”Axa lupului” – o recomandare de duminică

duminică, 30 martie 2014, 10:03

Fabuloasa aventură din Siberia în India pe urmele unor evadați din gulag

Cînd România liberă a început să publice, acum cîțiva ani, ediția în limba română a lui The New York Times Book Review am simțit bucuria că am chiulit de la ore și teama că trecătorii se vor prinde că n-am matricola pe umăr.

Cunoașteți acest gen de fericire stînjenită, de teamă cuibărită în inima momentului despre care crezi că n-are cum să țină, ca un arc care se va surpa sub propria frumusețe. Dacă nu cunoașteți sentimentul, nici nu întrebați de el, lăsați-o baltă, sînteți un norocos!

Săptămînal, NYTBR primește peste 1.000 de cărți și doar zîteva zeci ajung să fie prezentate. Parteneriatul dintre RL și NYT a izbucnit în presa noastră ca un miracol.

Același sentiment de teamă că lucrurile bune sînt fragile și nu ni se pot întîmpla taman nouă l-am avut cînd am văzut Colecția de carte de călătorie lansată recent de Polirom.

Pînă acum, au apărut cinci titluri. Nu sînt doar numele clasice (Alexandra David-Neel) sau autorii cu un prestigiu însușit de o întreagă planetă a pasionaților (Colin Thubron), ci și figuri mai puțin cunoscute la noi, precum Sylvain Tesson. Francezul în vîrstă de 42 de ani s-a specializat în expediții de amploare, pe care le petrece în majoritatea timpului în solitudine.

”Axa lupului”, prima lui carte, vă rog!, care apare la Polirom,  reconstituie călătoria unui grup de evadați din lagărele sovietice. După 60 de ani, Tesson merge din Siberia pînă în India pe urmele polonezului Slavomir Rawicz și ale colegilor săi de marș forțat.

Volumul lui Rawicz, care l-a inspirat pe Tesson, a apărut la noi cu titlul ”Întoarcerea acasă” la editura Corint. Veridicitatea poveștii lui Rawicz a fost contestată, dar asta nu i-a cenzurat succesul, ea fiind recent ecranizată în 2010. Alături de Colin Farrell și de Ed Harris, în film au jucat Dragoș Bucur și Alexandru Potocean.

”Axa lupului” nu e o investigație. Tesson explică de ce: ”Cultural vorbind, m-aș alătura mai degrabă sufletelor simple, cărora le place să creadă poveștile extraordinare, și mai puțin scepticilor, care sînt mereu pregătiți să respingă la ceilalți acte de care ei înșiși nu sînt în stare”.

El pleacă din mai din Paris spre Iakutsk și ajunge în Calcutta la sfîrșitul lui decembrie. Merge pe jos, călare și pe bicicletă. Aventura este narată cu un talent literar care te îndeamnă să te lași de meserie dacă ai tu însuți scrisul ca profesie. E un cost mic, totuși, pentru a te alina cu asemenea pagini! Mai ales că, la Tesson, talentul nu copleșește autenticitatea întîmplărilor și a sentimentelor. În fapt, e o carte clară, ușor de parcurs, purtată de mînă de traducerea minunată a Sorinei Dănăilă.

Francezul înaintează în taigaua siberiană, pe luciul lacului Baikal, în deșertul Gobi, pe miticul podiș al Tibetului, însă, mai ales, înaintează în sine. ”Dorm sub cerul liber. Prin deschiderea sacului meu de dormit privesc sateliții cum traversează cîmpiile lactee. Petrec una dintre acele nopți minunate care-mi vor fi <tăiate din porția mea de Paradis>, cum zicea Theophile Gautier”. Precum multor europeni care ajung în Asia, tînărul care abia împlinise 30 de ani în momentul călătoriei ”taie drum dincolo de zăbrelele certitudinii, trăiește cîteva revelații spirituale și călărește , în afară de propriul cal de luptă, dragonii inițierii oculte”.

Rezolvă într-un mod inedit dilema pedestrașului cu rucsacul în spate, luîndu-și cu el nu romane, ci o antologie de poezii, pe care le recită ca pe mantre în marșul său de zile nesfîrșite. Nu se grăbește, ”pentru că pasul omului e cel mai bun instrument pentru a măsura imensitatea lumii”. E îndrăgostit de natură ”și cum singurul pe care-l pot oferi eu peisajului este timpul meu, dedic zile întregi pantelor ghețarilor, săptămîni deșerturilor spulberate de vînturi și luni nesfîrșite drumurilor întinse”. 

Bărbatul merge, șontăcăind, o bună bucată de drum și se îndoiește că va ajunge. Apropiindu-se tot mai greu de Himalaya, el dă o definiție antologică a efortului fizic. ”Uneori mi se pare o inepție marșul acesta forțat pe care voința îl impune trupului meu, însă alung repede îndoielile. Îmi e de ajuns să constat că toate aceste ore de eforturi sterile nu-mi îngăduie nici cea mia mică urmă de josnicie. De mîrșăvie. Nici cel mai mic dram de murdărie omenească. Nici cea mai mică crăpătură prin care să se strecoare vreun gînd nefericit. Nu există loc decît pentru efortul pur, făcut într-un decor de primă dimineață a lumii, pentru contemplare și rezistență”. Orice sportiv ar putea confirma că acesta este sentimentul de la antrenamentele chinuitoare.

Cînd, după luni de chin, foame și frig, zărește printre piscuri, în depărtare, Lhassa, aventurierul încearcă să plîngă  simțind că ”intensele clipe pe care le petrec pe acest bloc de granit sînt esențiale, căci ele îmi dovedesc că sufletul meu n-a murit”.

La cîțiva ani eroici de la apariție, RL n-a mai putut susține traducerea și tiparul suplimentului The New York Times Book Review. Lucrurile au luat-o la vale și Editura Univers, care realiza în fapt proiectul editorial, a acuzat că RL are datorii mari la ea. ”Ne-au dat o țeapă de 100.000 de euro și și-au schimbat numele firmei din România Liberă în Basic Media”, povestește Sergiu Crupenschi, de la Univers. Pe scurt, ediția în română a NYTBR a încetat. Spuneți-ne că, în privința colecției de cărți de călătorie de la Polirom, nu se va prinde nimeni că umblăm risipiți prin lume, fără număr matricol!