TOLO.RO
TOLO.RO
duminică, 24 mai 2015, 10:58
„Cred că Astra va ceda în repriza a doua”, spune Sabău la pauză. Moțul are siguranța meseriașului care simte în ce parte se înclină masa.
Nu așa începuse seara. Budescu încercase cîteva bijuterii, cu stilul lui de rajah indian, o viață de lux netulburată. Rubinele nu-i ieșiseră din pungă și părea că se gîndește omul la ale lui. În minutul 16, pocnește stîlpul cu o centrare, parcă tot fără chef.
Dar, dintr-o dată, în minutul 19, pune un stop pe piept și dă mingea înapoi cu călcîiul. Așa încerca Hagi pe vremuri, în a doua parte a carierei, numai că Gică o făcea pocnind din ambele picioare și apoi o propulsa spre uimirea adversarilor. Pasa în orb a lui Budescu ajunge la Alibec și șutul acestuia puternic, cu stîngul, îl bagă pur și simplu în poartă pe Stăncioiu. E 1-0 pentru Astra!
Golul aduce, culmea, crisparea pentru gazde. Oamenii lui Șumudică se taie. Putem noi încurca pe ASA? Doar dacă nu vă retrageți.
Iar ei exact asta fac. Suficient ca ASA să vină călare pe ei, ardelenii compun echipa mai închegată. În „picture in picture”, Steaua face 1-0. Mureșenii trag de ei, construind cu migală.
E momentul 36 cînd Bumba greșește întîi pasa, dar mingea îi revine. Și dă perfect, cu interiorul, la colțul lung. 1-1!
Indiferent ce se va întîmpla mai departe, Bumba este propunerea acestei ediții de Liga 1 pentru elita fotbalului nostru. A fost constant meci de meci, a fost sufletist, periculos și dedicat ofensivei, iar acum își ține echipa în cursa titlului. E pauză.
În repriza a doua, pronosticul lui Sabău se prăbușește. După un sfert de oră, Astra înscrie prin același Alibec, care pune dreptul, de data asta, de la limita careului mic.
Incredibil! 2-1! Golul e, de fapt, al brazilianului William, care a alergat cît doi, predîndu-și ștafeta lui însuși și pasînd apoi cu exteriorul, pentru ca Alibec să intre cu mingea în poartă cu forța unui berbec în zidul cetății transilvane.
Nu e vremea metaforelor, ci a durerii pentru mureșeni. Pe Național Arena, Steaua are 2-0, dar și doi oameni mai puțin. La Giurgiu, Astra risipește ocaziile pe contraatac.
ASA e ca un om care nu-și găsește pulsul. Zicu e dat dispărut, l-or fi răpit tuaregii. Ciobi aruncă în teren mai mulți atacanți decît are pe bancă. Iar cînd ASA presează, Șumudică se ceartă cu arbitrul Colțescu, e diabolic și uns cu toate alifiile, cum se spunea pe vremuri! Intră în istorie în seara asta. El, dușmanul disprețuit, poate împinge Steaua spre titlu.
Vă mai amintiți? Se întîmpla pe vremuri, cînd giuleștenii cîștigau titlul sub bagheta lui Mircea Lucescu și fanii înconjurau Potcoava luminată ca niciodată. Copos, să nu uităm adevărul, era și el acolo.
Rapidiștii fuseseră umiliți, înjurați și niciodată recunoscuți drept rivalii de drept ai celor mari. Fuseseră făcuți ciori, gunoieri și cerșetori. Dar deveniseră campionii României. „Dacă sîntem gunoieri, atunci sîntem gunoierii Raiului!”, le strigă Pancu miilor de fani care aveau lacrimi în ochi.
Așa se scrie legenda. Acum Rapid retrogradează, dar fiul său rătăcitor își adună ultimele molecule de orgoliu, peticește ambiția unei echipe giurgiuvene în pragul grevei generale și oferă granzilor șansa de a lua campionatul. Cel disprețuit dă o lecție de viață.
Meciul de la Giurgiu se termină într-o luptă de cocoși din care sar penele! Dar totul se va decide la Iași, acolo unde Steaua are nevoie de victorie.
Nimic însă n-ar fi fost posibil fără Șumudică.
ticbis • 26 mai 2015, 12:37
D-le Tolontan,
Va pot suspecta de orice, insa nu de naivitate! Din acest motiv mi se pare halucinant articolul pe care l-ati scris!
Inainte de toate, va pretindeti „jurnalist sportiv” si aceasta titulatura contine in denumire ceea ce este specific oricarei competitii sportive: fair-play, sportivitate, lupta pana la capat in arena, credinta in propriile sanse pentru a castiga laurii victoriei.
Sumudica si-a motivat echipa sa sa joace corect si pentru asta trebuie apreciat, dar, pe de alta parte asta este „in fisa postului” oricarui antrenor, conducator de club sau jucator. De aici si pana a-i ridica statuie, este o distanta uriasa,; ca si cum „normalitatea” ar trebui premiata!
