Halep și ”naționala de fotbal”

Simonei Halep i-am cerut moralitate extremă, dar, într-un caz asemănător, pe fotbaliștii "naționalei" de fotbal i-am fi somat să o lase mai ușor preț de un meci, dacă asta ne-ar fi dus pe un traseu mai ușor în competiție

luni, 27 octombrie 2014, 11:19

UPDATE: Lucian Davidescu vine cu o observatie esențială: ”…dar dacă Simona a riscat strategic etapa asta, ca să câștige un meci încă și mai mare?”

După ce Simona a cîștigat un set în fața lui Ivanovici, păstrînd-o practic în cursă pe Serena, românca a fost aplaudată de presa americană.

Astăzi, la o zi după ce Serena Williams a zdrobit-o pe Simona Halep în finala Turneului Campioanelor, aplauzele sună un pic mai departe. Nouă ne povestiți cum se răsucesc ziariștii?

„O discuție revine în actualitate: cum am mai spus, Simona a făcut o greșeală de un milion de dolari în meciul cu Ivanovici”, scrie Ben Rothenberg pentru New York Times.

„Nu toate jucătoarele s-au ridicat la nivelul româncei, multe ar spune că Halep s-a împușcat singură în picior ținîndu-o în competiție pe Serena”, observă și Steve Tignor în Tennis Magazine.

Cei 72% dintre cititorii care participă minut de minute la sondajul de pe gsp.ro și care consideră că Halep a fost fair-play preferînd să lupte deschis cu Ivanovici, cred probabil că cei doi jurnaliști citați sînt lipsiți de morală. Dar este etica sportului tot una cu definiția de dicționar a moralei?

În fond, scopul participării la o competiție este acela de a o cîștiga. Dacă, la un Campionat Mondial de fotbal, o echipă și-ar odihni jumătate din titulari și ar remiza în ultima partidă din grupe ca să nu întîlnească Germania, ci Paraguay, în „șaisprezecimi”, am considera asta o mișcare strategică, nu un blat. Iar dacă ar fi „naționala” României, am obliga-o să-și gîndească traseul astfel încît să meargă mai departe!

Doar pentru că tenisul e un sport individual, nu cumva concentrarea noastră de ultramoraliști pică pe un singur cal de bătaie?

Așadar, sensul e să cîștigi competiția, nu neapărat fiecare meci. Căci dacă am crede că scopul e să cîștigi fiecare meci, atunci de ce să nu cîștigi fiecare set sau ghem? Pe parcursul unor partide, apar situații cînd profesioniștii cedează cîte un ghem pe finalul de set, instinctiv sau pentru că-și păstrează voluntar energia pentru setul următor. Acceptăm că asta nu e lipsit de morală, dar am fi condamnat-o pe Simona dacă ar fi jucat un meci tactic cu Ivanovici, pierzînd cu 2-0.

Dacă organizatorii concep un sistem de turneu care îți dă mai multe șanse să ajungi la victorie printr-o înfrîngere intermediară, e în logica sportului să urmezi ruta care îți maximizează triumful final.

Cînd au pornit să descopere drumul spre bogățiile Asiei, corăbierii spanioli și portughezi au descoperit că, din cauza orientării curentului Oceanului Atlantic, după ce treci de Insulelor Capului Verde ajungi să ocolești mai repede Africa dacă urmezi un curs mult mai lung, care te îndepărtează mii de mile de coastă, spre larg.

Practic, navigînd o porțiune de drum în Vest, spre Americi, ajungi mai ușor în Asia. Și, după ce te reapropii de Africa și treci de Capul Bunei Speranțe, e deschisă calea spre Insulele Mirodeniilor, prin Oceanul Indian, strîmtoarea Malacca și Singapore.

Fiecare microbist are varianta sa. Important e să acceptăm ideea că există mai multe puncte de vedere. Asta nu-i face pe unii „imorali” și pe opozanții lor „încuiați”. Singapore va rămîne o controversă.

