Ține minte, sfîrșitul nu-i aici!

fotbal  •  5 martie 2013, 19:33

De aproape un an nu mai muncesc, credeam ca o sa mor, de fapt speram asta. Iata ca nu s-a intamplat. Evident ca sfarsitul nu-i aici! Excelenta poza, capul sus!

gigel  •  5 martie 2013, 20:08

RESPECT!
Ma bucur despre ce scrii Catalin .
Fotografia, ca si Maria , merita un mare premiu;
Respectul meu jurnalistilor, implicit si tie.
Jos palaria….

Codrin  •  5 martie 2013, 20:44

Am incetat sa fiu ziarist de vreo 2-3 ani, dar sper ca editorialul dumneavoastra sa fie apreciat de cat mai multi dintre fostii mei colegi. Si un mare si sincer „Multumesc !” pentru acest articol. Superb.

catalin  •  5 martie 2013, 22:05

eu sunt batran, dar cei mai verzi in meseria asta au mare nevoie sa creada ca mai e nevoie de ei. excelenta idee. felicitari. cu lacrimi (de frustrare) in ochi

Cip  •  5 martie 2013, 22:42

Aș avea două precizări: în primul rând felicitări pentru ceea ce este de la început un scop neatins. Dacă doreați să scrieți întradevăr despre ”meseria asta, smulsă din realitatea concretă” ați fi scris totul într-un singur articol. Nu ne-ați fi dat o imagine ”emoționantă”. În al doilea rând, din cauza post scriptumului ați anulat tot ceea ce ați susținut până acum în materie de libertate a opiniei, a exprimării ei, a presei. Păcat, ați pierdut un cititor fidel.

Cip  •  5 martie 2013, 22:45

PS: Imaginile ”emoționante” pe post de teasere nu mai atrag pe nimeni, nu era mai onest dacă erați sincer până la capăt cu dumneavoastră și cu noi, cititorii blogului, și ne prezentați un articol mai lung, dar cuprinzător, care să se refere la starea generală a presei în România, cu exemple punctuale ?

iulian  •  6 martie 2013, 0:33

E buna legatura asta cu sediul DIICOT. Evoca, prin juxtapunere, imaginea smecherilor iesind triumfal din cladirile institutiilor statului de drept. Piept bombat versus genunchi juliti. Separatia puterilor in stat.

motanul incaltat  •  6 martie 2013, 3:08

In primul rind cind ai timp—intra pe youtube si asculta melodia: „Death is not the end” interpretata de Nick Cave si Kylie Minogue,scrisa special de Nick Cave cind Kylie Minogue era suspecta de cancer la san…In al 2-lea rind ai dreptate

Maxone42  •  6 martie 2013, 6:56

Neegalatul Florian Pittis , un mare om , un mare caracter , un MARE RAPIDIST. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Mihai Brezeanu  •  6 martie 2013, 8:19

Citisem stupefiat declaratiile ministrului Corlatean privind posibila decizie a Romaniei de a renunta la spatiul Schengen. Eram nervos ca niciodata, gasind, in respectiva declaratie, primul semn ferm anti-UE dat de un inalt oficial roman.
A fost nevoie de memoria si buna documentare a unui jurnalist, Dan Tapalaga de la HotNews http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14347837-diferenta-vedeti-intre-guvernele-boc-ponta-tema-schengen-dar-traian-basescu-observati.htm, ca sa inteleg ca domnul Corlatean nu era primul pe lista. Dupa un nou Nu intrarii in Schengen, spunea, nu mai departe de 2011, Teodor Baconschi, pe atunci ministru de externe: „Trebuie sa ne gandim foarte serios daca mai merita sa continuam acest lucru. Noi am facut progrese in reforma sistemului judiciar. Daca ele nu sunt incurajate mai departe, intr-o logica de cooperare, exista posibilitatea de a denunta unilateral Mecanismul de Cooperare si Verificare, ramanand sa informam Comisia cu privire la progresele noastre in domeniul reformei Justitiei”.
Capacitatea asta de a face conexiuni intre declaratii, intre evenimente, de a pune lucrurile in context si de a le prezenta coerent e pariul prezentului si viitorului pentru jurnalistii care conteaza.

george  •  6 martie 2013, 8:33

Catalin dar atunci cand lucrezi la Transilvania live poti sa te si astepti ca nu vei avea viata lunga, multi dintre ei au lasat alte joburi pentru a lucra intr-un miraj…sunt riscurile societatii

Ține minte, sfîrșitul nu-i aici! | adpres.ro  •  6 martie 2013, 9:18

[…] Vezi Sursa… […]

Teodora Marian  •  6 martie 2013, 9:37

http://natethayer.wordpress.com/2013/03/04/a-day-in-the-life-of-a-freelance-journalist-2013/

BBC-ul da, de asemenea, oameni afara…

Dan  •  6 martie 2013, 10:00

Perspectiva soldatului poate fi complet diferita de cea a generalului. Presa din provincie e ca o armata slab echipata in „tara nimanui”. Aici nu e nici macar linia I. E doar supravietuire. Din fericire, miraculos aproape, mai scapa cate unul.

Adi  •  6 martie 2013, 10:04

Din pacate, de cele mai multe ori, reporterii, jurnalistii care fac munca de jos, sunt victime colaterale. Victime ale jocurilor de interese, ale schimbarilor de patroni sau de vanturi politice.

Dintr-un punct de vedere, in Romania e o placere sa lucrezi in jurnalism. Subiecte exista pe toate gardurile, doar sa vrei si sa stii sa le pui in valoare.