In primul rand, Sumudica si jucatorii echipei lui au jucat pentru BANI, nu pentru Steaua! Pentru o echipa cu salariile restante de cateva luni, prima rezultata din diferenta de 300 de mii de euro din drepturile tv ce separa locul 4 de locul 5 era vitala! Pentru asta si-au dat viata pe teren, nu pentru Steaua sau ASA!
Inteleg ca suporterii diverselor tabere pun patimile si orgoliile inaintea normalitatii ce ar trebui sa caracterizeze orice intrecere sportiva, dar nu pot pricepe ca ziaristii, jurnalistii si comentatorii de sport sa se coboare in randul acestora de pe piedestalul presei libere, independente, obiective si echidistante pe care s-au cocotat in momentul in care au imbratisat aceasta meserie.
Este noaptea mintii: Simona Halep a fost acuzata de presa ca n-a trantit meciul cu Ana Ivanovic la Turneul Campioanelor de la Singapore ca sa „scape” de finala cu Serena Williams; suporterii Petrolului si-au amenintat jucatorii ca le vor rupe picioarele prin Ploiesti daca vor „indrazni” sa castige meciul de la Targu Mures; suporterii Rapidului isi doresc sa evolueze in ultimul meci cu un jucator fara drept de joc si sa piarda deliberat la „masa verde” doar pentru a-si dovedi „atasamentul” fata de o „vedeta” locala; etc.
Sa nu mai vorbim de presa romaneasca care acum cativa ani facea cheta pentru „premierea” echipei nationale a Finlandei pentru a-si apara sansele pe teren si a facilita calificarea nationalei Romaniei la un turneu final, desi, aceeasi presa l-a pus la zidul infamiei pe Becali cand a incercat sa faca acelasi lucru in campionatul Romaniei si l-a bagat la puscarie!
Unde e spiritul notiunii de intrecere sportiva in aceste demersuri?
Ca sa intelegeti notiunea de „jurnalist de sport” va ofer un exemplu proaspat:
„Jucatorul clasat pe locul 9 in clasamentul ATP, elvetianul Stan Wawrinka, a rabufnit dupa ce organizatorii au publicat pe site-ul oficial amanunte din viata sa personala.
Mai exact, partida pe care Wawrinka a disputat-o duminica impotriva lui Marsel Ilhan (castigata cu scorul de 6-3, 6-2, 6-3) a fost prefatata cu mult prea multe detalii din viata privata a elvetianului.
Organizatorii au amintit de toate certurile acestuia cu fosta sotie, iar Wawrinka n-a fost deloc incantat cand a citit articolul.
„Un articol stupid. Le-am spus organizatorilor ca ma deranjeaza. E totusi site-ul oficial al Roland Garros-ului si e ingrijorator daca un jurnalist a putut sa scrie asa ceva. Sper ca a fost concediat”, a tunat Wawrinka.
La scurt timp a venit si reactia organizatorilor: „A fost o greseala din partea noastra, iar cel care a scris articolul nu mai lucreaza la site. Am schimbat textul si ne cerem scuze pentru aceasta greseala”.”
Mai mult , ca sa intelegeti diferenta, va citez:
„Acum Rapid retrogradează, dar fiul său rătăcitor își adună ultimele molecule de orgoliu, peticește ambiția unei echipe giurgiuvene în pragul grevei generale și oferă granzilor șansa de a lua campionatul. Cel disprețuit dă o lecție de viață.”
Si ca sa vedeti cam ce „lectii de viata” ne ofera „fiul ratacitor”, mai adaug inca un citat preluat din gsp:
„De exemplu, la final, cînd unii dintre fani îl ironizau, tehnicianul Astrei a început să urle: „Bă, mă doare-n p… de Steaua şi mă p.. pe ei! Eu sînt Şumudică, bă! Colţescu ăsta mai are puţin şi ne dă 10 roşii şi trimite titlul prin pachet direct la Tg. Mureș, ca să nu ne mai chinuim pînă în ultima etapă. Nu se poate, bă, aşa ceva!”. Reacțiile suburbane ale lui Șumudică au continuat și la final.”
Sper ca acum v-ati lamurit!
Va doresc o zi buna!
Ionut • 26 mai 2015, 23:15
Nasol nasol!
Alex • 27 mai 2015, 13:09
Buna Catalin,
Ce nu reusesc eu inca sa inteleg este de ce nimeni nu vorbeste de Otelul zilele astea dar mai ales de ce echipa din Iasi nu a avut prima consistenta si la meciul cu Pandurii care daca era castigat meciul de acum cu steaua ar fi reprezentat o sansa pentru Iasi si la Europa League pe langa sumele aditionale din drepturile de televizare aferente unei pozitii superioare in clasament.
De asemenea nu inteleg rostul de a conecta mereu ideea de „a juca cu ambitie” sau „corect” cu „prime de bani fabuloase”. Oare salariul lunar primit de fotbalisti nu reprezinta nicio garantie ca acesta sa isi faca meseria si anume sa ofere maximul lui de potential si ambitie pentru echipa ce ii plateste acel salariu? Ne plangem de calitatea conducatorilor de club, de federatie dar sa nu uitam ca ei conduc un fenomen jucat de acesti jucatori pentru care respectul si mandria fata de profesia de fotbalist tinde vertiginos catre zero 🙁