Gazeta a dezbătut astăzi subiectul. Cu fibra de gîndire a fostului tenisman, Ruxandra Dragomir a explicat că a existat un calcul al Simonei, dar unul nu al prudenței, ci al îndrăznelii. „E profesionistă. Și-a dorit încă un meci cu Williams după ce o bătuse în grupe, tocmai ca să arate că nu îi e frică de ea”, a spus Dragomir.

Gabi Szabo a detaliat psihologia campionilor de la sporturile individuale, „care nu gîndesc matematic, așa cum poate se întîmplă în sporturile de echipă”.

Și mai există încă un argument al celor care spun că Halep a procedat bine. Sportivii cred mult în forța ultimului rezultat. Ei sînt niște naturi superstițioase, pentru care victoriile aduc victorii și înfrîngerile, înfrîngeri.

971.000 $ a câștigat Simona Halep la Singapore

„Dacă Simona s-ar fi lăsat în fața lui Ivanovici, unde tot a pierdut, dar nedorind asta, și-ar fi setat mintea pe înfrîngere și avea dificultăți în continuare”, cred ei. Argumentul suprem: „Simona și-a cîștigat respectul lumii tenisului”.

Da, zic ceilalți, o fi așa, însă gîndiți-vă la următorul lucru. „Simona ar fi fost mai respectată dacă ar fi cîștigat turneul, lucru care i-ar fi devenit la îndemînă în cazul în care Serena pleca acasă”, cred ei. În sport, victoria aduce respect mai mult decît orice altceva, mai ales că Serena n-avea ce contesta după ce pierduse clar în fața Simonei meciul direct.

Disputa e infinită și e felul nostru, al omului modern, de a duce caravelele înainte, spre Asia.

Comentarii (118)Adaugă comentariu

Leinad  •  28 octombrie 2014, 8:46

marea majoritate a comentariilor sunt net, net superioare articolului. Sunt genul de comentarii care iti confirma faptul ca tara asta mai are o sansa.

gigi  •  28 octombrie 2014, 8:49

Halep a adunat 7 mil$ in cariera. Scazand taxele si costurile tind sa cred ca a ramas cu vreo 2. Am o mica banuiala ca nu mai joaca pentru bani in momentul asta, ci pentru a fi cea mai buna.

Radu George  •  28 octombrie 2014, 13:15

Buna ziua dragi concetateni.
Eu zic ca testul gazetei nu ar trebui sa intrebe daca a procedat bine Simona sau nu. Gazeta ar fi trebuit sa intrebe: „Daca am fi fost in locul Simonei, ce am fi facut ???” Am fi livrat Anei calificarea sau am fi procedat cum a facut Simonica noastra draga ?
Am facut eu testul asta la birou, si absolut toti colegii intrebati ar fi oferit Anei calificarea !
In conditiile date, eu nu pot trage decat o singura concluzie:
SimONE a fost atat de sigura ca o va invinge din nou pe Serena incat nici o clipa nu s-a gandit cu seriozitate sa faca blatul. Deasemenea, a vrut sa o bata si pe Ana Ivanovici (doar erau in joc 20000 de dolari – premiul pentru victorie). Nu i-a iesit…asta e. De aci incolo totul este gargara !
Cele bune !

Tolontan s-a dat pe brazdă – reactii.ro  •  28 octombrie 2014, 13:30

[…] articol de pe tolo.ro, mămica presei sportive din România (tăticul e nea Ovidiu) încearcă să taie firul de păr în […]

Alex  •  28 octombrie 2014, 18:34

Bravo Tolo, ai pus punctul pe i. Simona trebuie felicitata dar si criticata pentru comportamentul sau. Simona nu a pierdut numai 1.000.000$ si 500 puncte WTA dar si sansa de a avea numele imortalizat pe cupa campioanelor. A ales sa joace finala cu nr.1 mondial desi putea juca cu nr.6 sau 8 si a pierdut. In plus inainte de finala a declarat ca nu are nimic de pierdut caci joaca cu nr.1, dar asta nu este motivatie pentru o campioana. Atunci cand intra pe teren Serena sau Sarapova strang din dinti si mor pe teren chiar daca nu sunt in cea mai buna forma. Numai asa se poate intoarce si castiga un meci greu.

