sâmbătă, 14 martie 2015, 7:09
Acesta este finalul textului publicat de Vintilă Mihăilescu în ”Dilema Veche”. Și acesta este adevărul. În ciuda certitudinilor letale despre presă, cu care sînt populați mai ales cei care nu citesc presa, ziarele și revistele noastre continuă să publice lucruri valoroase.
Ultimul număr al ”Dilemei” este, probabil, cel mai bun de ceva luni. Aproape că nu există pagină dintre cele 32 în care să nu ai ceva interesant.
Nu e puțin lucru să găsești în aceeași revistă un articol despre Afganistan demn de Lettre Internationale, scris deAnca Șerbănuță, analiza lui Petre M. Iancu despre Israel și SUA și meditația neașteptată din Teheran aCristinei Foarfă. Peste drum e cronica de carte și CD-carte a lui Marius Chivu. Spectacolele sînt recenzate de Oana Stoica, filmul de Andrei Gorzo și muzica de Andrei Biro.
Suplimentul cu tema ”La psiholog” e ceea ce ne trebuie cînd dăm drumul la televizor.
Cristian Ghinea pornește de la un articol din ”The Economist” și ajunge la o teorie fascinantă despre felul în care Estonia își pregătește supraviețuirea virtuală în Cloud, ca o Samsara budistă a comunităților în vremurile noastre.
Undeva, în altă pagină a revistei, Iulian Comănescu mizează contraintuitiv, în ciuda bursei, pe Apple Watch, care va conduce, spune el, către schimbarea gesticii noastre prin ”tap”-ul mîngîierii ecranului.
Și tot așa. S-ar cuveni să ”bolduiesc” mai multe nume, dar vă las să le descoperiți în ediția tipărită.
Cînd se va trage linie peste ce au făcut Dinu Patriciu și Cristian Burci în presa românească sper ca memoria colectivă să nu uite de menținerea ”Dilemei vechi” la acest cert nivel european.
PS: O altă cronică savuros-prăfoasă despre Aferim! găsiți în Gândul sub semnătura lui Cristian Tudor Popescu.
Georgel • 14 martie 2015, 20:51
spuneți că Dilema Veche conține lucruri valoroase, dar mulți nu mai citesc. Nu credeți că nu oferiți cititorilor ceea ce ei ar vrea să citească ? Vă repet, Gazeta anului 1990 vindea ușor 300.000 exemplare, dar astăzi este mulțumită cu 50.000, poate nici atât. Calitatea grafică și cea de volum este net superioară asztăzi. Atunci care să fie cauza recesiunii ? A prețului, de aprox 7 ori mai mare ca în 1973 (la salarii comparabile) ? Sau a stilului nevaloros al conținutului ? Considerați că valoare înseamnă dejucarea strategiilor altora. Nu credeți că vrem informație serioasă, analiză și nu luarea ochilor cu elogierea vreunui sportiv sau competiție sau interviuri fără acoperire în rezultate ?
d • 15 martie 2015, 1:16
idunic
genu • 15 martie 2015, 4:02
Si Hitler a facut autostrazi. Bune si astazi. Domnul Patriciu, fie-i tarana usoara, a dovedit ca fara ugerul statului, afacerile sale sunt doar niste tepe balcanice. Iar domnul Burci era filmat prin ’90 dand informatii foarte pertinente asupra traficului cu copii.
Dilema, daca tot citati elogios din ea, are ca fondator, dupa cum bine stiti, pe domnul Andrei Plesu. Dansul a creat acest spirit inca viu, o piateta unde omul de cultura si pietonul de rand al lumii ideilor s-au intalnit pentru prima oara lipsiti de crispari sacerdotale. Mai demult, la Adevarul, s-a creat o echipa de jurnalisti pasionati de meserie in jurul lui CTP. Care a trecut prin tot felul de avataruri manageriale si imprumutand diferite sigle. La fel si Catavencii sau echipa Dvs. Parafrazand ideea unei reclame la moda, sufletul presei ramane acelasi, indiferent de manageriat. Credeti ca fara Voiculescu sau fara sigla Gazetei, Dvs, trupa lui Ioanitoaia, daca permiteti, n-ar fi izbandit?
Stapani de vaci grase se vor gasi intotdeauna, profesionisti de presa, mult mai greu. Strict personal, cu toate defectele sale, Adrian Sarbu e singurul mogul de presa autentic. Dovezile sunt prea multe si le stie toata lumea.
PS In sfarsit, un film romanesc cu subiect istoric ce beneficiaza de aportul unui consultant de specialitate priceput. Iar doamna Vintila-Ghitulescu este un istoric cu talent descriptiv aparte, ce a reusit sa surclaseze la tiraje o intreaga liga de literati. Afara de Mircea Cartarescu, lumea literara a fost ridiculizata de istorici. O dovada ca maestrii fictiunii, inclusiv cei din lumea filmului, n-au reusit sa inglobeze in operele lor memorie vie. Toate filmele noastre ultrapremiate n-au avut avut decat un ecou cu totul periferic in societate, iar despre spectatori, mai bine sa nu mai vorbim. Aferim! sper ca va deveni un punct de turnura pentru filmul romanesc suprasaturat de autism auctorial.
io • 15 martie 2015, 7:50
nu am prea inteles esenta acestui articol, ce dezbate el, ce principii ataca si ce pune in loc!
o fi chestii subtile si nu ma prind eu, ma rog, tot ce se poate!
fotbal • 15 martie 2015, 8:12
am rontzait tot 🙂
savuros-prafoasa ?! Catalin Tolontan
many • 15 martie 2015, 8:24
Ce torrent e ? Să îl văd și eu, că nu e bani.
lord belial • 15 martie 2015, 10:34
aferim a poor man’s django unchained.