Dintr-un alt punct de vedere, jurnalistul roman lupta pentru drepturile diverselor categorii sociale. Relateaza grevele muncitorilor nedreptatiti de coduceri, scrie despre marsaviile puse la cale de unii politicieni. Insa, nu lupta pentru drepturile lor. Se lasa calcati in picioare de producatori/patroni. Nu-si primesc drepturile salariile la timp, programul nu le este niciodata respectat. Pana si la un amarat de magazin care are program sambata si duminica angajatii primesc liber pentru orele lucrate in weekend sau sunt platiti. Nu se intampla, in schimb, in presa. Iar jurnalistii tac si accepta. Generalizez, insa trebuie sa precizez ca exista exceptii.

Jurnalistul ar trebui sa fie un om cu onoare, pe langa celelalte calitati care-l fac un reporter bun. Dar, onoarea e importanta. Insa cum poti fi un om onorabil cand esti calcat in picioare de oamenii alaturi de care lucrezi?

Jurnalismul sportiv e un capitol aparte. Poate cel mai frumos. Si poate cel mai frumos exemplu ni-l oferiti voi, cei de la gsp. Pentru ca ati stiut sa imbinati simpla relatare ale unor meciuri cu jurnalismul adevarat, de investigatie. Pentru ca ati stiu sa profitati de libertatea pe care vi-o ofera un domeniu ca sportul, iar aici ma refer la putinele influente de natura politica. Chiar daca si in sport exista presiuni, ele sunt mai usor de evitat.

Ca si multi altii, mi-as dori sa citesc si eu mai multe informatii din alte sporturi, chiar daca sunt constient ca nu sunt atat de lecturate precum cele din fotbal. Insa nu cred ca nu s-ar gasi o solutie prin care sa relatati desfasurarea etapelor din handbal si baschet. E adevarat, pentru asta ati avea nevoie de corespondenti, pentru ca redactia din Bucuresti nu poate sa acopere aceste doua sporturi. Insa cu o investitie minima, maximum 7-8 salarii in plus, ati putea cuprinde in ziar informatii care sa intereseze o paleta mai larga de cititori.

Nu fac un compliment. E o doar o remarca. Jurnalismul sportiv (fara derapajele gen sport.ro – desi, asta nu mai e jurnalism sportiv) e o insula de normalitate in mass-media romaneasca.

clujean  •  6 martie 2013, 10:09

@Cip: daca tot esti dobi, de ce n-ai fi si fudul-agresiv…

Bibi  •  6 martie 2013, 10:30

Catalin, Maria, multumesc !

laurentiu  •  6 martie 2013, 11:14

Bravo! Tine-o tot asa!

Georgescu Catalina  •  6 martie 2013, 11:39

MULTUMESC DOMNULE CATALIN TOLONTAN.AVETI IDEE CAT DE MULT VA IUBIM?
AVETI IDEE CAT DE MULTI SUNTEM ,NOI ,CEI CARE VA ADMIRAM SI VA CITIM CU RESPECT SI RECUNOSTINTA PENTRU MUNCA DOMNIEI VOASTRE? CE FACETI CU TOATE SENTIMENTELE ASTEA DOMNULE TOLONTAN?….SA NU NE DEZAMAGITI …VA RUGAM…

cornelia  •  6 martie 2013, 17:41

O fotografie face cat o mie de cuvinte, iar speranta nu moare niciodata. Am lucrat peste 20 de ani in presa, am vazut toate mizeriile, acum cred ca s-a atins apogeul! Patronii nu mai au nevoie de jurnalisti , ci de slugi! Pe care, uneori nici macar nu le platesc. Dar ”slugile” astea ca fata din fotografie și ca mine, poate mai cred in ceva!

Doru Panaitescu  •  6 martie 2013, 20:01

Azi am citit doua articole excelent scrise. Asta nu se pune, ar fi trei, dar voiam sa adaug ca intr-un fel, jurnalismul de calitate nu va muri niciodata. Chiar daca in 2015 cuvantul „redactie” va fi un fel de „eforie”.

Ciprian Nițu  •  6 martie 2013, 20:47

Unii dau afară, alții nu permit intrarea în breaslă a unor oameni pasionați și înzestrați! Oare care or fi mai blamabili?

Sebi  •  7 martie 2013, 8:54

În funcţie de cine e folosit, jurnalismul capătă o mulţime de interpretări. Problema e că în ziua de azi există o sumă de pericole care îl lasă pe jurnalist vulnerabil: 1. naivitatea; 2. banii; 3. expunerea; 4. controlul. Media e folosită ca un intermediar, dar problema e că nu mai putem disimula esenţa de aparenţă şi astfel punem la îndoiala paranoic orice iniţiativă. Ne punem singuri întrebări şi vrem să intrăm în această poveste neştiind că la rândul nostru putem fi victimele unei manipulări inventate. Dacă există o curiozitate publică sau jurnalistică, ea poate escalada şi să ajungă la un punct în care investigaţia să nu mai poată continua din cauza unor demersuri legale, care eficientizează sistemul prin birocraţie.

Ca părere personală, ca să rezişti în zona asta trebuie să ai două alternative: să ai un spate sau să fii folosit de cineva (chiar şi într-o expunere paranoidă).

Adrian  •  7 martie 2013, 22:51

Cateodata, ca jurnalist, citind comentariile de la articole, gasesc ca sunt oameni care nu au nevoie, si mai mult, nu merita ziaristi neafiliati altui interes decat celui jurnalistic, „fara mama, fara tata”. Exista inca „mankurti” care isi doresc sa fie victime ale PR-ului, care uita. Atunci imi vine da ma las de meseria asta. Nobila si plina de responsabilitati mai mult sau mai putin evidente. Caci ori o faci ca lumea, ori n-o faci.
Pe urma mai vad pe cate unii care inteleg. Insi ca astia ma fac sa imi spun ca merita sa rezist.