Valentin  •  28 octombrie 2014, 23:14

Wim, despre meciul Simonei cu Ana: „Maybe she can be a little smarter next time” http://t.co/NgBISy5Go9

Toma  •  29 octombrie 2014, 5:18

Cred că se pleacă de la o premiză falsă:dacă nu era Serena în finală, Simona cîștiga Turneul și 1.000.000 USD! Cine are curajul să garanteze că o bătea pe Ana Ivanovici(de care tocmai a fost învinsă în semifinale) sau pe Wozniacki, în mare formă și care a fost la 2 puncte în tie-break de a cîștiga cu Serena? Prea mulți de dacă…
Simona și-a asumat riscul de a se mai bate odată cu Serena, nu întotdeauna cînd riști, cîștigi.

scarlat  •  29 octombrie 2014, 10:32

„To be, or not to be, that is the question…”
Meaning … Is it better to live or to die…?
Deci este mai bine să trăiască sau să moară luptând …?
Dar mă întreb … de-a lungul istoriei … ce au preferat să facă românii: Să trăiască în genunchi sau să moară luptând…?
Eu zic că Simona a ales foarte bine … jos pălăria !!!
„Decet imperatorem stantem mori!” (Un imparat se cuvine să moară în picioare!).

Lucian Davidescu  •  29 octombrie 2014, 10:34

…dar dacă Simona a riscat strategic etapa asta, ca să câștige un meci încă și mai mare?

Cătălin Tolontan  •  29 octombrie 2014, 11:14

109, Lucian Davidescu: foarte buna observatia ta, Lucian!

TOP ştiri şi ziare online – Adrian Georgescu: Un popor de campioni  •  29 octombrie 2014, 18:10

[…] Dilema propusă de Cătălin Tolontan e falsă. Nu le-am cere fotbaliștilor echipei naționale să piardă în mod voit un meci și nu pentru că, în cazul de față, nu prea ai cui cere și nici cu ce ocazie. Iar dacă am face-o, noi am avea o problemă, nu ei. După cum nici chestiunea nu are legătură cu numărul componenților unei echipe. Dacă ar fi așa, am avea săptămânal un scandal de blat în rugby, dar, până una-alta, se întâmplă prin alte discipline. […]

Dumitru  •  30 octombrie 2014, 19:56

Pentru mine, in mod evident Halep a fost prost sfatuita.
Doar cine nu are legatura cu tenisul nu stie ca Serena este net mai valoroasa decat Simona. In primul meci Serena a gresit nefortat cam tot ce se putea gresi (sa nu exageram cu jocul incredibil al Simonei).

Cel mai bine a spus Lindsay Davenport – o fosta jucatoare cu adevarat mare, precum si de super caracter: sa traga cat poate in primul set, iar daca pierde, in al doilea sa o lase mai moale.

Asta ca ar fi fost blat e un romanism de prost gust al oamenilor cica onesti.

