alt eveniment catastrofal petrecut pe teritoriul tarii dupa cutremurul din '77, sutele de victime de la clubul Colectiv avind nevoie de asistenta medicala IMEDIATA. Din articolul de mai sus, personal, trag anumite concluzii: Tolontan, cu un cinism nemasurat si condamnabil, profita de emotia puternica provocata de tragedie si doreste sa se remarce, din "compasiune" (?!), ca mare iubitor de "adevar" si luptator pentru drepturile omului. Comentator obscur de evenimente sportive la o publicatie aflata in moarte clinica, Probabil ca, s-a afiliat celor care, doresc destructurarea sistemului medical romanesc, in favoarea unor activisti "politici" antinationali. Pe bani, desigur!
dan • 10 decembrie 2015, 11:47
Oare cum ar fi sa putem aplica finalul povestii "CAPRA CU TREI IEZI" celor care iau decizii in tara asta? Nu credea lupul ca i se va intoarce isprava: "- Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! - Arzi, cumătre, ....."