Crăciunescu știe

vineri, 14 august 2015, 9:01

Ion Crăciunescu a avut dreptate. El a insistat, încă de la începutul mandatului lui Kyros Vassaras, asupra lucrurilor nefirești de la Comisia Centrală a Arbitrilor

Dar, cum stilul său revanșard este bine cunoscut, acuzele n-au primit credit. Acum se vede clar că el, și nu noi, a avut dreptate. Probabil că are ceva polițe vechi de achitat lui Vassaras, însă faptele îi confirmă observațiile critice.

Să conduci un corp profesional prin delegație e ca și cum ai crede că decizi campionatul băgîndu-le jucătorilor în ochi laserul din tribună.

Mereu înghițit în burdufurile de la Otopeni, Vassaras nici nu i-a inspirat, nici nu i-a motivat, nici nu i-a învățat pe arbitri. Practic, în ultimul an, ei n-au avut un lider. Întîmplare autentică de la unul dintre cursuri: la un moment dat, în plină dezbatere, Vassaras se ridică și pleacă pentru că, programul de la Casa Fotbalului începînd cu oarecare întîrziere, el nu mai ajungea la aeroport în timp.

Nu doar defavorizarea flagrantă a Stelei e în discuție aici. Ci mai multe meciuri, inclusiv cele în care Steaua a fost ajutată. FRF, care se ascunde în spatele independenței reale, dar nu absolută, a CCA, nu realizează cît de mult o afectează starea aceasta de neîncredere. Ea a greșit aducîndu-l pe Vassaras pe condiții de răsfăț, care mai avea puțin și venea la pachet cu armăsarul, precum un CEO de companie multinațională care și-a inclus costurile partenerului hipic în pachetul negociat. Burleanu și-a dorit o soluție externă, imparțială și necontestată și a dobîndit o neimplicare impecabilă!

Peste tot în lume arbitrajele sînt contestate. Face parte din prospețimea polemică a fotbalului. Dar Burleanu greșește că nu-și aduce aminte cum una dintre principalele acuze la adresa guvernării lui Mircea Sandu era chiar asta: arbitrajele care decid masiv și intenționat locuri fruntașe, titluri și retrogradări. Adică bani.

Pe rînd, anumite echipe adună favoruri în bloc. Un sezon era al Stelei, altul al CFR-ului și uite așa s-a clădit legenda, ușor de confirmat în statistică, a protecției unor anumite grupări. Nu e Roata Norocului, e Roata Intenției, că după nici o regulă a probabilităților nu se poate ca o echipă să adune într-un sezon 18 erori pro și 2 contra, în timp ce toate concurentele sale la titlu sînt pe o balanță negativă a greșelilor de arbitraj.

Cînd asta se întîmplă an de an, discutăm despre o matrice a premeditării.

Încă ceva, despre cazul brigăzii Colțescu – Grigoriu – Stoianov. La pauza meciului Astra – Steaua, au aflat cu siguranță că anulaseră două goluri valabile oaspeților.

Reflexul uman, pe care doar marii arbitri și-l refuză, e să încerci să nu mai duci lucrurile în aceeași direcție sau chiar să le remediezi dacă ai ocazia. Măcar pragmatic gîndești așa, ca să nu ți se reproșeze o viciere de rezultat.

Sigur, să repari o eroare cu o eroare de sens invers nu e recomandat și de aceea am zis că marii arbitri se feresc de strategia asta. Compensațiile duc la dandanale și mai mari. Marii arbitri rămîn concentrați pe meci și dau ceea ce văd, nemaigîndindu-se că au comis-o cu cîteva faze înainte.

Dar să sporești efectul a două erori într-o direcție cu alte două în aceeași direcție, asta e greu de înțeles ca psihologie umană. Nu au vrut să compenseze în repriza a doua? Foarte corect gîndit.

Brigada lui Colțescu a fost de Elite Class în ceea ce privește încrederea în sine și de “Județeană” la sesizat și interpretat fazele din teren. Fără perspectivă, fără discernămînt, fără plasament, fără noroc și fără nici un dubiu că sînt singurii care înțeleg fotbalul.

Mai rău nu se putea.