Ush  •  1 noiembrie 2014, 0:03

Nu e adevarat. Simona este mai respectata acum fiindca a jucat pe bune, chiar daca stia ca o va intalni pe Serena. Daca ar fi cedat fara lupta nu ar fi fost respectata asa cum este acum. Tocmai aceasta valva care s-a creat in jurul acestei situatii si aici dar si in strainatate printre cei interesati de fenomen a facut sa fie respectata mult mai mult. In mintea oamenilor raman gesturile mari, nu neaparat cine a castigat un turneu.
Intamplari ca acelea din atletism cand cineva se opreste sa isi ajute un adversar raman intiparite mult mai clar decat cine a castigat cursa. Si acela are respectul tuturor. Pentru ca in esenta sportul este despre umanitate, nu despre a castiga cu orice pret. Olimpiada si sportul inseamna autodepasire. Insa sa transcenzi autodepasirea de la nivel fizic la un nivel moral este cu adevarat o realizare. Si un sport individual te pune fata in fata cu tine insuti.
Daca ai ajuns sa scrii acest articol, subliniind cu rosu „Așadar, sensul e să cîștigi competiția, nu neapărat fiecare meci” nu ai inteles sportul la un nivel profund. Este ca si cum ai spune ca in arte martiale scopul este sa bati orice adversar, cand scopul este altul, si tine de autocontrol si chiar de evitarea bataii. Desi majoritatea oamenilor spun despre arte martiale ca inseamna bataie. Nu multi vad mai departe.
Simona este mult mai impacata cu sine dupa acest turneu. Stie si ea si stia toata lumea ca Serena e mai buna. Nu a afectat-o asta. Acum are in plus respectul adversarelor. Adevat respect, nu frica si nu dispret cum ar fi putut avea.

Lucian Davidescu  •  1 noiembrie 2014, 12:13

Mulțumesc, Cătălin!

Se poate citi într-o cheie idealistă: meciul vieții, meciul cu tine însuți, meciul propriei integrități etc…
Dar poate și într-una oportunistă: Simona are rezultate destule, însă reputația și admirația obținute până acum (cu excepția României) încă nu le-au egalat. Mai mult din toate ăstea înseamnă printre altele inclusiv mult mai mulți bani din sponsorizări, de exemplu.
Într-o lume care probabil ne-ar plăcea, cele două nu se exclud.

INOCENTIU  •  1 noiembrie 2014, 13:29

Socoteala e simpla:Ganditi-va ce s-ar fi întâmplat dacă Simona ar fi cedat la zero cu Ana iar apoi ar fi urmat sa piardă si finala, cu altcineva decat Serena. N-ar mai fi aplaudat-o nimeni. Așa însă tot mai are aprecieri, macar de la o parte a publicului, pentru fairplay…

Andrei  •  1 noiembrie 2014, 17:37

Cel putin eu ii multumesc Simonei pentru ce a realizat, si sper sa o ajunga pe locul I mondial!

Mihai  •  2 noiembrie 2014, 14:02

Intrebarea este : de ce joaca tenis Simona, pentru placerea jocului,pentru a castiga in elevare sufleteasca sau pentru bani?Din cate stiu tatal ei a vandut lucruri din casa (sau chiar casa)pentru a o sustine.Apoi Simona joaca in primul rand pentru ea sau pentru Romania ?Eu cred ca pentru ea in primul rand,pentru ca are de tinut pe parintii care au investit totul in ea si pentru ca altfel statul roman nu ii da mare lucru iar tenis o sa mai joace maxim 10 ani.Eu mai cred ca a ezitat cu Ivanovici sau s-au facut unele presiuni.Cred ca trebuia sa gandesca strategic, sa se menajeze cu Ivanovici si sa isi treaca numele in randul castigatorilor, pana la urma pe bune, conform regulilor…
Poate sunt sceptic dar nu o vad vreodata pe locul 1 daca nu isi ridica nivelul de incredere …

nic  •  2 noiembrie 2014, 23:45

Poate ca socoteala dl. Tolontan ar avea un sens pentru cei care cred ca nu conteaza decat cei care castiga. Este un mod de abordare si are sensul lui. Dar toate aceste calcule nu tin cont de un lucru. Serena Williams a fost la un pas extrem de mic de a fi eliminata in semifinala de catre Wozniacki. Daca s-ar fi intamplat asa ar mai fi parut la fel de inteligent calculul domnului Tolontan? Mie mi se pare ca seamana cu vanzarea blanii ursului din padure. In ce stare mentala ar fi fost Simona daca s-ar fi lasat „batuta” de Ivanovic in 2 seturi si s-ar fi trezit invinsa de Wozniacki in finala? Toate scenariile si calculele astea sunt vorbe goale. Singurul lucru care conteaza este daca Simona se simte ACUM bine in pielea ei. Atat.

Comentează