Cristian • 15 martie 2015, 11:48
@many : lasa torentele, asta e un film ce -cred eu- nu se poate vedea decat in sala de cinema !
De acord, domnule Tolontan,cu singura observatie ca daca ai un Placido Domingo, care canta pe „Santiago Bernabeu” fara „fanfara” „Ha la Madrid” celor 90000 de spectatori pentru acea echipa a lui Santillana, Sanchis etc, iar mai aproape, in zilele noastre, lui Zinedine Zidane sau Pedrag Mijatovici si Roberto Carlos, poate iesi un preludiu miraculos al oricarui meci al unei Echipe al carei prim 11 raposata maica-mea il stia pe de rost : ma refer la acea echipa de pe vremuri a lui Puskas …
victor L • 15 martie 2015, 21:42
„Cînd se va trage linie peste ce au făcut Dinu Patriciu și Cristian Burci în presa românească” O fi, ca prea cu foc le spuneti!
Atunci trebuia sa-l pomeniti printre binefacatori pe Becali in fotbal, Felix si SOV in televizii si presa.
Pentru dvoastra nu conteaza ca s-a facut cu bani furati?
Eu citesc Dilema/Dilema veche de la nr 3, din 1990, dar nu lui Patriciu ii datorez placerea de a o citi, ci altor nume, unele inca prezente, altele retrase (extremistul de centru) sau plecate spre alte zari.
Nici nu e de mirare ca atita lume spune „mai bine era inainte”, din moment ce ziaristul Tolontan are pareri de bine despre cei ce au fraudat mai rau ca in codru.
Rictus • 16 martie 2015, 7:33
Dilema Veche, Historia, Adevarul, etc au valoarea data de echipa care le realizeaza. Nu cred ca osanalele la adresa unui „patron” ori a altuia isi au rostul…
Si ca sa completez pe unul dintre „ante-scriitorii” mei, pe cand multumiri fara numar adresate tovarasilor Dragomir si Vadim pt contributia lor la propasirea netarmurita a presei scrise romanesti?!
Dan • 16 martie 2015, 9:40
Maestre am fost un cititor zilnic al gazetei pentru multi ani… În ultimii anii însă datorita circumstanțelor am citit doar versiunea online însă zilele trecute am cumpărat din nou ediția tipărită. Mare mi_a fost dezamăgirea sa vad ce subțire și lipsita de substanță a devenit. Niște reclama, poze și câteva rânduri…
Cătălin Tolontan • 16 martie 2015, 11:23
11, dan: numarul de azi are 24 de pagini, nu cred ca va referiti la el. In ce zi ati cumparat ziarul? E imposibil sa publici intotdeauna editii de exceptie, insa nu sint de acord cu dumneavoastra.
ady • 16 martie 2015, 12:24
Un lucru ușor de observat sunt temele abordate în ultimele două săptămâni de publicațiile catalogate de dreapta, cele reale și cele virtuale. Nu mai ating teme sociale, politice, juridice. Abordează teme științifice, din literatură, artă, filozofie, IT,istorie, conflicte mai apropiate ori mai îndepărtate de noi.
Și o fac de o manieră foarte profesionistă, cu mult talent. Subiecte care i-au ținut încătușați aproape zece ani, referitoare la luptele politico-juridice interne, sunt acum inexistente în cuprinsul lor. E un lucru extraordinar. Nu mai …„izidesc orzul pe gâște”.
Acesta e primul lucru benefic întâmplat după alegeri.
Dar mai este un lucru extraordinar întâmplat în ultimii zece ani. Un om știe tot ce s-a întâmplat în subteranele vieții politico-sociale. Ciudățeniea e că tot ce nu a făcut cu ce știa când putea s-o facă, se face acum când nu mai poate… (erau pe când nu a… făcut, azi le vedem …când…nu e).
Aici este explicația inflației de cazuri majore de corupție scoase sper judecare.
Instituțiile statului știu acum că cineva știe totul din sertarele lor…și nu vor să intre la tăinuire…dacă merg în continuare pe …idiosincraziile în care se clădiseră. Oricând poate apare o replică de la un știutor avizat…„Dar de ce numai pe mine? Pe …cutare de ce-l …mermeliți”( nu vi se pare o replică dintr-un film real din ultimele două săptămâni). Cât păstrează doi români un secret? Până îi întreabă …DNA.În cazul Marta, se pare că secretoși nu erau români, dar s-au asigurat …ca să nu aibă probleme.(În lume… un secret deținut de doi e sigur doar când dispare unul)
Cătălin Tolontan • 16 martie 2015, 14:40
13, ady: interesanta perspectiva. DNA a eliberat cultura si stiinta 🙂
ady • 16 martie 2015, 15:14
scuze…„secretoșii nu erau români”
Mada • 16 martie 2015, 19:23
D-le Tolontan, cred ca la sectiunea Muzica a „Dilemei” este vorba despre Aron Biro si nu Andrei Biro. Ii citesc blogul D-lui Biro si stiu ca scrie si la „Dilema Veche”, de aceea mi-a sarit in ochi mica D-voastra scapare.
Cu stima,
M.
Cătălin Tolontan • 16 martie 2015, 22:11
16, mada: da, aveti dreptate, am gresit si-mi cer scuze. Multumesc, am rectificat.
Mihai • 21 martie 2015, 1:22
@Cristian lasa ma si cu torrente. Anunta-ma cand ruleaza in DUBLIN la cinema si merg sa las euroii acolo cu mare drag. PANA atunci torrent…