Nu e nimic pierdut, dar e o lecție. Steaua se obișnuise ca adversarii să cedeze fizic și n-a fost cazul acestei echipe din Varșovia, o orchestră albă aparent greoaie, dar la fel de rea ca Steaua în contactele fizice, incomodă și bine pregătită.
miercuri, 21 august 2013, 11:39
Nu e nimic pierdut, dar e o lecție. Steaua se obișnuise ca adversarii să cedeze fizic și n-a fost cazul acestei echipe din Varșovia, o orchestră albă aparent greoaie, dar la fel de rea ca Steaua în contactele fizice, incomodă și bine pregătită.
Toate argumentele presei, care remarcase în ultima lună infatuarea din jocul trupei lui Reghecampf, fuseseră expediate din colțul buzelor de oficialii echipei. Din păcate, atît jurnaliștii, cît și fanii echipelor rivale, chiar și subiectivi, dar buni cunoscători ai fotbalului, au avut dreptate. Steaua s-a îmbolnăvit de autoadmirație!
E omenește, e de înțeles, dar poate fi fatal.
După 1-1 pe teren propriu, nimic nu e pierdut, dar e nevoie de o altă atitudine la Varșovia. Deocamdată, Steaua pare că visează altitudine fără atitudine, ceea ce e un nonsens în sport.
Să reținem și arbitrajul destul de binevoitor al brigăzii italiene, asta ca să avem o ecuație corectă a meciului. Au judecat mereu ”limitele” în favoarea noastră!
Peste o săptămînă, se anunță una dintre acele partide care fac istoria de caracter pentru o echipă. E nevoie de reîntoarcerea modestiei și a muncii ca să obții calificarea.
Iar asta se obține cu fiecare dintre fotbaliști. E la modă să sesizesi inadecvarea lui Latovlevici, dar adevărul e că fundașul trece printr-un moment nenorocit al carierei.
La golul egalizator era pe nicăieri. Iar, la scurt timp, în minutul 57, a avut loc o fază de o tristețe atroce. Polonezii au derulat pe dreapta, iar Lato a luat-o la fugă spre poarta adversă în condițiile în care echipa sa se apăra și mingea era la adversar!
Atacînd ca un călător care are o vedenie în deșert, Latovlevici s-a eliminat singur din joc, iar banda sa a rămas ca mulțimea vidă, oaspeții au pătruns și ei uimiți și au avut ocazie uriașă! A fost o clipă de cumpănă. Eliminarea a plutit și s-a dat cu tîmpla de acoperișul stadionului. Cei 50.000 de oameni au trăit una dintre acele ocazii de 15 milioane de euro!
Norocul nostru a fost acela că polonezii, care s-au trezit brusc la cîrma jocului, au risipit oportunitatea de a ne învinge la noi acasă. Legia are o doză de naivitate care poate fi speculată în retur.
Marţea viitoare e nevoie, așadar, de fiecare fotbalist total conectat la șansa echipei. Nimeni nu mai e singur, nimeni nu poate răzbi pe cont propriu. Steaua va triumfa împreună sau va plînge separat.
Cristi • 28 august 2013, 1:16
Domnule Tolontan, v-am cautat articolul dupa calificarea Stelei (fara nici o urma de ironie din partea mea)!!!
Dabio • 22 noiembrie 2014, 11:09
Degeaba te califici daca te faci de ras in grupe…