Gimnastica, starea de spirit a României

luni, 13 august 2012, 1:16

Fetele și Belu au văzut cea mai frumoasă imagine a Londrei din „London Eye”, Roata al cărei simbol a fost pus azi noapte în mijlocul ceremoniei de închidere a Jocurilor.  

Prima ieșire a gimnastelor din Parcul Olimpic a fost un dar al Gazetei pentru ele și un dar al lor pentru publicul ziarului

de Mirela Neag, Luminița Paul, Cătălin Tolontan și Raed Krishan (foto)

Londra are 32 de ochi de sticlă care se benoclează către oraș de pe o roată înaltă de 133 de metri. Diametrul uriașului cerc e cam cît patru blocuri românești cu 10 etaje fiecare.

Inaugurat în 2000, “London Eye” a devenit cel mai solicitat obiectiv turistic plătit din Anglia. Recordul anual al celor 3,5 milioane de turiști va cădea în 2012 cu ajutorul Olimpiadei, spun administratorii. London Eye era, oricum, locul unde trebuia să-ţi faci programări cu săptămîni înainte. Acum e o nebunie.

Bătaie pe bilete
Nu mai contează preţul biletelor, între 12 și 35 de lire, oamenii ar da oricît ca să mai arunce o ultimă privire de sus asupra orașului pe care nu-l vor uita niciodată.

Vor ajunge în Berlin, în Lusaka, în Ploiești sau în Capetown, dar, indiferent cît fericiţi sau săraci sînt acasă, aici s-au simţit bine și aici lasă o parte a amintirilor lor.

Mesajele de pe Twitter nasc culori
Dar London Eye mai e ceva. În urma unei idei fabuloase, Roata se luminează în fiecare noapte în funcţie de starea de spirit a naţiunii britanice. Un grup de cercetători la MIT și un savant britanic în științe sociale au conceput sistemul.

Cum funcționează? Se centralizează mesajele de pe Twitter despre Jocuri, peste 100.000 în fiecare zi. London Eye se colorează în funcţie de starea de bine a britanicilor, așa cum reiese ea din mesajele de pe net. Galben cît mai strălucitor, dacă britanicii sînt fericiţi, verde dacă sînt așa și așa, mov dacă sentimentul lor general e mai degrabă unul negativ.

O invitație onorată
Olimpiada și sportul în legătură directă cu starea de spirit! Nimeni n-a mai cutezat așa ceva. Ei au făcut-o așa, fără pretenţia rigorii absolute, și Roata s-a schimbat de la mov înainte de Jocuri la galbenul de azi, un galben pe care românii îl cunosc de la vechile echipamente atît ale olimpicilor, cît și ale naţionalei de fotbal. Era galbenul nostru și l-am pierdut.

Dar n-am pierdut puterea de a ne aduna aici, lîngă Tamisa și sub acest cerc uriaș, aici fetele de la gimnastică, Octavian Belu și aici echipa de jurnaliști a Gazetei, după invitaţia pe care am făcut-o ca să schimbăm cîteva vorbe și, mai ales, cîteva momente de tăcere de la 135 de metri înălţime.

Un oraș la picioarele îndrăgostiților
Au fost 30 de minute de călătorie deasupra lucrurilor, emoţiilor și stresului care, pentru antrenor și pentru fete, au rămas departe. Tot departe, în Sat, era și Mariana Bitang, care încă suferă de pe urma crizei de bilă de după finala de la sol.

O jumătate de oră de plutire a unor fete care s-au distrat, așa cum nu le știţi, au mîncat îngheţată și au băut granini de curacao. Veterana grupului, Cătălina Ponor, a oscilat între prietenul ei, gimnastul Tommy Ramos, din Puerto Rico, și colegele de copilărie eternă. Apoi s-a apropiat, cu o tandrețe sportivă, de Tommy.

La picioarele cuplului de îndrăgostiţi se formase o coadă imensă. Puhoiul de lume aștepta să ia Roata și să se lase înserarea, atunci cînd apare lumina galbenă.

Pentru noi, starea de spirit a unei Olimpiade, și nu numai, a fost mereu dictată de performanţa de la gimnastică. E mai simplu. Ele sînt roata noastră, care ne ridică și ne coboară.

Comodă postură pentru un sport și pentru o ţară să se lase pe mîna acestor fete care rîd de se strică în roată!