Mai înainte de a cînta cocoșul

luni, 18 noiembrie 2013, 10:59

Curg execuțiile televizate. La un moment dat se aude o voce clară, care răsună și azi, la trei zile după înfrîngerea cu grecii. “Nu am arătat ca o echipă! Maniera în care ne-am prezentat la acest meci lasă de dorit. N-am arătat nimic, am jucat prost, am dat un gol cu șansă. Dacă jucăm la fel și marți, nu avem nici o șansă”, a declarat Dumitru Dragomir la DigiSport.

Sau nu, scuze! Nu Dumitru Dragomir a declarat-o, șeful Ligii a dispărut din peisaj, ci Cristi Chivu a spus-o.

Dacă ne amintim bine, Chivu s-a retras de la echipa națională după ce s-a plîns, în cîteva rînduri, în fața criticilor excesive la adresa jucătorilor.

Îl supărau ironiile presei, îl iritau reacțiile suporterilor și, potrivit propriilor declarații, în mod special îl mîhneau pe Chivu, ca o trădare din interiorul propriului cult aflat în restriște, remarcele venite dinspre cei din fotbal.

Cînd Ionuț Lupescu a făcut acum cîțiva ani o declarație care începea cu “Am jucat slab în prima repriză…”, nici la sfert ca duritate față de cea pe care Chivu a făcut-o după Atena, Cristi s-a supărat. Și dus a fost. Nu a plecat doar din această cauză, desigur, dar și-a afișat rana sufletească la vedere, ca un steag pe catargul unui port părăsit.

Și, împreună cu el, ne-am gîndit și noi dacă nu cumva are adîncă dreptate și apreciem prea puțin munca jucătorilor, a antrenorilor și sîntem tentați să transformăm o înfrîngere, după cum ne-a avertizat cîndva Dan Petrescu, într- un întuneric din care nu mai sîntem în stare să discernem raza dimineții următoare.

Cînd Chivu era în capul mesei echipei naționale, dacă cineva din fotbal ar fi declarat, după un meci de baraj, “Nu am arătat ca o echipă!”, Chivu s-ar fi revoltat pînă la cer. Ca orice căpitan de echipă, echipa lui e unică. La bine și la rău. Pierzi meciurile, joci slab, dar, chiar așa, să fii zero absolut?!

Poate că amintirile noastre nu sînt cele mai bune. Nu ținem să avem dreptate, mai ales în aceste zile cînd toată lumea pufnește și are formula magică a otrăvii.

Dar cuvintele lui Cristi Chivu sînt aici și, în definitivul lor, stă despărțirea lui de echipa națională. A demisionat printr- o scrisoare, a detaliat în interviuri, dar, de fapt, a plecat printr-o telegramă transmisă cînd cocoșii nu cîntaseră de dimineață deasupra pămîntului roșiatic al Atticii.